Islanda, țara care a făcut-o repede, eficient și fără referendum

Guvernul de la Reykjavik trebuia să-și retragă oficial candidatura la UE depusă în urmă cu șapte ani în urma unui referendum, așa cum au făcut-o în 1994 Elveția și Norvegia. Însă Partidul Progresului și Partidul Independenței,formațiunile care se află la guvernare, au căzut de acord asupra unei legi prin care Islanda va spune adio Uniunii Europene fără vreun referendum, așa cum guvernul propusese la învestirea sa, în aprilie 2015.

Negocierile de aderare Islanda-UE erau oricum moarte începând din ianuarie 2013. Negocierile începuseră în 2009, inițiate de un guvern de centru-stânga, pe fondul crizei financiare severe ce a lovit țara. Aderarea ar fi trebuit să fie una rapidă, urmată imediat de adoptarea euro, pentru ”stabilizarea” țării. Însă negocierile s-au împotmolit.

Primul motiv este extrem de pragmatic – pescuitul. Este o industrie ce aduce peste 7% din PIB-ul Islandei. Peste 40% din exporturile țării sunt produse legate de această industrie. Ultimul lucru pe care și-l dorește un guvern islandez este să se supună cotelor de pescuit ale UE, iar îngrijorarea a fost cu atât mai mare când islandezii au văzut că UE impune un embargo pentru heringul pescuit n Insulele Feroe.

Apoi, moneda euro și-a pierdut total atractivitatea în intervalul de criza 2009-2015. Islandezii au înfruntat criza depreciindu-și masiv moneda națională, coroana. Acest atu ar disparea odată cu adoptarea euro, iar vocea țării, cu un PIB foarte mic si o populație de sub 400.000 de locuitori, nu ar fi auzită la Bruxelles sau la Frankfurt. Nici măcar de pe urma comerțului Islanda nu ar fi profitat mult, pentru că importurile din zona euro nu reprezintă decât 27% din total.

Poate cel mai important impediment a fost modul în care guvernul islandez a tratat criza financiară. Islanda a fost țara care a refuzat să pună datoriile băncilor pe umerii populației, a pus la plată instituțiile financiare străine (băncile olandeze și cele britanice au avut de suferit) s-a judecat cu ele și și-a dus apoi guvernanții în fața justiției pentru a răspunde pentru proasta gestionare a finanțelor. Apoi, euroscepticii islandezi subliniază că birocrația de la Bruxelles ar fi nocivă pentru democrația islandeză. Cum Islanda face parte din Spațiul Schengen și are un acord de liber schimb cu UE, aderarea nu ar fi însemnat decât birocratizare, spun aceștia.

Populația împărtășește această viziune. Un sondaj realizat în februarie arată că 74,6% dintre islandezi doresc un referendum, 49% ar vota împotriva aderarii la UE, iar 26% pentru. Procentul celor care doresc în UE a crescut în ultimul an. Este motivul pentru care unii analiști susțin că motivul anulării referendumului (o încălcare a promisiunii electorale) ține de teama guvernului de o surpriză la urne care să ducă țara în UE.

Recomanda