Pare mai degrabă nebunie, rătăcire, Vinovatul sau cel fără de minte e adus spre judecata oamenilor, spre oprobiul lor, rareori spre iertarea lor. În asemenea ipostaze, conformismul şi conservatorismul jubilează. Aflarea Politicii e suprema libertate. E spiritul liber, neîncătuşat, insurgent, violent. Spiritul liber violentează Politica părând a vrea s-o ia cu orice preţ în stăpânire. Tocmai de aceea cu virulenţă purcede la citirea semnelor şi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradă, fie supernovă, fie muzică de film. Totul reductibil la propoziţie sună ca şi cum ar fi o sentinţă. Are parfum. E uşor dictatorial. E mistic. De neconceput, neliniştitor. Panoramând, scrutând orizontul, privirea observatorului întâlneşte textul devenind propoziţie a lui. Problema e dacă observatorul se va gândi pe el însuşi ca aparţinând textului, ca fiind al Politicii prin observare şi mărturie. Căci aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportări la Politica ca autoritate.
Așa că, spionii! Spionii prinţului marțian Kubla Kan, virusaţi de serviciile secrete inamice, se cuibăriseră într-un albatros imperial şi ne urmăreau cu atenţie din văzduh. Bobolina ne-a spălat picioarele. Ne-a dăruit scoici aurii şi ne-a şoptit câte ceva despre Mandhala. Era după mareea trandafirilor din Beauburg şi după revolta gunoierilor reformaţi din Bulbona. Am întrebat-o pe Bobolina o mulţime de lucruri despre malagambiştii literari din Takla Makan şi despre imberbul cenaclist din Nulome. Am admirat cei trei sâni imenşi pe care Bobolina îi dezvăluia cu dărnicie.
Era o primă încercare de a schimba una din instrucţiunile enciclopediei.
Trei sâni? Lumea politică din România ar fi murit de necaz.
Imaginarul Bobolinei a produs o propoziţie fantastică iar noi ne-am abţinut cu greu să nu ne dăm de gol. Bobolina ne-a spus că Mandhala, sub presiunea câmpurilor magnetice, adusese prezentul, trecutul şi viitorul în acelaşi plan.
Așa se face că ne-am trezit cu toții fix în București, în anul 2017. Acu’, ce să vă mai zic, Bucureștiul nu e ca planeta Marte. Dar spionii prințului Kubla Kan ne-au urmărit peste tot, aveau ei relații la SIE, la SRI, la CNA, la DNA, la ICRAL și la RATB. PNL-iștii nici n-au vrut să audă de canalele marțiene, USR-iștii, dezbinați, nu erau pe la sediu, PSD-iștii, speriați de alegerile din Franța, nici n-au vrut să dea ochii cu noi.
– Bobolina e mai tare decât Udrea sau decât Iohannis? ne-a întrebat un oarecare Orban care cânta binișor la chitară, altminteri haios.
– Păi e, că fără ea, că fără el, matale nu ajungi președinte PNL chiar dacă prezentul, trecutul şi viitorul sunt în acelaşi plan. Și nici Ciucă, să știi…
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.