Carte nouă de la Liiceanu! Isus al meu! Dar tradiția ortodoxă grafiază Iisus! În sfârșit, uite ce de lume se îmbulzește la Târgul de Carte din București!
Klaus Iohannis se calcă în picioare cu Ludovic Orban, cu Marcel Ciolacu, cu Viorica Dăncilă, cu CTP, cu Olguța, cu Coldea și Băse, cu Udrea și cu Oprea, Cu Hrebe, cu Ilici, cu Constantinescu, dragul de el, cu Gâdea, cu Ciutacu, cu Frații Petreuș, e și Tudor Arghezi pe-acolo, parcă și Emil Cioran, Titulescu, Sadoveanu, Mihai Beniuc, Nicolae Labiș, Dobrogeanu-Gherea, mă rog, multă lume românească, Virgil Ierunca, Emil Cioran, Mircea Eliade, Paul Goma, Marin Sorescu și așa mai departe, Doamne Iartă-Mă, să calcă în picioare istoricește vorbind, să prindă primul volum, acela cu dedicație, cu autograf, cu sclipici de reflectoare, cu pozeuri de smartfoane, bibicule, vine și IL Caragiale, nu poate chiar el să lipsească.
Ca de obicei, patrulaterul Liiceanu-Pleșu-Patapievici-Cărtărăscu încearcă, imund, să ocupe spațiul public lansând ridicole bombe fumigene. După arestuirea Editurii Politice, după caraghioslâcul de priteșuguri politicianiste cu tot felul de mazete publice ridicole și otrăvite, după încercarea furibundă și grotescă de a-și adjudeca milionul de dolari cu care premianții Nobel își fac vacanțele pe croazetă, Liiceanu aruncă o ghiulea.
Să vorbești despre Iisus, după două mii de ani, în astfel de termeni, pare nu rătăcire ci golăneală eseistică. Iisus e al tuturor, fie că vrem, fie că nu vrem. A invoca in Isus al meu, este dovadă de aroganță și, mai mult, de nepricepere a adevărului biblic. Despre Credință nici nu poate fi vorba. Fiind al meu, nu mai poate fi al tău. Liiceanu nu rezistă în nici un colțișor al Operei Filozofice și Eseistice pe care o căznește de atâta amar de vreme.
Ar trebui să scriu zeci de mii de pagini despre rătăcirile filozofice ale lui Liiceanu, despre augustele minimalii ale lui Pleșu, despre osânda ficțională a lui Cărtărăscu sau despre domnișorismul deocheat-filizofic al lui Patapievici. Nu. Pur și simplu Iisus iesie din discuția noastră. Nici nu putem discuta despre Isus. După două mii de ani, Isus se definește de fapt ca un Concept Primordial. Îl ai sau nu-l ai. E treaba fiecăruia.
Patrulaterul Liiceanu-Pleșu-Patapievici-Cărtărăscu are toată libertatea să facă, să scrie, să gândească, să întreprindă orice, oricând, oricum crede de cuviință. Noi, eu sau cine o mai vrea, suntem liberi nu să fim de acord sau să nu fim de acord. Dacă am fi, atunci e nasol. Dacă nu suntem, tot raportare e la obiectul filozofic. Concluzia nu s-ar putea trage decât dacă stabilim un raport. A nu stabili, ar însemna că patrulaterul nici nu există.
Și dacă nu există, care ar fi chestiunea în dezbatere? Și atunci, o voce năstrușnică, din sală, se ridică maiestuoasă și malițioasă: Pe ce te bazezi, nenicule?! În sfârșit, întreaga asistență e mătrășită din Târgul de Carte București de un val enigmatic, un fel de val de libertate. Zboară pălăriile. Zboară cărțile. Zboară autografele, ceva de speriat.
De undeva se aude vuietul oceanului. Nu știu care, parcă Mișu Fotino, zice că vine chiar Isus pe corabie cu Noe. Dem Rădulescu izbucnește în plâns, nu se aștepta la una ca asta. Toma Caragiu dă să zică și el ceva dar un val îl acoperă așa cum ar acoperi un cal de mare nărăvaș. Apele cresc și cresc, nu se mai vede Teatrul Național, apare Strâmtoarea Bosfor la orizont, dar nu ne oprim, valul ne ridică pe toți, înspre înaltul înalt al cerului.
Degeaba ati bufnit cu un asemenea text. Niciodata nu veti fii la inatimea celor pe care ii golaniti cu atata patos. O dovada a lipsei de intelegere si toleranta ale altor opinii, pe care le criticati fara argumente solide.
@O părere: …sunt publicat în America, Olanda, Italia, Australia, China, Argentina, Canada, Spania, Brazilia, Marea Britanie, Israel fără proptele literare sau politice. Așa că părerea dumneavoastră nu se susține. Să fiți iubit(ă)
Întâmplător, ante/89, când omul era pe val, am auzit o casetă cu scârboșenii spuse de acesta.De atunci s-a spulberat respectul..nu-i vorbă, a fost si el om, si gura lui trebuia să miroase a ceva…
@Post: precizați personajul…că de azi nu mai las pe nimeni să mă ia la caterincă pentru ce scriu în Cotidianul. Gata cu sictirul, bulăneala și mazetismul în marginea acestor proze nevinovate, sprințare, scrise pentru spiritul oamenilor de pretutindeni nu pentru pârțul grețos al unor comentatori de doi lei. Una peste alta, toți comentatorii să-și dea numele real dacă au sânge-n instalație. Am văzut și am făcut atât de multe la viața mea că nu mă impresionează căcățișurile astea. Nu sunt un scriitor cu capu-n nori, sunt bine ancorat în viața asta reală. Așă că dacă aveți mușchi cu toții, ieșiți la rampă cu tot cu bolentin, cu ID-uri, cu număru’ de circulație așa cum stă bine unor bărbați adevărați. Că de cocote masculine care leorpăiesc în secțiunea de comenturi a Cotidianului, tăind frunză la câini, m-am cam sastisit. Iubiți să fiți cu toții!
Liiceanu, Patapievici, Pleşu şi ceilalți din gaşca lor sunt nişte nulități de scriitori sau filozofi de carton ai unei democrații de mucava. Filosofia creştină este la fel de idioată ca şi scrierile lui Liiceanu despre creştinism sau despre orice alt subiect. Al doilea Adam, poreclit şi Iisus, este un personaj sinistru şi neoriginal/banal. Biblia în întregul ei, cu vechiul şi noul testament, este o apologie a sclaviei, a genocidului, a urii față de femei şi urii față de necreştini sau față de păgâni, a poligamiei, a incestului sau o promovare a căsătoriei între rude, a sacrificiilor de sânge. Practic, biblia este o sodoma şi gomora sau un atac asupra bunei conduite sau bunului simț. Creştinismul este o formă de terorism mental prin inventarea unor tărâmuri ca raiul şi iadul, şi născocirea unor personaje atotputernice care se „întrupează” prin uterul unei virgine şi alteori fabrică oameni din țărână pe care îi manevrează şi apoi îi pedepseşte că le-a dat liberul arbitru. Contradicțiile din filisofia creştină sunt multe şi mărunte şi sunt o cauză majoră a mizeriei şi nenorocilor din viața de zi cu zi a oamenilor.
Bravo, domnule Bufnila! Invitatie cat se poate de oportuna; sa se posteze cu numele real! Daca dvs va asumati cele scrise, sa si le asume si pribegii de pe aici. Dar realizati ca nu o vor face, da!?
Sunt lasi, chibiti de rigola si chiar daca au dreptate in multe idei, chilotul maro e mai aproape de fund decat curajul verticalitatii; tot „dupa vizorul” usii o sa caraie, chiar daca le zic bine unii.
Omul din poză..Ce te-ai mai înfuriat!!!Nu te atingea cu nimic.Sorry, nu te-am citit, doar am privit.
Cine ești domnule Bufnila?!
Și de ce aud acum de dumneavoastră?!
Pentru orice persoana care se considera publicist ori literat de inalta tinuta, orice recenzie a unei carti se face cu multa rigoare, atentie si nu cu pareri personale si alte expresii care nu sunt de demnitatea celui care publica in diverse publicatii straine. Aveti ceva de impartit cu M.Cartarescu, G.Liiceanu, H.Patapievici,A.Plesu, ca premiile literare nu le puteti imparti cu domniile lor. In ziarele straine, acolo v-ar accepta asa ceva ?!!! La Stampa, Le Figaro, Liberation, New York Times, Herald Tribune!
@Un Patriot: Dragă domnule Un patriot, textul împricinat aici nu este nici pe departe o recenzie. Este o ficțiune anecdotică de sorginte Science Fiction, în cheie politică. Rigoarea acestui text nu este apanajul jurnalisticii, în nici un fel. Rigoarea acestui text este într-o manieră postmodernistă. Realitatea dă pe dinafară iar ficțiunea se nuntește cu ea în chip carnavalesc. Este o ficțiune nevinovată care, de fapt, ridică probleme grave, de meditat pentru oricine. Este un proiect unic, supus eroziunilor de toate felurile într-o lume care nu mai seamănă deloc cu Epoca de Hârtie, pierită în chip de neimaginat. Priza acestui ficțional este instantaneul, efemerul, tușa politică, anecdota, simultaneitatea. Dacă stăm bine și ne gândim, Prezentul, Trecutul și Viitorul nu se află pe o axă, ci se regăsesc într-o simultaneitate exemplară. Cheia textului de față, de fapt cheia tuturor textelor care apar în această rubrică încă din 2016, sute de texte (!), este de fapt autoironică. O lectură atentă ar duce pe oricine își asumă riscul de a fi atent, la chiar anecdota autorului care nu se sumețește prin acest text ci, dimpotrivă, se pune și el sub lupă, dur, fără menajamente. Proiectul Science Fiction Politic, pe care îl construim cu o fervoare de neimaginat, vine să se adauge unui tablou politic românesc sprințar, tragic, imund, superb, ridicol, magic, nebun și grav. Dacă cineva vrea cu adevărat să se bucure de aceste lumi pe care le construim cu multă minuție, cu anecdotă, cu simț românesc, fără ură, ci cu dragoste mucalită, atunci înseamnă că ne facem treaba. Dacă supărările și aplombul, țâfna primează atunci Proiectul Science Fiction Politic rămâne fără noimă. În mod practic, cititorii de toate felurile hotărăsc soarta acestui proiect pentru sinele lor. Să fiți iubiți și mai puțin supărăcioși. Lectură plăcută în continuare. Cu drag, tuturor, Ovidiu Bufnilă.
Oameni care se supra pe un articol-pamflet. wow. Multumesc pentru articole ! Le citesc ori de cate ori citesc Cotidianul!