În calendarul popular românesc, la 29 august se comemorează Tăierea Capului Sfântului Ion Botezătorul. Evenimentul are mai multe denumiri, după ţinuturi, printre care: Sfântul Ion Cap-Tăiat, Brumariul, Sfântul Ion de Toamnă, Crucea Mică şi Ion-Taie-Capul-pe-Varză. Încă se mai crede, prin unele locuri, că de la Crucea Mică încep a-i bântui frigurile pe oameni. În această zi nu se taie nimic cu cuţitul, ci totul se rupe cu mâna. Cu atât mai mult, nu se taie nicio vită şi nicio pasăre. Se spune că acela care ar tăia chiar şi o pâine cu cuţitul, la Sfântul Ion Cap-Tăiat, ar avea o moarte cruntă. Nu se mănâncă varză, spunându-se că Sfântului Ion i-au tăiat de şapte ori capul pe varză şi iar a înviat. De altfel, nu se mănâncă niciun fruct rotund, care seamănă cu un cap: mere, pere, nuci, pepeni, căpăţâni de usturoi etc. Nu se mănâncă nici fructe sau legume roşii, îndeosebi struguri, aceştia fiind îmbibaţi cu sângele Sfântului Ion Botezătorul. De aceea, nu se bea vin roşu. Nu se ară, nu se sapă şi nu se seamănă nimic. Unii ţin post de două săptămâni, zis „de la cruce la cruce”, adică de la 29 august până la 14 septembrie, când se serbează Înălţarea Sfintei Cruci. Acest post este necunoscut în calendarul creştin şi are rolul de a-i curăţi pe cei care au săvârşit omoruri sau alte păcate grele. Postitorii mănâncă în ziua Tăierii Capului Sfântului Ion Botezătorul numai o turtă de grâu sau de mălai, unii ţinând chiar post negru, adică nu mănâncă şi nu beau nimic. De asemenea, ei nu dorm în aşternut ridicat, în pat, ci pe pământ, fără aşternut, având la căpătâi doar o pernă umplută cu paie de grâu. Nu se mănâncă din farfurii sau din alte vase întinse, căci capul Sfântului Ion Botezătorul a fost pus pe o tipsie. Nu se găteşte mâncare în niciun vas cu fundul rotund, chiar dacă trebuie să se fiarbă ceva. Nu se mătură, căci s-ar tulbura liniştea morţilor.
Pentru români, în ierarhia cerească, Ion Botezătorul este sfântul cel mai de seamă, stând alături de Însuşi Dumnezeu, care Se sfătuieşte cu el şi de multe ori îl pofteşte la masă. O stranie legendă populară, cu ecouri în colinde, spune că Sânt-Ion, din nu se ştie ce pricină, când încă nici nu fusese înţărcat, a fost blestemat de maica sa ca să se facă o fiară de pădure. Blestemul s-a prins, iar Ion s-a prefăcut în cerb sau, după alte variante, un pui de căprioară. Aşa a trăit el nouă ani şi nouă zile. De aceea, în tradiţia vânătorilor români, nu se admite uciderea vreunui cerb în ziua de 29 August. De altfel, sezonul de vânătoare la cerb, în ţara noastră, începe după două zile de la Tăierea Capului Sfântului Ion Botezătorul, anume la 1 septembrie, şi ţine până la 15 noiembrie. Legenda spune că, după nouă ani, Sfântul Ion s-a făcut iarăşi om, s-a coborât la ţară şi a înălţat o mânăstire:
Nouă ani dac-a-mplinit,
Jos la ţear-a coborât
Şi-o mânăstire-a zidit
Cătră răsărit de Soare,
Cu nouă uşi, nouă altare,
Cu fereştile spre Soare (…)
După ce a ctitorit mânăstirea, Sfântul Ion a început să boteze oameni, ca să-i cureţe de păcate şi să-i pregătească de mântuire. Într-o legendă din Muntenia, se spune că mânăstirea cu pricina a fost ridicată pe una dintre moşiile Ielelor, lucru care a mâniat-o rău pe Irodia sau Irodiada, crăiasa lor, de care chiar şi dracilor le e teamă. Jocul Ielelor, care, dacă e zărit de oameni, îi poceşte, se numeşte în Bărăgan şi Hora Vântoaselor, de multe ori este în asociere cu vârtejurile de praf, obişnuite în acest ţinut. Aşadar dansatoarele l-au prins într-un astfel de vârtej pe Sfântul Ion, purtându-l până la Irodia, care, după ce a pus să fie schingiuit, a poruncit să i se taie capul şi să fie aruncat în Apa Sâmbetei, care curgea prin apropiere. Plutind pe acel râu, capul sfântului cânta doine, până ce a ajuns în Rai, unde a fost întregit cu trupul sfântului, aşa cum acesta fusese pe pământ. O altă legendă spune că Sântul Ion era un tânăr deosebit de frumos şi că Irodia s-a îndrăgostit de el. Dar acesta, ca să scape de ea, I-a cerut lui Dumnezeu să-i schimbe capul într-unul de cerb, ceea ce s-a şi întâmplat. Văzându-l astfel, Irodiada s-a înfuriat şi a poruncit să i se taie capul de cerb.
Toate aceste lgende par a se fi sublimat în sigiliul cetăţii Baia, prima capitală a Moldovei, ce reprezintă un cerb cu capul tăiat, mai ales că între coarnele sale se zăreşte şi Cel Răstignit…
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.