Johann Georg Pinsel, maestrul Barocului

Muzeul Luvru prezintă, până în 25 februarie, opera necunoscută a lui Johann Georg Pinsel, artist din secolul al XVIII-lea, a cărui virtuozitate, subliniază Guilhem Scherf, curatorul expoziţiei, o aminteşte pe cea a marilor sculptori ai Barocului german. Este o noutate pentru marele public şi chiar pentru mulţi istorici de artă. Un frumos catalog al expoziţiei este realizat de Jean K. Ostrowski şi Guilhem Scherf.

Pinsel este practic necunoscut în lumea occidentală, mai ales deoarece cataloagele expoziţiilor sale au fost publicate numai în poloneză, ucraineană sau cehă, dar renumele lui este bine stabilit în Polonia şi Ucraina. Graţie preţioaselor clişee fotografice, conservate astăzi în Varşovia, Wroclaw şi Cracovia, s-a putut reconstitui opera lui Pinsel şi a şcolii sale, mai ales sculpturile religioase în lemn, depozitate în bisericile din aceste oraşe.

Sfântul Ioan

De altfel, după cum mărturiseşte curatorul expoziţiei, Guilhem Scherf, într-un interviu, „proiectul nu s-ar fi putut materializa fără două zâne bune. Prima este întruparea ucrainenilor şi a entuziasmului lor de a împrumuta sculpturi de Pinsel”. A doua constă în munca „erudiţilor care, de fiecare parte a frontierei, au lucrat, fiecare cu resursele sale”. Polonezul Jan Ostrowski l-a studiat pe Pinsel timp de mai multe decenii, căutând în arhive documente fotografice care arătau operele în locul lor iniţial, înainte ca bisericile să fie distruse de război sau de ocupaţia sovietică, ca în cazul Corului bisericii Hodowica.

Madona Îndurerată de Pinsel

Trebuie reţinut faptul că Galiţia, unde a lucrat Pinsel, şi-a schimbat de mai multe ori apartenenţa, fiind integrată Regatului Poloniei în secolul al XIV-lea, apoi Imperiului Austro-Ungar din 1772 la 1918, din nou Poloniei, între cele două războaie, anexată de Uniunea Sovietică în 1939 şi în sfârşit parte a Ucrainei independente din 1991.

Madona Îndurerată, detaliu

O altă personalitate care a contribuit la redescoperirea artistului a fost Boris Voznitsky, director, timp de 50 de ani, al Galeriei Naţionale de Artă din Lvov, dispărut în primăvara anului trecut. În anii ’60, el a străbătut regiunea la volanul maşinii sale salvând tot ceea ce a mai putut găsi din opera lui Pinsel: ansamblul de la Hodowica, dar şi statui de altar de la Horodenka, marea „Sfânta Anna” de la Monasterszyska, care era gata să servească drept lemn de foc. Ţăranii au scos la iveală fragmente de sculpturi, capete pe care i le-au adus lui Voznitsky.

Misterul unei vieţi

Sfântul Felix din Cantalice purtându-l pe Iisus copil

Se cunosc puţine lucruri despre viaţa şi cariera artistului. Data şi locul naşterii au rămas neştiute. Există un certificat de căsătorie din 1751, dintr-o localitate nu foarte îndepărtată de Lvov, Buczacz, unde şi-a botezat şi primul fiu. Dat fiind că soţia lui, Mariana Kejtova, s-a recăsătorit în 1762, se poate presupune că la acea dată artistul murise. S-ar mai putea crede că patronimul său, care înseamnă „penel” în germană, ar fi o aluzie la meseria tatălui lui.

Christ pe cruce

Se ştie însă cu precizie că a colaborat cu arhitectul Bernard Meretyn (mort în 1759), căruia i se datorează primăria din Buczacz, localitatea în care artistul s-a căsătorit, dar şi biserica parohială din Hodowica, colosala „Biserică a Misionarilor” de la Horodenka, la câţiva kilometri de România, şi catedrala „Sfântul Gheorghe” din Lvov. Pinsel a fost chemat pentru toate aceste şantiere să asigure decoraţia. Pentru Hodowica, adevărată bijuterie a artei baroce, arhitectul a apelat atât la Pinsel, cât şi la pictorul Aleksandr Rolinski.

Sculpturile dansante ale lui Pinsel, din muzeu

Pereţii bisericii, în parte conservaţi şi astăzi, sunt pictaţi cu fresce într-o culoare roz, foarte veselă. Corul prezintă motive arhitecturale iluzioniste pe care se grefează sculpturile lui Pinsel, puse pe socluri sau console. Contrar decorului de la Horodenka, cel de la Hodowica a fost parţial salvat de Boris Voznitsky. Programul iconografic a fost conceput de Szczepan Mikulski, doctor în teologie, şi glorifica Patimile lui Christos. Două grupuri din Vechiul Testament anunţă Patimile: „Sacrificarea lui Isaac de către Abraham” şi „Samson învingând leul”. „Madona Îndurerată”, cu faţa scăldată de lacrimi şi „Sfântul Ioan plângând” se întorc către Crucifix. Doi îngeri ghidează privirea către Christos pe cruce. O catedră, aflată lângă Crucificare, păstrată astăzi fragmentar, era compusă dintr-un bazin decorat cu două statuete feminine, personificând Vechiul Testament. În fotografii mai vechi s-a remarcat un mic „Christ pe cruce”, o sculptură de procesiune delicat sculptată de Pinsel, păstrată la Biserica din Wroclaw şi prezentată acum la Luvru.

Imagine din expoziţie

Între 1759 şi 1861, Meretyn şi Pinsel au lucrat la Catedrala greco-catolică din Lvov. Faţada păstrează şi astăzi trei sculpturi în piatră ale lui Pinsel: „Sfântul Gheorghe omorând balaurul”, „Sfântul Leon” şi „Sfântul Atanase”. Din 1761 datează ultimele documente cunoscute ce menţionează activitatea lui Pinsel la Biserica din Monasterzyska, situată la sud de Lvov, în apropiere de Buczacz. Decorul altarelor din această biserică a fost puternic deteriorat. În expoziţie se află o „Sfânta Anna” provenind de la un altar secundar, a cărei policromie s-a pierdut. A rămas numai ansamblul compoziţiei, cu draperiile şi o figură de extremă blândeţe.

Samson ucigând leul

Graţie clişeelor vechi şi micilor schiţe în lemn cumpărate în 1999 şi 2002 de „Bayerisches Nationalmuseum” din München, se pot imagina mai multe statui pierdute sau foarte deteriorate de la Monsterzyska şi Horodenka.

După moartea lui Pinsel, activitatea atelierului său a continuat, aşa cum o dovedesc câteva opere exectutate pentru biserica greco-catolică din Buczacz, prezente în expoziţie, cum ar fi decorul porţilor laterale ale altarului, reprezentând „Bunavestire” şi „Îngerul Păzitor”, cu motive şi siluete caracteristice pentru stilul lui Pinsel.

Un stil spectacular, astăzi recunoscut

Înger îngenuncheat

Personalitatea lui Pinsel a fost extrem de puternică, influenţând stilul din Galiţia şi din Polonia până la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Operele lui erau gândite să fie văzute de aproape. Ca elemente ale unei vaste scenografii, ele se integrau în ansambluri bazate pe jocul dimensiunilor. Trebuiau să surprindă şi să emoţioneze, să-i uluiască pe credincioşi prin figurile sensibile, fie ele tragice sau de mare blândeţe. Dacă un mare număr al acestor caracteristici, cum ar fi forţa emoţiei şi gestica coregrafică, se regăsesc în toată arta barocă din Europa Centrală, există la Pinsel o serie de trasături specifice. În primul rând, exagerarea efectelor.

Sfântul Gheorghe de la Catedrala din Lvov

La Hodowica, figura „Madonei Îndurerate” este scăldată în lacrimi lucrate în relief. Fiind situată la mare înălţime, acest detaliu tehnic nu trebuia să fie vizibil. Încruntarea sprâncenelor şi musculatura atletică ale lui „Samson” sunt, de asemenea, foarte accentuate, chiar dacă grupul este plasat la înălţimea privirii. Figura „Sfântului Felix din Cantalice purtându-l pe copilul Iisus”, provenind din Biserica Capucinilor din Mariampol, la sud de Lvov, este probabil punctul culminant al extazului mistic. Cu ochii închişi, cu gura deschisă, sfântul se abandonează complet viziunii sale. Există un puternic contrast între figura eterată şi detaliile precise şi nervoase ale bărbii şi mâinilor cu vene groase.

Sfânta Anna, lemn acoperit cu culoare albă

Tipul fizic preferat de Pinsel este întotdeauna recognoscibil. Îi plac figurile cu părul buclat, cu sprâncene dese şi pleoapele căzute, cu mâinile şi picioarele având degete lungi, dezarticulate.

În operele cel mai bine conservate, draperiile se învolburează relevând o compoziţie complexă de încrucişări de planuri, o multiplicare a suprafeţelor polisate şi a unghiurilor ascuţite. Reuşind la fel de bine expresia îndurerată ca şi blândeţea sentimentală, gestica extrovertită şi extazul interior, cu un simţ clar al volumelor şi liniilor şi un meşteşug remarcabil, arta lui Johann Georg Pinsel se înscrie printre cele mai bune exemple ale sculpturii baroce europene din secolul al XVIII-lea.

Interiorul bisericii din Buczacz

Mai multe din operele lui se găsesc astăzi în Castelul Olesko.

Că arta lui a fost foarte apreciată în epocă o dovedeşte şi faptul că îl avea mecena pe prinţul Mikolaj Bazyli Potocki. Acesta, provenind dintr-o mare familie de aristocraţi polonezi, nu avea rafinamentul unui Stanislas Poniatowski, care, în aceeaşi perioadă, coresponda cu Voltaire. Era îmbrăcat ca un sarmat, avea capul ras şi o tunică strânsă cu curea şi domnea la hotarele orientale ale Poloniei asupra unor imense domenii funciare, stăpânind peste oraşe întregi, peste mii de ţărani şi peste o armată de mercenari. Dar Potocki a avut inteligenţa să-i aducă la Curtea sa pe sculptorul Pinsel şi pe arhitectul Bernard Meretyn, care au creat o serie de capodopere. Ducea o viaţă agitată şi pentru a-şi răscumpăra păcatele crea edificii religioase. Biserica avea nevoie de ajutorul lui pentru a face faţă protestantismului, mai ales în Galiţia, punctul extrem al catolicismului în Europa de Est. Nu departe se profilau lumile ortodoxă şi musulmană.

Bunul Pastor de la Horodenka

După afimaţiile lui Guilhem Scherf, „Pinsel este un artist de forţa lui Günther sau a lui Straub, contemporanii lui, cu care trebuie să fie comparat. Se simte că stilul lui este foarte apropiat de lumea germanică, de Boemia sau Moravia”.

Artistul baroc trebuia să emoţioneze credincioşii, să le facă accesibile misterele credinţei, iar Pinsel foloseşte o stilizare singulară şi recognoscibilă imediat: figuri tensionate, dureroase, ca în „Abraham” şi „Samson” de la Hodowica, forme dansante, cum ar fi „Sfânta Anna”, deformări anatomice ale picioarelor şi mâinilor unor subiecţi, draperii în zig-zag… Întreaga lui operă este dominată de o emoţionalitate ce culminează într-o piesă cu totul specială, „Madona” care îşi şterge figura cu un văl. Toţi credincioşii pot recunoaşte în ea o mamă care plânge.

Organizatorii speră ca în urma acestei expoziţii să fie descoperite şi alte opere ale sculptorului. De altfel, Muzeul din München a cumpărat, de pe piaţa de artă, acum 12 ani, opt mici piese de mare rafinament ce pot fi văzute şi ele la Luvru. Astăzi se cunosc numai 40 de sculpturi ale artistului.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.