Judecătoarea Stoicescu o „cutremură” pe Alina Gorghiu

„O știre m-a cutremurat profund. Un copil a avut curajul să vorbească despre traume de neimaginat, trăite chiar în propria familie. Nu voi intra în detalii inutile și nu voi expune suferința. Este suficient să știm atât: un copil de 8 ani a fost abuzat, violat de propriul părinte”, a postat Alina Gorghiu pe Facebook.

Liberala a explicat că mama copilului abuzat a cerut ordin de protecție prin care să-și protejeze copilul de abuzator.

„Spun clar contextul, pentru că este esențial să se înțeleagă: mama copilului a cerut ordin de protecție. A folosit un instrument legal, pe care l-am introdus în lege, pentru a-și proteja copilul și pentru a opri abuzatorul. Ordinul de protecție trebuie cerut și în astfel de cazuri, mai ales atunci când victimele sunt și copii.”

Fosta ministră a Justiției, revoltată de situație, a cerut public un proces cât mai rapid și ferm.

„Ca om, ca mamă și ca persoană implicată direct în lupta împotriva violenței, mă aștept la o anchetă rapidă, fermă și fără întârzieri. Mă aștept ca violatorul propriului copil să fie condamnat rapid, la o pedeapsă exemplară. Justiția trebuie să fie clară, fermă și de partea victimelor.”

Stoicescu: În afară de justiție, ce mai fac aleșii?

„O cutremur eu pe doamna Ghorghiu: La fiecare termen de judecată am pe rol cel puţin un dosar cu abuzuri sexuale. Şi da, de cele mai multe ori, ale părinţilor, victime fiind proprii copii”, a explicat Stoicescu.

Judecătoarea a acuzat faptul că politicienii sunt interesați doar ca abuzatorii să fie condamnați. Stoicescu este de părere că ar trebui să se pună accent și pe prevenția unor astfel de fapte și pe recuperarea victimei după un abuz.

„Întrebarea pe care o adresez, cu infinit respect, că de întrebat pe noi nu ne întreabă nimeni:

• În afară de a cere o justiţie preocupată de victime, ce altceva fac aleşii?
• Justiţia nu poate fi preocupată decât de adevăr şi lege, în caz că încă nu s-a înţeles.
• Dar, se întreabă cineva de ce ajung părinţii să îşi abuzeze, uneori ani de zile, copiii, fără ca nimeni să nu ia atitudine?
• Ce se întâmplă cu aceste victime după finalizarea procedurilor judiciare?
• Care este viitorul lor?
• Interesează pe cineva dacă se recuperează?”

În final, judecătoarea ironizează situația. Ea dă de înțeles că politicienii nu rezolvă cauza acestei probleme, iar oamenii din justiție sunt nevoiți să vină și să curețe urmele problemelor perpetuate de aceștia.

„Aştept comitete şi comiţii care să facă planuri, să iniţieze parteneriate, pe bani mulţi şi care, desigur, să nu rezolve nimic, dar să fie nutreţ pentru alegători şi praf în ochi că, iată, aleşii muncesc.

În tot acest timp, noi, juzii, sunt chemaţi să asanăm o mizerie care colcăie de decenii în societatea noastră, multilateral dezvoltată, în timp ce aşteptăm să fim hăicuţi de oamenii de bine…”