Juncker: UE este o mireasă părăsită, europenii nu se mai iubesc

Președintele Comisiei Europene, luxemburghezul Jean-Claude Juncker consideră că atitudinea antimigrație din statele central și est-europene se datorează procentului mic de străini care locuiesc aici, o caracteristică a dezvoltării diferite față de statele vestice. Într-un interviu pentru cotidianul economic german Handelsblatt, el mai arată că Germania trebuie să se uite la propriile nereguli înainte de a acuza alte state UE de nereguli financiare, că naționalismul și populismul au cauze interne, nu legate de politica Bruxellesului, ca europenii se cunosc foarte puțin și că este nevoie de răbdare pentru ca proiectul european să reușească.

Jean-Claude Juncker: ”Este facil, dar greșit, să dai vina în special pe Europa. Oamenii care votează extrema dreaptă au o problemă cu guvernul lor național și cu sistemul politic din țara lor”.

Handelsblatt: Cel care votează cu extrema-dreaptă este în același timp și un antieuropean sau nu?

Rezultatele acestea au în principal niște cauze interne. Însă ce s-ar întâmpla dacă partidele naționale populiste de dreapta sau de stânga ar câștiga? Atunci nu numai că UE ar fi terminată, dar ar fi terminate și democrațiile liberale și societățile libere. Asta trebuie să le explicăm celor care, de exemplu, votează cu Alternativa pentru Germania”.

Europa este acuzată că îi agresează pe alegători cu argumentele sale împotriva naționalismului. De ce se întâmpla asta?

”Pentru că europenii știu foarte puțini unii despre ceilalți. Cei din Laponia nu au nici cea mai mică idee despre ce anume vor să facă sicilienii. Însă UE are reguli comune pentru toti. Deci trebuie să fim mai atenți cu sensibilitățile celorlalți. Dacă premierul unei țări solicită ceva, nu trebuie să fim de acord cu el, însă trebuie cel puțin să ne punem în poziția pe care o are în politica internă din țara sa”.

De ce ar trebui germanii să-i înțeleagă pe italieni, care ani de zile s-au opus reformelor economice și au ajuns atât de aproape de o criză?

”Germanilor le place să acuze Italia. Însă și voi ați violat Pactul de Stabilitate de 18 ori – da, am numărat asta – și încă o faceți. În Germania au scăzut datoriile si deficitele, e drept. Însă dezechilibrele macroeconomice, în special excedentul de cont curent, nu au fost încă rezolvate. Însă problema fundamentală a europenilor este alta: nu ne iubim. Libidoul colectiv al europenilor a dispărut”.

A existat vreodată?

Da, dar cu mult timp în urmă. La cinci-șase ani după încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, a existat această dragoste. Astazi, europenilor le-ar fi mult mai ușor să se îndrăgostească de Europa decât în 1952.

Brexitul este începutul sfârșitului pentru Europa unită?

Nu. Brexitul este un caz special. Daca transmiți unei națiuni, vreme de decenii, mesajul că nu aparține UE , atunci decizia de a părăsi UE este o consecință logică. Mireasa UE a fost ponegrită sistematic și apoi a fost părăsită.

UE nu este prea iubită nici în alte state. Potrivit sondajelor, populiștii vor obține o treime din mandatele PE – mai mult ca niciodată. Ce înseamnă asta pentru legislația europeană?

Nu știu cât de puternice sunt forțele populiste, de dreapta și de stânga. Se pare însă că social-democrații și creștin-democrații își vor pierde majoritatea de până acum. Vom avea nevoie de un al treilea, poate și de un al patrulea grup pentru a forma majoritatea. Rațiunea va face ca forțele pro-europene să coopereze in PE. Însă nu va fi usor. Până și în familiile politice europene există sciziuni puternice. Ce asemănări putem observa între creștin-democrații din Germania și cei din Ungarioa? Dar între socialiștii din Franța și cei din Olanda? Există animozități între pricipelale două familii politice europene cum nu au mai fos până acum.

Democrația europeana va fi afectată în mod permanent?

Nu. Rata aprobarii UE este de 62%, în medie, iar în Germania este de 81%, la cel mai mare nivel din ultimii 25 de ani. Iar asta se datorează Brexitului. Acesta a fost un semnal de trezire pentru întreg continentul. Oamenii și-au dat seama de consecințele dezastruoase pe care le poate avea părăsirea UE.

Europa este pusă sub o mare presiune globală. SUA și China avanseaza la nivel tehnologic. UE riscă să piardă cursa digitalizării și inteligenței artificiale. În același timp, populiști precum Viktor Orban și Giuseppe Conte amenință coeziunea UE. Se apropie sfârșitul UE?

Amestecați mere cu pere. Inteligența artificială și digitalizarea sunt un lucru. Coeziunea UE e alt lucru. Însă este o legătură: o UE puternică și unită poate face față mai bine provocărilor noilor tehnologii și concurenței internaționale. Comisia face tot ce poate, însă nu putem rezolva toate problemele. Slăbiciunea guvernelor naționale și a democrațiilor din Europa nu pot fi compensate de Comisie. Uități-vă la Marea Britanie: faptul că guvernul și opoziția discută încă la trei ani de al referendumul pentru Brexit nu este un semnal că democrația britanică este puternică.

Populiștii naționaliști din Franța, Germania, Polonia și Olanda vor să-și unească forțele pentru a face o alianță. Cât de periculoasă ar fi pentru UE?

Să așteptăm și să vedem dacă vor reuși să facă o alianță până la urmă. Populiștilor de extrema-dreapta le este greu să se coalizeze. Este împotriva naturii să se unească și să lupte la nivel european, câtă vreme provin din mișcări naționaliste.

Până și partidele pro-europene și-au pierdut dorința de integrare. Comisia dumneavoastră nu a reușit în inițiative precum obligațiunile europene și dreptul de zil. Cât de mare este dezamăgirea dumneavoastră.

Nu înțeleg de ce Polonia și Cehia nu primesc 20.000 de copii refugiați fără părinți. Polonezii sunt buni creștini. Am vorbit cu premierii din ambele țări. Premierul Babis mi-a spus că Cehia are și asa prea mulți orfani. Cu asta am încheiat discuția.

Este un nou egoism european?

Nu, sunt mai multe direcții de dezvoltare. Țările central și est-europene nu au avut de-a face cu migrația în timpul Pactului de la Varșovia. În Europa de Vest, lucrurile au stat diferit. În Luxemburg sunt 49% străini și nu există vreo problemă. Dar, dacă ar fi doar 2% străini, atunci ai fi putut să-i sperii pe oameni. În Bruxelles sunt cartiere unde aproape toate femeile poartă văl negru. Unii poate le văd ca pe niște oameni ciudati, ca pe niște obiece străine, însă o societate democratică trebuie să suporte asta.

Nu este vorba doar despre azil, ci despre cum vom face mai eficientă politica externă europeană. Ați cerut soluții pentru următorul summit de la Sibiu, în România. Însă nimeni nu mai crede în asta.

Avem nevoie de răbdare.

Zona euro rămâne un șantier…

Întărirea uniunii monetare nu progresează pentru că Olanda, Austria și mult prea des Germania se opun când vine vorba de solidaritate și împărțirea responsabilității. Nu sunt pesimist. Germania nu este încă pregătită pentru asta, dar mulți politicienii germani vor să o facă.

Doamna Kramp-Karrenbauer nu este printre ei.

O știu de mulți ani și o apreciez. Însă nu am avut ocazia să vorbim pe larg despre asta. Sunt doua probleme cu zona euro: fiecare stat membru se gândește doar la el, nu și la ceilalți. Apoi, zona euro nu reușește să privească la restul lumii. Ambele probleme conduc la concluzii greșite. Trebuie să demonstrăm lumii că suntem foarte serioși în privința euro. De aceea, trebuie să includem și alte elemente în construcția uniunii monetare – de exemplu garantarea depozitelor.

Germanii nu vor să plătească pierderile băncilor italiene.

Nu e așa. Dar ce se poate sune despre băncile germane? Nu reușesc să facă nici cele mai mici fuziuni. Nu vreau să discut despre fuiziunea Deutsche Bank cu Commerzbank. Dar nu se poate spune că sistemul financiar german o duce bine.

Vor apărea vreodată obligațiunile europene?

Da, dar sub o altă formă și cu un alt nume. Acum nu mai vreau să fac lobby pentru eurobonduri. Când am făcut-o, ca sef al Eurogrupului, primul răspuns a fost ”Nu”. Și aici trebuie să avem răbdare.

Oare germanii își vor schimba atitudinea dacă Jens Weidmann ajunge președinte al Băncii Centrale Europene?

Bancherii centrali sunt independenți și nu au nimic de-a face cu politica fiscală. Îmi place de Jens Weidmann. Însă el nu va putea schimba politica monetară a BCE. Pentru că nu este singur, ci are un consiliu al BCE.

Este bine sau nu ca cea mai puternică economie din zona euro să îl numească pe președintele BCE?

Nu mă deranjează ca un german să devină președintele BCE sau al Comisiei Europene. Weidmann este un european convins și un bancher central experimentat, de aceea cred că ar fi potrivit. Nu îl susțin în mod explicit, dar nu sunt împotriva lui. Nu sunt deloc de acord cu opiniile din zona de sud a Europei cum că un german nu poate fi președintele BCE.

Relația cu SUA a ajuns la un nivel redus. Sunt speranțe că se va îmbunătăți?

Absolut. Când a fost la Washington, în iulie 2018, am ajuns la un acord cu președintele Trump. Presupun că îl vor respecta, asta este important. Pentru că, dincolo de Brexit, economia noastră suferă din cauza conflictelor comerciale. De multe ori subestimăm nesiguranța pe care o simt politicienii din cauza asta.

UE este în fața unor mari provocări. Ce trebuie să facă Germania?

Este greșită ideea că Germania poate mișca lucrurile în Europa de una singură. Vocea Angelei Merkel are greutate în UE și ea va rămâne cancelar până în 2021.

Merkel nu va merge la Bruxelles?

Până acum nu am primit vreun semnal în acest sens, dar are toate calitățile pentru a veni la Bruxelles.

Merkel este privită ca o ancoră de stabilitate în UE și mulți europeni se tem de momentul în care își va încheia mandatul.

Cu greu îmi pot imagina politica europeană fără cancelară. Însă, cu excepția Alternativei pentru Germania, întreg spectrul politic german este plin de forțe pro-europene. Câtă vreme lucrurile rămân astfel, nu-mi fac griji în privința rolului Germaniei în UE.

Mandatul dumneavostră se încheie anul acesta și, odată cu el, o carieră politică de excepție. Ce vă doriți să rețină cărțile de istorie despre dumneavostră?

Niciodată nu trebuie să ai ambiția de a intra în cărțile de istorie.

În cazul dvs. va fi, probabil, inevitabil.

Willy Brandt, pe care l-am admirat mult, a răspuns astfel: Ar fi suficient să scrie așa pe mormântul meu «M-am străduit». În cazul meu, asta ar însemna că am depus eforturi pentru Europa.