Jurnalul politic al unui scriitor vălurit și văluritor (7)

35 decembrie 3257: M-am digitalizat ceva de speriat! Şi tot aşa până când am descoperit că întreaga noastră planetă a fost debranşată de la rețea. De câteva zile scriu un studiu sociologic despre felul în care dorm popoarele lumii. Italienii dau din picioare. Suedezii dorm buştean cu un surâs pe faţă, nici nu mişcă. Americanii fac în toate felurile, vorbesc prin somn şi, zău, spun numai măscări cu godzile, titanicuri, meteoriți, conspirații si oscaruri pârâte. Zuluşii aleargă după antilope prin somn iar tibetanii levitează sforăind uşor. Acu, ce să mai zic, pe Ning şi pe Facebook, românii dorm buştean, semn că virusul românesc de adormire generală s-a propagat prin reţelele de socializare. Dorm toate partidele politice, serviciile secrete și gunoierii din Amzei, colț cu bulevardul parizian, acela, cum îi spune?

72 iulie 6345: Bufonul Parlamentului a încurcat-o nasol de tot. O ființă venită din stele l-a cotropit pe dinăuntru în timp ce liberalii, useriștii și pesediști șparleau din Bugetul Național, ceva de speriat. Bufonul începu să plângă şi să dea din picioare strigându-i ființei venită din stele să nu-l îndrepte pentru că în asta era toată puterea lui, neîndreptat, şi că, văzându-l aşa, politicienii se amuzau din plin pentru că, undeva, în adâncul sufletului lor, le era teamă că s-ar fi putut naște la fel. Şi asta le dădea un sentiment de trufie. Fiinţa venită din stele râmase neînduplecată şi, după ce îşi luă zborul spre cer, bufonul alergă în curte să se privească în fântână. Cocoaşa dispăruse. Înspăimântat, îşi încropi una din paie şi o legă cu două cureluşe. A doua zi însă, regele ghici trucul şi, crezând că la mijloc e o vrăjitorie, puse ca bufonul să fie ars pe rug. O fată de treabă îl luă însă de bărbat, după o datină străveche, şi poate că cei doi mai trăiesc și astăzi. Iar liberalii, useriștii și pesediștii șparlesc la fel din Bugetul Național.

41 ianuarie 4978: În sfârșit, când credeam că am găsit răspunsul despre politica pervers-dâmbovițeană, despre pesediștii moscoviți și liberalii moscoviți, pardon, iată, m-am încurcat și mai rău, văd acum două luni pe cer! Numai pentru România, se înțelege! Și soarele e verde. Verde? Întocmai. Verde, verde. L-or fi pictat impresioniștii așa, din nou, poate postmoderniștii. Saul Bellow îmi zice ceva despre Teoria Romanului Politic dar eu dau din umeri, hai că m-am săturat, îl strig pe Balzac, vino dom’le și lămurește lumea cum e cu romanul politic, așa, ca specie ficțională. Balzac se uită la mine cruciș. Deschid fereastra, căldura verde mă cuprinde în brațele ei. I-aș trage niște pumni lui Vogoride, numai să pun mâna pe el, praf îl fac, ai să vezi. Se zvonește că vagonul cu numărul 2017 are necazuri cu frânele, așa sunt și vagoanele cu numerele 2010, 1966, 1924, 1988. Trecem de Torino, carbonarii trag cu flintele în noi, în nori, în niște pterodactili aduși de la Hollywood pentru niște efecte de pliant turistic răsuflat, Brad Pitt se ia la harța cu Johnny Deep, discurile de platină ale lui Vangelis sunt pricina lor. Eu mă duc după conductorul blondiu, dom’le îi zic, s-a cam dus toată tevatura, nu mai are haz, el râde, chiar ai crezut? Da, am crezut. De ce să nu cred?

35 aprilie 2475: Eu mă cert cu Emmanuel Macron, apoi cu Vladimir Putin, ceartă geostrategică în toată regula, aici, pe planeta Marte, să știi. Vine Fidel Castro să lămurească diferendul și-l pocnesc și pe el, uite-așa, pentru criza rachetelor din Cuba. Fidel Castro îmi trage și el un pumn, îl pocnește și pe Stalin, vine Troțky, ia și el un pumn, apare Reagan și ia și el un pumn, Louis de Funes vine și el, ia un pumn, dă un pumn, lumea se aprinde în întregul tren. În întregul tren sideral plouă cu pumni, na, pentru Dresda, na pentru Vietnam, na pentru Bagdad, na, pentru tripoli, na pentru Dobrogea, na pentru Sofia, pentru Balcic, pentru Verdun, na și na, na pentru Somalia, na pentru Siria, na pentru planeta Nibiru, na penntru Sirius, na pentru Marea Neagră.