Kovesi, între corupţie şi anticorupţie

DNA-ul condus de Kovesi a ignorat problema falselor certificate de revoluţionar

Nu fac parte dintre admiratorii doamnei procuror-şef. Mai exact spus, nu-mi place ca şef de insituţie, ca procuror care aplică măsuri în funcţie de păreri personale, care a impus instituţiei pe care o conduce pedepse diferite pentru aceeaşi fraudă. Şi rechizitorii diferite, inclusiv tratament şi regie diferită în registru, în funcţie de carnavalul pe care şi l-a propus.

Nu Laura Codruţa Kovesi a pus piatra de temelie a DNA. În schimb, ea a făcut-o celebră. Ba a izbutit să-i obţină o imagine internaţională de o anvergură în cele mai multe cazuri foarte departe de adevăr dacă nu chiar în flagrantă contradicţie cu acesta.

În acelaşi timp, fac parte dintre aceia care socot că o anticorupţie puternică, bine structurată, cu legi, norme de aplicare, reguli (inclusiv în interiorul DNA) este strict necesară. În lipsa unei justiţii independente, după 1992, o parte dintre români au luat-o razna. Ani şi ani, şmecherii au trăit cu convingerea că orice le este permis. Ca formulă specială de contracarare într-un asemenea caz de evoluţie scăpată de sub control, DNA era şi este o instituţie necesară. Sigur, nu în formula umilă şi subordonată cum era PNA-ul. Dar nici în felul în care funcţionează acum!

Să nu rîdeţi, după părerea mea, DNA pe modelul Kovesi ar fi mers perfect pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. Pe vremea lui, dosarele puteau fi trimise în instanţe şi fără probe, şi mai încropite, şi cu delaţiuni. Numai înregistrările ar fi lipsit. Atunci Securitatea se ferea ca de dracu’ să scape în dosare probe din interceptări pe care le comitea printre români. Este drept că nu prea avea mijloace iar cele pe care le folosea erau rudimentare. Nici cu serviciile chineze şi cu cele sovietice la un loc, Securitatea din România n-ar fi putut face atîtea înregistrări cîte fac astăzi SRI-ul şi celelalte servicii într-un singur an. Dar o DNA viguroasă, asemeni celei care funcţionează acum, cu un hei-rup în materie de profesionalism, cu o selecţie aproape de criteriile politice, ar fi mers strună. Ceauşescu ar fi copleşit-o pe Codruţa de azi cu cele mai înalte funcţii, medalii şi grade. În faţa carnavalului cu cătuşe, nu ştiu însă cum ar fi reacţionat. La prima arestare sau la a doua ar fi făcut ochii mari. Dar la celelalte ar fi spus stop. Aretări din astea nu hotărăsc nici eu! Necum cineva mai mic! Faptul că un asemenea carnaval nu poate fi la cheremul unui procuror ne trimite cu gîndul la dirijorul din umbră. Trebuie să fie cineva mult mai mare să fi dispus asemenea grosolănii judiciare.
Din păcate, de Ziua Americii, în chiar simbolica zi a libertăţii americane, preşedintele României s-a grăbit să declare public susţinere şi încredere pentru DNA şi în Laura Codruţa Kovesi.

De la fermitatea cu plagiatul Klaus Iohannis ne-a arătat că şi el vorbeşte în funcţie de nevoi. Cînd se exprimă în principiu este tranşant, cînd este vorba despre un om de care are nevoie adaptează principiile şi judecăţile morale după situaţia omului ce trebuie apărat. Aşa face orice politician. Dar pentru Klaus Iohannis lucrurile stau mai prost decît pentru un om politic. În cazul său, judecăţile deformate după nevoi iau forma unui partizanat comic şi descalificant. Susţin un om în ciuda exceselor evidente. Apără o instituţie în ciuda abuzurilor sale. În felul său, Iohannis se alătură unei gîndiri tipice anilor 1950:

– Cei care o acuză pe Codruţa Kovesi sunt corupţii sau cei care au ceva de ascuns!

Scriu aceste lucruri cu convingerea că DNA nu trebuie desfiinţată şi că Laura Codruţa Kovesi, în urma gafelor şi scandalurilor, se clatină rău. A trece peste toate dovezile, peste toate gafele, inclusiv peste înregistrări de natura evidenţei, mi se pare un afront grosolan pe care preşedintele l-a adus logicii, inteligenţei şi onestităţii profesionale a celor care se străduiesc să menţină un standard de comportament şi profesionalism.

Una este să o înţelegem pe madam, alta este să o avertizăm, chiar să o sancţionăm pe Laura Codruţa Kovesi. Dar să trecem toate greşelile sale pe lista performanţelor, să admitem că toate excesle sale se înscriu într-un eroism (chiar de tip paranoic) de urmat, că o campanie anticorupţie, numai pentru că este împotriva unui fenomen repudiat de toţi, poate fi făcută cu orice mijloace, de la bîtă la bici, de la cătuşe la măsluire de probe, este o gravă abatere de la un drum de tip democratic.

În felul în care doamna Kovesi conduce operaţiunile de la DNA, anticorupţia devine la fel de periculoasă ca şi corupţia. Iar apărarea acestei anticorupţii excesive este egală cu ignorarea atît de periculoasei corupţii din România.

Post-scriptum:

Prezenţa lui Florian Coldea la Ziua Naţională a SUA nu spune nimic despre contribuţia sa la starea SRI. Este doar semnul preţuirii americane pentru serviciile aduse.

Recomanda