Vestul și Rusia privesc cu prudență, iar Iranul si Turcia, vecine, cu teamă către referendumul pentru independență din Kurdistanul irakian, organizat pe 25 septembrie. Nicio publicație occidentală importantă nu contestă dreptul la independență al acestui popor, un act de justiție istorică, însă referendumul este considerat nenecesar, într-un moment nepotrivit sau de-a dreptul o greșeală.
Bazele legale ale consultării populare sunt controversate. Guvernul kurd de la Erbil susține că guvernul central de la Bagdad nu respectă prevederea constituțională a împărțirii veniturilor din exportul de petrol, acolo unde Kurdistanul a început să exploateze și să comercializeze independent resursele. Apoi, soarta orașului Kirkuk, cu zona sa bogată în petrol, nu a fost decisă în urma unui referendum, cum prevedea constituția din 2005. Guvernanții kurzi consideră că aceste probleme nu se pot rezolva decât prin obținerea independenței. De partea cealaltă, guvernul șiit de la Bagdad arată că independența nu poate fi decisă decât constituțional, printr-un referendum în întregul Irak. Curtea Supremă de la Bagdad a declarat deja drept ilegal referendumul de pe 25 septembrie.
Nebuloasa trece de granițele irakiene. Consiliul de Securitate ONU susține integritatea teritorială a Irakului și arată că referendumul nu trebuie să reducă din ofensiva kurzilor împotriva Statului Islamic. Apoi, unele state vestice spun că nu există baza constituțională pentru consultare, în timp ce altele arată că ea este un drept constituțional al kurzilor. Numai că în Kurdistanul irakian nu există constituție în vigoare: în 2009, parlamentul regional a votat o lege fundamentală, însă ea nu a fost aprobată prin referendum. La fel, nu există o lege a referendumului. În plus, parlamentul kurd nu s-a mai reunit începând din 2015. Apoi, chiar în Kurdistan există curente care văd în referendum o încercare de întărire a puterii clanului Barzani, în plină ascensiune și protejat de mai bine de un deceniu de o zonă de interdicție aeriană impusă de SUA: președintele Masoud Barzani (cu un mandat extins peste limită, care și ea a expirat în urmă cu doi ani), fiul său Masrour Barzani (șef al Consiliului de Securitate) și nepotul său Nechirvan Barzani, premierul regiunii.
Turcia (confruntată cu deceniile de lupte cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan) și Iranul (țară unde URSS a susținut existența efemeră a unui stat kurd după Al Doilea Război Mondial) condamnă referendumul. Însă Rusia și SUA sunt ezitante. Pentru Washington, milițiile kurde și forțele Peshmergha (armata Kurdistanului irakian) au fost coloana vertebrală a luptelor cu jihadiștii în Siria, respectiv cu regimul Hussein și jihadiștii din Irak, motiv pentru care nu-și pot îndepărta un aliat esențial. Pentru Moscova, Kurdistanul independent ar putea fi sursa unor contracte petroliere profitabile pentru oligarhi și stat.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.