Linşaj politic la Ciorbea şi Dragnea

”Toţi cei care vorbesc şi dau lecţii de constituţionalitate sau de moralitate am convingerea că nici măcar nu au răsfoit acea excepţie de neconstituţionalitate. Ar fi bine mai întâi să răsfoiască excepţia şi pe urmă să vorbească despre ea”, a zis Victor Ciorbea. El n-a înţeles un lucru. Că nici un român nu suportă să i se spună că n-a citit. Se enervează imediat. Şi te întreabă:

– Vrei să zici că sunt incult?

Doamne fereşte să zici ”Da”. Te urăşte pentru tot restul vieţii şi îţi mai dă şi foc la casă, deşi acasă, numai cu nevasta sau cu mama lui, se întreabă, oare unde dracu’ o fi scris chestia aia? Cît despre cărţi, ce să mai vorbim! Vînzările librăriilor ne lămuresc pe deplin în legătură cu cantitatea lecturilor izbutite de diverşi preopinenţi gălăgioşi sau revoltaţi.

Nu-l iubesc pe Victor Ciorbea şi nu-l urăsc. Uneori m-a enervat şi de multe ori m-a făcut să rîd. E cel mai nefericit exemplu de ardelean intrat în politică. Nu-l susţin, dar nici nu pot fi împiedicat să judec demersul său adresat Curţii Cosntituţionale a României. Aşa cum înţeleg eu să evaluez un asemenea demers.
Întîi de toate sunt obligat să mă lămuresc cu un lucru. Şi eu, şi cei care îl acuză. Are Victor Ciorbea dreptul prevăzut de lege să iniţieze un asemenea demers?

Iată ce scrie în lege:

”a. formulează puncte de vedere, la cererea Curţii Constituţionale;
b. poate sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea legilor, înainte de promulgarea acestora;
c. poate sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor”. (Legea nr. 35/13 martie 1997, lege de funcţionare a Avocatului Poporului.)

Şi atunci, care este problema? A sesizat şi el neconstituţionalitatea unei legi, exact cum scrie la carte. Ce crede el? Că Legea 90 este şchioapă şi intră în conflict cu Constituţia. Adică un cetăţean român cu o condamnare cu suspendare poate fi membru al Parlamentului, preşedinte, dar nu premier şi ministru. Cu ce gînduri s-o fi scărpinat ardeleneşte Victor Ciorbea şi cu ce interese s-o fi aplecat asupra acestei contradicţii?

Editorialul complet în ziarul Cotidianul versiunea tipărită