Liviu Antonesei: Jurnal din celulă și ogradă (56)

Lucovid a făcut dreptate!

În prima versiune a HG de prelungire a stării de alertă erau eliberate din carantină două culte importante ale românilor, jocurile de noroc, cu celebrele păcănele în frunte, și templele negoțului, mallurile. Dintr-o scăpare sau nu știu eu din ce alt motiv, erau omise toate celelalte lăcașe de cult, de la enorma Catedrală la cea mai mică moschee din Dobrogea sau bisericuță de lemn din Maramureș. Pe bună dreptate, șefii cultelor au mîrîit energic spre Lucovid și guvernul său discriminatoriu, așa că în versiunea finală a HG au fost eliberate toate lăcașele de cult. E ceva trist și comic în decizia asta, nu mă refer doar la completare, ci la măsura în ansamblu. La ce bun prelungirea cu încă o lună a stării de alertă cînd cele mai puternice focare potențiale de extindere a epidemiei au fost redeschise cu toatele? Mister, groază și lapte bătut. Pentru că, fie pericolul extinderii este de fapt foarte mic, și atunci prelungirea stării de alertă e lipsită de sens, fie acesta este mare și atunci Lucovid & Asociații se fac vinovați de „zădărnicirea” extinderii epidemiei! Tertium non datur…

Și mai este o curiozitate cu prelungirea stării de alertă. Deosebit de instaurarea acesteia, în urmă cu o lună, de data aceasta premierul a ocolit Parlamentul, a decis cu de la sine putere că nu este nevoie de votul în camerele legiuitoare. De ce a fost nevoie prima oară, iar a doua oară e greu de priceput. Constituțional și legal vorbind, în rest știm de ce a ocolit puterea legislativă, PSD are destule obiecții, unele pe deplin întemeiate, cum ar fi redeschiderea spitalelor care stau goale pentru pacienții obișnuiți, mai ales că destui cronici au început să moară cu zile. În această situație, de abuz caracteristic al executivului, PSD amenință cu introducerea unei moțiuni de cenzură la sfîrșitul stării de alertă. Bun, trecînd peste faptul că marele partid amenință cu asta de luni de zile, introducînd în schimb moțiuni simple fără efect, ce va face dacă Lucovid va prelungi starea de alertă de cîte ori are el chef? Ocolind legiuitorii, desigur! Nu va face nimic, în fapt pesediștii nu se vor la putere pînă la alegeri, fie acestea la termen sau întîrziate. Interesul lor este erodarea actualului guvern și a liberalilor pînă la capăt. Și de altfel, primesc o excelentă mînă de ajutor chiar de la adversarii lor!

Cauzele și asocierile

Acum vreo zece zile, un prieten timișorean mi-a trimis proiectul unui apel către cetățeni referitor la absența reacțiilor față de abuzurile, ilegalitățile și furăciunile practicate de controlorii stărilor speciale iniațiate de la 15 martie încoace. Textul mi s-a părut bun, eram de acord cam cu toate cele semnalate și denunțate acolo. Mi-am întrebat amicul despre inițiatorul/ inițiatorii apelului și după cîteva zile mi-a dat numele unuia dintre ei, anunțîndu-mă că el nu semnează. Citind numele, l-am anunțat că nici eu nu pot semna în compania cu pricina. Numele în sine nu contează, dar fundamentalismul ortodoxist, ca oricare altfel de fundamentalism, nu mă îndeamnă la pasiuni. Ieri, alți prieteni mi-au trimis apelul semnat de vreo 30 de persoane, îndemnîndu-mă la semnat. Cu atît mai puțin am fost dispus să fac asta citind lista de nume, erau acolo vreo cinci fundamentaliști și vreo patru politruci, unii de rang înăltuț. Or, așa cum mi se pare important dacă bei vinul dintr-un pocal curat sau din unul mizerabil, mi se pare și că are importanță împreună cu cine iei o atitudine. Am făcut destule greșeli în această privință de-a lungul acestei vieți destul de lungi, ca să recidivez la o vîrstă mai degrabă matură! Ceea ce am eu de spus, în numele meu, spun în acest jurnal și mă bucur că am mulți cititori și că este preluat de mai multe site-uri, pagini de Facebook, bloguri etc. Nu mă deranjează criticile, observațiile, completările, nici măcar injuriile. În fapt, în cei vreo 15 ani de articole în Cotidianul și apoi Adevărul, m-am imunizat la așa ceva. Și oricum, e preferabil să fii înjurat pentru tine însuți și opiniile tale decît pentru diverse asocieri conjuncturale, fie acestea și „pentru binele cauzei”!

Comuniștii chinezi își arată mușchii!

Pare tot mai limpede că, în China, epidemia a izbucnit de prin august anul trecut, prin urmare liderii comuniști chinezi au ascuns lumii problema, nu vreme de două luni, ci de circa jumătate de an. Nu știu dacă OMS a cunoscut lucrurile încă de atunci, dar peste două luni tot au ținut paravanul chinezilor. De asemenea, devine la fel de limpede că virusul nu e o lighionă ivită pur și simplu din dărnicia mamei natură, ci că a fost manipulat și scăpat din laboratorul de la Wuhan. Am susținut asta încă de la sfîrșitul lui ianuarie, inclusiv aici, dar am fost contrazis de prieteni, care au avut mai multă încredere în primul studiu efectuat, e adevărat la comanda OMS. Între timp, multe alte studii, laureați ai Nobelului pentru medicină, servicii secrete – cele din Five Stars – dar și fostul șef al celui mai important serviciu secret britanic au adus argumente greu de contrazis în această privință. Deși în toată prioada aceasta s-a făcut tot ce se poate pentru discreditarea cercetătorilor care nu suferă de obediență față de OMS. Laureatul Nobel francez a fost combătut pentru că e în vîrstă și acum s-ar ocupa de memoria apei. Așa o fi, dar ce au unele cu alta? Despre cercetătorul japonez a fost diseminată informația că și-ar fi retras afirmațiile. Doar că asta pare să se fi întîmplat într-un mod complet contrar culturii japoneze – aceasta n-a fost retrasă de el, ci de un asistent doctorand al său. Cine cunoaște cît de cît cultura japoneză știe că așa ceva ar fi imposibil!

Pe fondul acestor revelații, dar și din pricina modului complet totalitar de a reacționa la pericol – din păcate, preluat la sfatul OMS și de democrațiile cu tradiție – , imaginea internă și externă a regimului comunist chinez este în cădere liberă, a ajuns la fel de proastă ca în momentul represiunii de la Tien an Men. Se adaugă și măsurile pe care sînt nevoite să le ia acum, la al dpilea val, în bunul stil chinezesc, pentru că nu au învățat nimic din experiența sud-coreeană. Cu imaginea externă au încercat dregerea busuiocului prin masivele ajutoare umanitare trimise în zonele roșii. Ce să facă însă cu imaginea internă? Ca întotdeauna în cazul regimurilor dictatoriale au inventat diversiunea externă. Prin urmare, au declanșat represiuni inimaginabile în Hong Kong, teritoriu autonom, în conformitate cu acordul semnat. Au trimis avioanele de luptă în spațiul aerian al Taiwanului, iar recent au provocat un incident la frontiera cu India, în Himalaya, producînd mai multe zeci de victime. Nu știu ce efect vor avea aceste acțiuni asupra opiniei publice interne, dar pe plan extern e clar că liderii comuniști chinezi se joacă cu focul… În momentul de față, Occidentul ar trebui să arate că e o forță. Nu cred că sancțiunile economice, oricum nu aplicate de toți, mai au vreun efect, e nevoie de completarea lor cu sancțiuni politice, aplicarea unui fel de carantină…