Statul l-a desemnat pe Ion-Bogdan Bugheanu(despre care încă nu se cunoaște mai nimic, nu există mențiuni ale lui în spațiul public) în funcția de supraveghetor.
Practic, nicio decizie majoră a managementului Lukoil nu mai poate fi aplicată fără acordul său. Acesta are dreptul să:
· Participe la toate ședințele Consiliului de Administrație.
· Verifice și să avizeze orice tranzacție externă și flux financiar.
· Monitorizeze contractele de aprovizionare cu țiței pentru a se asigura că rafinăria nu rămâne fără materie primă.
Măsura are și rolul de a împiedica scoaterea banilor din țară către entități rusești aflate sub sancțiuni. Orice plată mare trebuie justificată tehnic și economic în fața supraveghetorului de stat.
Garantarea continuării activității
Dacă Lukoil ar decide închiderea bruscă a rafinăriei din motive politice sau economice, supraveghetorul poate interveni imediat. Statul vrea să se asigure că, în cazul unei vânzări (există negocieri cu grupul american Carlyle), tranziția se face fără oprirea producției, protejând astfel prețul la pompă și aprovizionarea armatei sau a serviciilor de urgență.
Prin acest regim, statul elimină secretul comercial față de autorități. Supraveghetorul are acces total la contabilitatea de gestiune și la planurile tehnice, putând identifica riscurile înainte ca acestea să producă o criză energetică.
Supravegherea special a statului este o formă de „sechestru administrativ inteligent”, dar rămâne doar o măsură temporară.
Statul nu poate exericta acest control pe termen lung, pentru că nu are expertiză și nici bani. Proprietatea rămâne la Lukoil, dar decizia este ținută parțial de statul român prin Ion-Bogdan Bugheanu, pentru a evita orice surpriză neplăcută din partea Kremlinului sau a piețelor sancționate. Totuși, vânzarea cît mai rapidă către un investitor de calibru este absolu necesară, pentru a se Evita colapsul afacerii.
Afacerile Lukoil în România reprezintă unul dintre cei mai mari piloni ai infrastructurii energetice naționale, fiind în prezent (februarie 2026) într-o fază critică de transfer către grupul american Carlyle.
Afacerile Lukoil în România
Rafinarea: Petrotel-Lukoil (Ploiești)
· Capacitate: Aproximativ 2,4 – 2,5 milioane de tone de țiței pe an, asigurând circa 20% din necesarul de carburanți al României.
· Rafinăria a fost oprită în noiembrie 2025 pentru revizie și a rămas inactivă pe fondul noilor sancțiuni americane (intrate în vigoare la 21 noiembrie 2025), care au forțat Lukoil să își scoată activele la vânzare.
Distribuția: Lukoil România SRL
· Deține peste 310 – 320 de benzinării la nivel național, fiind al treilea mare jucător de pe piață după OMV Petrom și Rompetrol.
· Cifră de afaceri de peste 11,1 miliarde lei, dar cu o pierdere netă raportată de aproximativ 145 milioane lei (conform datelor de bilanț 2024).
Exploatarea Offshore: Perimetrul Trident (Marea Neagră)
· Lukoil deține 87% din concesiunea perimetrului gazeifer Trident, alături de Romgaz (13%).
· Rezerve estimate la 30 de miliarde de metri cubi de gaze, însă nicio decizie finală de investiție nu a fost luată până la preluarea de către noul investitor (Carlyle).
Alte Divizii
· Lukoil Lubricants East Europe: Producția și distribuția de uleiuri și lubrifianți auto/industriali (cu sediul tot în Ploiești).
· Lukoil Energy & Gas România: Activități în sectorul energiei electrice (producție/furnizare).