Hegel a observat, în fiinţa istorică a omenirii, un joc teză-antiteză care este urmat de convergenţele unei sinteze. După Hegel, a apărut posibilitatea ca acest joc să fie continuat prin voinţă umană constructivistă: să producem noi, iniţiaţii profunzimilor hegeliene, atât teza, cât şi antiteza ei şi să controlăm convergenţele.
Explicând aceste profunzimi, la Paris, în perioada anilor ’30 ai secolului trecut, Alexandre Kojève a fost cel mai influent universitar din Franţa, iar mai apoi discipolii săi au dominat curentele de idei postbelice. În anii ’60, Zbigniew Brzezinski vorbea, în cercuri închise, despre convergenţa finală a celor două sisteme de putere şi de idei ce se confruntau în Războiul Rece. Iar acum vedem cum centrul propagandistic al lumii aşa-zis capitaliste, Hollywoodul, îşi trasează sarcini ideologice similare (în formă, nu în fond) celor ce erau trasate filmelor sovietice.
Teza constructivistă a fost reprezentată de marxism. Antiteza a fost reprezentată de liberalism. În fapt, teza reală era liberalismul. În ordine cronologică, liberalismul a precedat marxismul şi nu a apărut din laboratoarele constructivismului voluntarist. Operă de voinţă umană este, aşadar, doar socialismul, mai ales în forma sa radicală, comunismul.
Întrebarea următoare se impune non-hegelian: dacă n-ar fi fost construită antiteza marxistă, ar fi evoluat istoria cu necesitate imanentă în acest sens?
Au fost elaborate argumente foarte puternice (dar ele încă sunt indexate de noua Inchiziţie) care susţin că evoluţia istorică imanentă nu ar fi condus spre ideologii materialiste, ci spre un liberalism spiritualizat şi spre un altfel de comunitarism al valorilor. Nu tot creştinismul istoric ar fi fost valorizat într-o asemenea evoluţie, ci mai ales conţinuturile sale cosmo-spirituale.
Astfel încât devine de înţeles de ce am putut avea o convergenţă defensivă secretă între Vatican şi socialism (inclusiv cel nazist).
Necesitatea care ar fi condus către liberalismul spiritualizat nu era descifrabilă prin schemele dialecticii hegeliene. Atunci? Dacă nu hegelienii au descifrat-o, cine au fost cei care, deasupra lor, s-au folosit de ei în contra acestei necesităţi? Cineva din lumea argumentelor alb-spiritualiste îi numeşte magi negri. Nu sunt masoni. Sunt iniţiaţi de calitate înaltă, creatori de masonerii. Sunt iniţiaţi dintr-o rădăcină care recunoaşte autenticitatea Întrupării, dar nu şi pe aceea a Învierii. Nu sunt evrei, ortodocşi ori ba. Sunt suprareligioşi (spiritualişti) care au răspuns primei ispite din deşert (Închină-te Mie!) cu tot sufletul lor mai iubitor de atotputernicie decât de adevărul ce rezultă din iubirea dezinteresată.
Sa fie blestematzi si sa moara Kissinger….lol
Si totusi, daca simplificam putin analiza, daca mai eliminam parametrii mai mult sau mai putin relevanti, constatam ca Hegel ne spune : SUA si tot esafodul Euro-Atlantic-Satanic vor pieri cu siguranta. Celor ce’l cunosc pe Hegel, le este cam frica azi a’i pronunta numele . Din „blestemul” lui Hegel nu scapi.
Hegel nu a utilizat niciodata termenii:teza,antiteza,sinteza, acesti termeni au provenit de la marele filozof german Johann Fichte,dar sunt in mod eronat si constant atribuiti lul Hegel,in parte datorita lucrarilor acestuia asupra metodei dialectice,forma foarte veche a găsirii adevărului,adusa la timpurile moderne de Kant,taticul filozofilor germani de dupa 1700 !
In schimb celebra zicere „Arbeit macht frei”ii apartine pe deplin marelui filozof,fiind „sinteza”:)) lucrarii Fenomenologia spiritului,opear de capatai a lui Hegel (tiparita in 1807)D
„De blestemul lui Hegel nu a scapat nici Marx”…E clar ca „Corector” are dreptate, dar in acest domeniu e la ordinea
zilei preluarea conceptelor inaintasilor intr-un asa-zis proces de desavarsire! E ca la croitoria moderna, loc destul pt toata lumea si uite, pana si Dl Buduca care nu inceteaza sa ma uimeasca cu hobby-ul filosofarii…Invocarea lui Brzezinski
mi se pare geniala, chiar daca nu sunt total convins ca e la curent cu filiatia individului si apatenenta la Initiatii din fruntea PCUS si KGB care inainte de a-l legenda in SUA ca „expert” Comintern trasasera deja prin Andropov viitorul DESTIN al marxism-bolsevismului. Vaticanul a cochetat cu „socialismele” marxismului/bolsevismului si il salut pe Dl Buduca pentru
identificarea socialismului nazist ca filiatie comuna socialismului clasic. Nu Vaticanul a protejat socialismele indicate de Dl Buduca, ci indivizii instalati, in functie acolo in momentele decisive. In 1944 si 1945 au fost facuti scapati o multime de executanti ai ordinelor criminalilor nazisti sefi, nkvd-isti sub acoperire cu experienta gulagurilor si mai ales a exercitarii terorii ideologice! Kant si Hegel sunt „monstrii sacri” ai filosofiei germane si universale din ultimul
revendicandu-se majoritatea filosofilor de duzina contemporani acestuia, ca si cei ulteriori pana azi, inclusiv aceia care
se delimiteaza zgomotos! Dar ca sa-l aduci fortat in contemporaneitatea geopolitica sumbra mi se pare cam mult chiar pt un ingenios analist precum Dl Buduca… De la un ingramadit in dogma marxista precum „Cornescu” ma asteptam…