Conferința Teatrul și orașul: de la Edificiu la refugiu, susținută de George Banu, va avea loc miercuri, 18 aprilie, la ora 17.30, la Muzeul Național al Literaturii Române, în Sala „Perpessicius”
George Banu este profesor emerit de teatru la Sorbonne Nouvelle – Paris. A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universități europene. Este președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și responsabil al colecției Le temps du théâtre de la editura Actes Sud. A condus revistele l’Art du théâtre și Alternatives théâtrales și este președintele juriului la Premiul Europa pentru Teatru.
A primit Marele Premiu al Academiei Franceze (2014). A publicat un număr semnificativ de lucrări consacrate regizorilor europeni, în special lui Peter Brook, Kl. Michael Grüber, Giorgio Strehler, Antoine Vitez, Ariane Mnouchkine. Este autorul unei trilogii despre teatru și pictură (Cortina sau fisura lumii, Spatele omului: pictură și teatru și Nocturne, publicate prima dată în Franța, la ed. Adam Biro) și al uneia ce reunește Trilogia îndepărtării: Odihna, Noaptea, Uitarea, publicate prima dată în Franța, la ed. Les Solitaires intempestifs. Cartea sa Roșu și aur: teatrul spectatorului este una dintre cărțile de referință despre poetica teatrului italian.
A consacrat eseul Notre théâtre, La Cerisaie (ed. Actes Sud) capodoperei lui Cehov Livada cu vișini, și un altul, teatrului japonez, L’acteur qui ne revient pas (ed. Gallimard), volume publicate și în România, la Editura Nemira, unde are o serie de autor.
Este triplu laureat al Premiului pentru cea mai bună carte de teatru din Franța. Cărțile sale au fost traduse în italiană, germană, spaniolă, rusă, română, maghiară, slovacă. A realizat două filme, unul dedicat lui Shakespeare și celălalt lui Cehov. Ambele au primit elogii din partea UNESCO.
Monique Borie, Prof. Dr. la Sorbonne Nouvelle Paris este şi un teoretician de prestigiu. În ultimul timp a lansat câteva volume, printre care şi Fantoma sau îndoiala teatrului.
În scrierile sale, o întrebare traversează marile reforme ale teatrului modern, plasând teatrul în inima dialogului între artă şi sculptură, dar şi între viaţă şi moarte.
Monique Borie vorbeşte despre simplitate, artă, căutare şi iubire de teatru.
La Théâtre de la Colline, teatru naţional din Paris, a fost lansată recent cartea lui Monique Borie, “Corps de chair, corps de pierre” (Corp în viaţă, corp de piatră) unde se pune problema pasionantă a relaţiilor între două arte vecine, teatrul şi sculptura. Fiecare dintre ele a tins către îmbogăţire referindu-se la cealaltă: sculptorul Rodin voia să dea “viaţă” sculpturilor, iar regizorul Craig voia să dea o dimensiune sculpturală “actorilor”. Din această dorinţă de dialog s-au născut programele radicale, decisive ca acelea ale unor geniali artişti din secolul al XX-lea, ca Giacometti sau Kantor.
Cartea analizează în mod strălucit acest proces de contaminare reciprocă şi de extensie a domeniului propriu graţie integrării dimensiunii absente. La dezbatere au participat doi dintre cei mai importanţi regizori europeni actuali, Wajdi Mowawad, directorul Teatrului de la Colline, şi Krzysztof Warlikowski, creatorul lui Nowy Teatr de la Varşovia. Dezbaterea a fost condusă de George Banu. În prezenta a 600 de spectator, s-a discutat această problemă modernă a “hibridării” artelor la încrucişare de drum.
De asemenea, într-o celebră librăirie pariziană, au fost prezentate două eseuri complementare, consacrate, primul, de George Banu lui Cehov, iar al doilea, de Monique Borie, lui Maeterlinck. Ambele sunt apărute la reputata editură elveţiană Ides et Calendes. Cei doi autori îşi răspund, căci Cehov cultiva realismul asociat cu simbolismul, iar Maeterelinck va deveni dramaturgul emblematic al simbolismului. Această continuitate a fost pusă în evidenţă în prezenţa multor artişti, scriitori şi oameni de teatru.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.