După încheierea acordului de la Ohrid din 2001, în urma confruntării dintre armată și luptătorii albanezi din UCK, Macedonia părea să urmeze un curs pașnic și să devina chiar un exemplu pentru statele vecine.
Începând cu alegerile legislative din aprilie 2014, tensiunile au început să crească însă tot mai mult în Macedonia. Opoziția social-democrată a reclamat fraudarea alegerilor și deputații au refuzat să-și preia mandatele. După mai bine de șase luni de boicotare a rezultatelor alegerilor, premierul Nikola Gruevski a lansat ideea organizării unor alegeri ”parțiale” care să ducă la ocuparea locurilor vacante din parlament.
Scandal cu agenturi străine și ofițeri de informații ”patrioți”
În decembrie 2014, Vladimir Putin anunța că Rusia va construi un gazoduct (botezat Turkish Stream sau Balkan Stream) menit să înlocuiască vechiul proiect South Stream. Scopul este de a transporta gazele naturale din Rusia via Marea Neagră și Turcia până în Balcanii de Vest și apoi spre Europa Centrală. La scurt timp, în ianuarie 2015, în Macedonia izbucnește un uriaș scandal politic care va conduce la protestele recente și în urma căruia guvernul Gruevski pare să-și piardă susținerea pe plan intern și extern.
În confruntările cu grupuri de etnici albanezi înarmați ce au avut loc pe 8 mai la Kumanovo (aproape de granița cu Albania și Serbia), au murit 22 de persoane. La o săptămână, la Skopje au avut loc proteste de amploare împotriva guvernului Gruevski. Ministrul de Interne și alți doi miniștri au demisionat. Gruevski preferă însă să rămână pe poziții.
Totul a pornit de la acuzațiile de șantaj, mergând până la trădare, lansate de premier împotriva liderului opozitiei social-democrate, Zoran Zaev. Gruevski a susținut că Zaev îl șantajează cu o mulțime de interceptări ale convorbirilor a circa 20.000 de persoane (la o populatie de 2 milioane de locuitori). Liderul opoziției susține că interceptările sunt realizate de serviciile macedonene, la ordinul premierului și că i-au fost oferite de ”patrioți” din aceste servicii. Gruevski se apără și spune ca interceptările sunt realizate de servicii de spionaj străine (fără a le numi) și că astfel se urmărește înlăturarea sa de la putere.
”Domnia” lui Gruevski, amenințată de Turkish Stream
Presa rusă susține că nu este vorba decât despre o nouă ”revoluție colorată” orchestrată de puterile occidentale și că Macedonia nu este în acest moment decât un pion in marele joc energetic și strategic din Europa. Miza este blocarea proiectului Turkish Stream, care depinde de tranzitul prin Macedonia. Or, guvernul condus de Nikola Gruevski a semnalat că este de acord cu tranzitarea țării de catre Turkish Stream. Mai departe, calea este liberă pentru Gazprom: pe 19 mai, ministrul sârb de Externe Ivica Dacic a anunțat că este în interesul țării sale ca gazoductul rus să treacă pe aici, iar guvernul de la Budapesta este de acord cu participarea la proiect.
Pentru Moscova, nu este decât o repetare a scenariului din 2014 din Bulgaria – pe fondul protestelor, cabinetul socialist condus de Plamen Oreșarski demisionează și la putere se întoarce premierul Boiko Borisov, care se opune proiectului South Stream. Oficial, rațiunea pentru care Moscova a renunțat la South Stream nu ține de lipsa de fonduri de care suferă Gazprom, ci retragerea Bulgariei. Profitând de venirea la putere a guvernului de stânga de la Atena și de jocul nervilor dintre Grecia și UE, oficialii ruși au lansat proiectul Turkish Stream, care va ocoli Bulgaria prin Grecia și Macedonia.
Presa occidentală nu aduce în atenție aspectul energetic atunci când relatează despre tensiunile din Macedonia. Hibele regimului Gruevski sunt mai mult decât evidente și pot explica în bună măsură revolta populației. Ajuns la putere in 2006, Gruevski s-a menținut în fruntea guvernului în urma unui șir de trei alegeri generale anticipate (singurele înainte de termen din istoria țării) foarte contestate, marcate de aservirea unei bune părți a presei și de limitarea libertății de expresie. Mai mult, Gruevski a recurs la un discurs care a polarizat mult minoritatea albaneză – circa 25% din populatie. Guvernele sale nu se pot lăudă nici cu progresul pe calea obiectivelor asumate – aderarea la NATO și UE, căci Gruevski nu a reușit să ajungă la niciun compromis cu Grecia în ce privește denumirea țării.
Presiuni concertate
Până în acest moment, pozițiile cancelariilor occidentale sunt rezervate, însă ”îgrijorările” exprimate față de situația din Macedonia arată tot mai limpede că premierul Nikola Gruevski si-a pierdut susținerea în Vest. Pe de altă parte, guvernul de la Belgrad este înclinat să susțină poziția actualei puteri de la Skopje, în timp ce Moscova a susține că Gruevski poate fi victima unei ”revoluții colorate”.
Este foarte relevantă în acest context întâlnirea dintre ministrul grec al Energiei, Panayotis Lafazanis, și trimisul special al UE Amos Hochstein, în care s-a discutat în mod special despre proiectul Turkish Stream. Întâlnirea a avut loc chiar în intervalul în care tensiunile din Macedonia vecină erau la cote maxime. Mesajul SUA, întărit și de o serie de luări de poziție ale ambasadei americane la Atena, este că Grecia trebuie să se axeze pe proiectul susținut de vest al conducteri Trans-Adriatice (alimentată cu gaze azere) și să pună cruce proiectului rus. Cum cartea energetică poate fi un atu în negocierile cu UE si FMI privind datoria statului, guvernul elen consideră în continuare că proiectul Rusiei ”ar fi util pentru țară”.
Cât de benign este iredentismul albanez?
Marele joc strategic dintre Rusia si Vest se poate solda însă cu urmări tragice în Balcani. Presa occidentală subliniază deseori că la protestele anti-Gruevski a participat și minoritatea albaneză, fapt ce ar trebui să demonstreze că opoziția este cu adevărat generalizată. Să fie oare așa? Există garanții că minoritatea albaneză din Macedonia nu ar mai avea manifestări iredentiste în cazul căderii guvernului Gruevski? În martie anul acesta a avut loc o ședință comună a guvernelor din Kosovo și Albania (membră NATO) în care s-a făcut vorbire despre ”Albania Mare”, despre unire și despre repararea nedreptăților istorice, despre ”infamul” Tratat de la Londra din 1913 care ciuntea teritoriul Albaniei Mari în favoarea Greciei și a Serbiei. Premierul albanez Edi Rama vorbește tot mai rar despre gaura neagră pe care țara sa o reprezintă în traficul de droguri, ființe umane și arme în Balcani, despre corupție și despre cum poliția albaneză duce adevărate războaie cu traficanții care controlează porțiuni importante din teritoriul național. În schimb, el vorbește tot mai des despre ”unirea” Albaniei cu Kosovo, iar astfel evenimentele din Macedonia nu pot decât să puna paie pe foc în Balcanii de Vest.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.