Timp de 12 zile, Clujul devine o imensă scenă a teatrului. Festivalul „Interferenţe” şi-a ridicat cortina. El a luat naştere din exigenţa limbajului teatral modern de a depăşi graniţele lingvistice şi de a reacţiona la solicitările comunitare ale epocii. Festivalul îşi propune nu doar prezentarea diversităţii formelor de dialog, ci şi interactivitatea dintre diferitele culturi lingvistice şi teatrale şi lărgirea sensului conceptului de „interferenţe” cu noi domenii captivante. Gândită să devină un brand al Clujului, această iniţiativă favorizează proiectul „Cluj – Capitală Culturală Europeană”.
21 de spectacole, realizate de trupe din 9 ţări, Spania, Franţa, Israel, Statele Unite, Olanda, Polonia, Ungaria, Croaţia şi România, vor încânta spectatorii. Ele vor avea loc atât în cele două locaţii bine cunoscute deja publicului – respectiv Sala Mare şi Noul Studio -, dar şi în alte spaţii culturale din Cluj: la Casa Tranzit, la Fabrica de Pensule, la Teatrul Naţional şi în curtea Palatului Bánffy. Spectacolele vor fi traduse simultan în maghiară, română şi engleză.
S-a terminat secolul regiei?
Scenă din Ivona, Principesa Burgundiei
Festivalul cuprinde o mare varietate de spectacole, din ţară şi din străinătate, cum ar fi „Leonce şi Lena” de Büchner, „Alcoolicii” de András Visky, ambele în regia lui Tompa Gábor, „Măsură pentru măsură” de Shakespeare, în regia lui Matthias Langhoff, „Roşia Montană pe linie fizică şi pe linie politică”, de Peca Ştefan, Andreea Vălean, Radu Apostol, Gianina Cărbunariu (regia este semnată de Gianina Cărbunariu, Andreea Vălean şi Radu Apostol), „Strigăte şi şoapte” de Ingmar Bergman, creaţia lui Andrei Şerban, „Lysistrata sau Oraşul femeilor” de Aristofan, semnat Dominique Serrand, „Jurnalul unui nebun” de Gogol, în regia lui Tom Dugdale, producţii ale Teatrului Maghiar de Stat Cluj, „Pyramus & Thisbe 4 You” după Shakespeare, de Alexandru Dabija, producţie a Teatrului Odeon din Bucureşti, „Ivona, Principesa Burgundiei” de Witold Gombrowicz, în regia lui László Bocsárdi, a Teatrului Tamási Áron din Sf. Gheorghe, „Aceeaşi mare”, după romanul lui Amos Oz, în regia lui Hanan Snir, cu actorii Teatrului Naţional „Habimah” din Israel, şi multe, multe altele.
Scenă din Alcoolicii
Teatrul Maghiar, membru al Uniunii Teatrelor din Europa, care-şi va desfăşura aici şedinţa artistică, are deja o poziţie bine definită, actorii săi câştigându-şi faima prin spectacolele recente cu „Trei surori”, „Unchiul Vania” sau „Strigăte şi şoapte”.
Pe lângă reprezentaţii, se vor desfăşura şi dezbateri deschise cu creatorii spectacolelor, lansări de carte, cât şi un workshop de teorie a teatrului pentru studenţi. George Banu va susţine conferinţa „S-a terminat secolul regiei?”. De remarcat, de asemenea, prezenţa specialistului în semiotică de teatru din Franţa Patrice Pavis, de la Universitatea Paris 8, care va susţine un „Atelier de analiză a spectacolelor”, pe toată durata festivalului, la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai”. Modelul analizei se va baza nu numai pe semiotica descriptivă şi analitică pură, ci va fi inspirat şi de metodele fenomenologiei, cognitivismului şi analizei mişcării.
Totodată, în foaierul teatrului, va putea fi vizionată expoziţia „Interferenţe – 20 de stagiuni”, realizată de istoricul de teatru Adrienne Darvay Nagy. Întâlniri, interferenţe, culori născute din întâlnirea diverselor viziuni artistice definesc cele două decenii.
Un concert de jazz cu formaţia „Elevation” din New York, cu Abraham Burton (saxofon tenor), Lucian Ban (pian), Brad Jones (contrabas), Eric McPherson (percuţii), a deschis festivalul, în aplauzele publicului.
O proiecţie in memoriam „Tadeusz Kantor” prezintă două spectacole ale renumitului regizor polonez (decedat acum 20 ani). Spectacolul „Wielopole, Wielopole” este o poveste cusută din imagini din copilărie, al cărei personaj-cheie este un tată-politician creştin-democrat, executat în timpul rezistenţei naţionale poloneze. Pelicula „Astăzi este ziua mea” reînvie lumea familiei lui Kantor. Spectacolul este subiectiv în mod accentuat nu numai în titlul sau tematica sa, dar şi în relatarea întoarcerii în copilărie, la începutul carierei de artist. Proiecţia are scopul de a pregăti conferinţa din 5 decembrie despre munca epocală a lui Tadeusz Kantor, avându-i ca invitaţi pe profesorul George Banu, pe istoricul de teatru Király Nina, pe criticul şi teoreticianul de teatru american Robert Cohen şi pe Cristina Modreanu. Lansarea volumului, conceput de George Banu, „Spre teatrul formelor simple”, este precedată de conferinţa „Moştenirea Marilor Aventuri”.
„Peter Brook şi teatrul formelor simple” de George Banu este monografia cea mai completă ce a fost scrisă vreodată despre opera maestrului. În persoana lui Brook avem de-a face cu un regizor care a influenţat limbajul teatral începând cu a doua jumătate a secolului 20 şi până azi, astfel încât majoritatea experimentelor celor mai novatoare din teatru sunt născute, de fapt, din încercarea de a se detaşa de el. Cartea este mult mai mult decât o analiză distanţată, deoarece teatrologul George Banu continuă de mulţi ani un dialog amical aprofundat cu Peter Brook.
Revista Scena.ro, care împlineşte doi ani, va lansa dosarul „Teatrul norvegian contemporan – de la Ibsen la Jon Fosse”, editat cu sprijinul Ambasadei Regale a Norvegiei în România.
Arhitectura unor succese
Tompa Gabor, creatorul Festivalului
Regizorul Tompa Gábor a planificat deja de două ori montarea piesei „Leonce şi Lena”: prima oară în 1982, la Târgu-Mureş, dar a fost chemat de György Harag să regizeze la Teatrul Maghiar din Cluj. A doua oară a planificat montarea spectacolului de Büchner la Piatra Neamţ, în 1985, având un caracter politic accentuat, dar ea a fost interzisă cu puţin timp înaintea premierei. „După părerea mea, «Leonce şi Lena» este piesa ideologizării ca revoluţie a stagnării, stare pe care o văd nu numai în evenimentele petrecute în ultimii 20 de ani, ci în mai multe aspecte. Şi eu simt aceeaşi disperare, pe care poate a simţit-o şi Büchner. Ceea ce este atractiv în toată povestea este faptul că nu m-aş putea exprima despre cei 20 de ani după ’89 printr-un teatru politic. Pot vorbi de această perioadă doar dacă spectacolul conţine cumva momente ale speranţei, ceva ce putem numi iubire…”, se destăinuia Tompa Gábor. Scenografia şi costumele spectacolului „Leonce şi Lena” sunt semnate de Carmencita Brojboiu, coregrafia îi aparţine lui Florin Fieroiu, iar muzica, lui Vasile Şirli. În rolul prinţului Leonce publicul l-a aplaudat pe Balázs Bodolai, iar în rolul prinţesei Lena, pe Enikő Györgyjakab. Regele Peter al Regatului Popo este întruchipat de Loránd Váta, Valerio, de Gábor Viola, Rosetta, de Emőke Kató, guvernanta, de Csilla Varga, maestrul de ceremonii: József Bíró.
Imagine din creaţia lui Andrei Şerban, Strigăte şi şoapte
Spectacolul lui Andrei Şerban, „Strigăte şi şoapte”, pe un text adaptat scenic de Andrei Şerban şi Daniela Dima, după scenariul lui Bergman, care va fi prezentat în 6 decembrie, a fost distins deja cu două Premii UNITER (pentru cea mai bună regie şi cel mai bun spectacol al anului 2007). Din distribuţie: Imola Kézdi, Anikó Pethő, Emőke Kató, Csilla Varga, Zsolt Bogdán, Csilla Albert. Regizorul consideră că acest spectacol este o radiografie a vieţii adevărate, dincolo de estetic. Strigătele şi şoaptele survin din dramele bolii, ale morţii, ale ne-iubirii, ale necomunicării dintre surori, ale trădării şi adulterului. Imaginile sîngelui şi ale sacrificiului se topesc în tăcerea morţii. Rolul lui Bergman este interpretat de Bogdan Zsolt, acel strălucit Astrov din „Unchiul Vania”.
„Alcoolicii” de András Visky, în regia lui Tompa Gábor, cu Kézdi Imola, Szűcs Ervin, Farkas Loránd, Albert Csilla, Köllő Csongor, Bocsárdi Magor, scenografia de Carmencita Brojboiu şi muzica de Bocsárdi Magor, va entuziasma publicul astă-seară. Dorinţă şi realitate, tragedie şi umor, întâmplare şi vis, toate acestea se împletesc în spectacol, convingându-ne că visele sunt fapte care pot să ne determine viaţa la fel de mult ca şi spaţiul în care locuim sau lucrurile pe care ne bazăm.
Teatrul ca un şantier în lucru
Scenă din Aceeaşi mare, Teatrul Habima
Sâmbătă nu pregetaţi să vedeţi spectacolul „Măsură pentru măsură” de William Shakespeare, în regia lui Matthias Langhoff. Nu este un spectacol oarecare, este chiar petrecerea lui William în compania unor curve şi călugăriţe, popi şi perverşi, asceţi şi asasini, pe o versiune scenică de Matthias Langhoff şi Eszter Biró. Din distribuţie fac parte András Hatházi, Zsolt Bogdán, Attila Orbán, József Bíró, Áron Dimény, Ervin Szűcs, ş.a. Muzica: Vasile Şirli, decorul: Matthias Langhoff, costumele: Carmencita Brojboiu. Regizorul Matthias Langhoff a debutat la „Berliner Ensemble”, dar abia după moartea lui Brecht, pe când teatrul era condus de văduva sa, actriţa Helen Weigel. Anii acestei ucenicii se resimt fără îndoială în estetica lui. „Îmi place când teatrul devine un şantier în lucru”, spune regizorul. Teatrul său este un bricolaj permanent, iar scena, atelierul-bazar al unui meşteşugar ce amestecă totul, într-o dezordine în continuă mişcare, care dă senzaţia unei energii vitale dezlănţuite”. Langhoff a montat multe texte ale lui Brecht şi multe semnate de Shakespeare, printre care „Othello”, „Titus Andronicus”, „Regele Lear”, „Macbeth”, considerate de critici „spectacole grele de sens, uriaşe maşini de destabilizare. Unul dintre ele, un «Richard al III-lea», se numea «Gloucester time-materiale Shakespeare», mărturisind încă din titlu: textul, fie el şi al marelui Will, nu e decât un material, un element din construcţia ce se eşafodează”.
Autor al unor creaţii radicale şi incitante, Langhoff este recunoscut pentru rigoarea sa extremă, foarte necesară dacă ţinem cont că scena spectacolelor sale e plină de semne şi referinţe diverse – de la proiecţii multimedia, film, aluzii la alte creaţii teatrale, fotografii, până la decoruri şi costume extrem de complexe.
Un spectacol incitant se anunţă şi „Febra” de Wallace Shawn, cu Simona Măicănescu, în regia lui Lars Noren. Spectacolul descrie viaţa, mai degrabă fuga, evadarea din viaţa noastră şi a altora. Nu ne spune nimic nou despre ceea ce sacrificăm, distrugem pentru confortul nostru, dar ne-o spune cu o colosală acuitate şi rigoare. Simona Măicănescu a lucrat cu Silviu Purcărete, Lucian Pintilie, Andrei Şerban şi Tompa Gábor. În 1994 a fost invitată la Teatrul Odeon din Paris. A rămas în Franţa şi a continuat activitatea artistică. „Febra” este primul ei one-woman-show.
Sfârşit de partidă
Cu siguranţă, „Sfârşit de partidă” de Samuel Beckett, în regia lui Krystian Lupa, va impresiona publicul pe scena Sălii Mari, astă-seară. Din distribuţie fac parte: José Luis Gómez, Susi Sánchez, Ramón Pons, Lola Cordón. Decorul este semnat de Krystian Lupa, iar costumele, de Piotr Skiba. Spectacolul este o producţie a Teatrului Abadía, din Spania. „Este surprinzător faptul că lumea animalelor nu cunoaşte ura copiilor faţă de părinţi şi viceversa. E posibil ca de vină să fie cultura, formele noastre inepte şi false de umanitate. Ne forţăm copiii să trăiască conform umanităţii noastre, pe care nici noi nu o cunoaştem sau înţelegem, iar copiii ne răsplătesc pentru agresivitatea noastră cu ură. Umanitatea îmi cere să îndeplinesc lucruri imposibile, iar în situaţiile de agresiune îmi dezvăluie chipul său monstruos. Binele şi răul, izbucnind cu o lumină puternică, orbesc sinele…”, mărturisea Krystian Lupa. Actorul José Luis Gómez joacă rolul unui Hamm care roade, cu o autoritate înceată, obsedantă, cuprins de o mânie solitară şi împarte neclintit pâinea durerii.
Sâmbătă dimineaţă va avea loc o incitantă întâlnire între public şi creatorii spectacolului. Distins cu Premiul „Europa” pentru Teatru, Krystian Lupa reprezintă astăzi un punct de referinţă în lumea teatrală. Teatrul lui poartă semnul unei tradiţii culturale specifice Europei Centrale, pe care el o înalţă la statutul de viziune în lume. Un teatru al unei „stingeri” inevitabile, însoţit de tumbe umane şi de o galaxie de cuvinte, este pus acolo cu scopul de a lumina comportamentul, de a chestiona destine, de a legitimiza crima sau de a explica pasiunea. Teatrul „La Abadía”, membru al Uniunii Europene Teatrale, este cunoscut publicului clujean pentru reprezentaţiile pline de succes ale spectacolelor „O să-mi amintesc de voi toţi” prezentat în 2007 şi „Pacea Perpetuă” din 2008.
„Lumea de dincolo sau statele şi imperiile din lună”, după romanul lui Cyrano de Bergerac, în regia lui Benjamin Lazar, consultant regie: Louise Moaty, cercetarea muzicală de Florence Bolton şi Benjamin Perrot, are forma simplă a unei povestiri. Regizorul şi ansamblul „La Rêveuse” (Florence Bolton, Benjamin Perrot) ne vor conduce într-o vizită ghidată în capodopera lui Cyrano de Bergerac. Cartea a circulat pe sub mână până la moartea autorului său şi nu a fost publicată în variantă necenzurată decât în secolul XX. O scară de bibliotecă, un scaun, un pupitru de lucru înalt sunt solicitate rând pe rând în povestire pentru a deveni maşini zburătoare, balaur de foc, închisoare, coş de fum, teatru de păpuşi… Asemenea mobilelor din Lună, care vorbesc prin muzică, doi muzicieni cu instrumente de epocă punctează naraţiunea prin prezenţa lor enigmatică şi emoţionantă. Scenografia spectacolului a fost realizată de Adeline Caron, machiajul, de Mathilde Benmoussa. Nu pierdeţi acest spectacol duminică, 5 decembrie, ora 19.00.
Este cumva vorba despre adevărurile Roşiei Montane?
Pyramus & Thysbe 4 You
Este vorba de o localitate din judeţul Alba, pe lângă Abrud, ce-şi trage numele de la infiltraţiile de reziduuri miniere care au colorat apa freatică, dintotdeauna o zonă minieră. Acum, Roşia Montană a intrat în atenţia generală datorită proiectului companiei canadiene de exploatare a aurului prin tratare cu cianuri. Dacă proiectul e pus în practică, nu va mai exista ca zonă locuită şi locuibilă. Spectacolul „Roşia Montană pe linie fizică şi pe linie politică” de Ştefan Peca, Andreea Vălean, Radu Apostol, Gianina Cărbunariu va fi prezentat în premieră duminică, la ora 16.00, în noua Sală Studio. Din distribuţie: Albert Csilla, Buzási András, Cristina Toma, Farkas Loránd, Köllő Csongor, Molnár Levente. Regia: Gianina Cărbunariu, Andreea Vălean, Radu Apostol. Scenografia: Andu Dumitrescu. Coregrafia: Florin Fieroiu. Muzica: Bogdan Burlăcianu. Roşia Montană nu este doar un subiect „fierbinte”, ci deschide o discuţie mai largă despre lumea în care trăim, despre tema moralităţii în societatea contemporană, despre polarizarea acestei societăţi în jurul unui subiect, despre felul în care mass-media alege să reflecte (sau nu) acest fenomen, despre sărăcie, vulnerabilitate şi căutarea unor soluţii care să rezolve această stare de lucruri, despre dorinţa de a salva şi aceea de a fi salvat, despre relativitatea fiecărui adevăr şi a fiecărei minciuni, despre un prezent aflat într-un raport fragil cu trecutul şi viitorul, despre realul/irealul situaţiilor în care ne putem găsi la un moment dat, despre felul în care se construiesc discursurile într-o lume tulbure în care afirmăm ceva, iar în secunda următoare putem afirma exact contrariul şi, nu în ultimul rând, despre posibilităţile, limitele, încercările teatrului de a se raporta la o realitate greu de descifrat tocmai pentru că se întâmplă aici şi acum. Chiar sub ochii noştri.
Oraşul-proces
„Process City” este o trilogie inspirată de romanul lui Franz Kafka „Procesul”, o producţie a „Shadows Casters” din Croaţia. Concepţia spectacolului îi aparţine lui Boris Bakal, care semnează şi regia celor trei spectacole, pentru primele două alăturându-i-se Katarina Pejovic.
„Vacation From History”, prima parte a trilogiei, este un comentariu metafizic la adresa operei lui Kafka, o călătorie spre limita dintre conştientul colectiv şi individual, care ne conduce spre tărâmul visului şi al morţii. Un basm magic pe muchia dintre vis şi realitate, la care spectatorii iau parte. Maniera în care sunt dezvăluite imaginile este într-adevăr una magistrală, profund romantică şi înfricoşătoare în acelaşi timp. Sâmbătă, la Fabrica de Pensule veţi putea urmări partea a II-a, „Ex-position”, care atinge o parte a Procesului sub forma unei călătorii în memoria sentimentelor şi subconştientului unei persoane. Titlul producţiei are două semnificaţii: de expoziţie şi de autoexprimare. Duminică, la Teatrul „Lucian Blaga”, veţi putea urmări partea a III-a, „Process in progress”, în care jocul actorilor se suprapune cu secvenţele video.
Nu pierdeţi marţi, 7 decembrie, „Woyzeck”-ul lui Josej Nadj, pe muzica lui Racz Aladár, avându-i ca dansatori pe Guillaume Bertrand, Bicskei István, Döbrei Dénes, Samuel Dutertre, Gemza Péter, Nagy József, Henrieta Varga.
