Conflictul care apare între mamă și bunică în privința creșterii copilului este, într-o mare măsură, un conflict între generații. Fie că vorbim despre mama mamei sau despre cea a tatălui, generațiile sunt diferite, concepțiile și principiile creșterii și educării copilului sunt diferite, modalitățile de abordare și personalitățile sunt diferite. În consecință, și în privința educației copilului, părerile vor fi diferite.
Mama va considera, în multe cazuri, că abordarea bunicii și metodele sale de educație sunt învechite și neadaptate timpurilor actuale, iar bunica, la rândul ei, poate avea tendința de a considera că mama face greșeli din cauza lipsei de experiență, că lasă prea multă libertate copilului, sau nu va înțelege metodele moderne de educație. De aici, se poate ajunge foarte ușor la conflict, un conflict în care copilul are cel mai mult de pierdut.
Bunici sau părinți?
În societatea actuală, în puține cazuri părinții se pot ocupa în primii ani de viață de creșterea și educația copilului. De cele mai multe ori, mama petrece o perioadă scurtă acasă pentru a avea grijă de copil. În condițiile în care ambii părinți lucrează, cele mai multe familii apelează la bunici, pentru a le acorda sprijin în creșterea copiilor. Desigur, există și alte soluții, cum ar fi angajarea unei bone sau grădinițele cu program prelungit, dar, de cele mai multe ori, sunt costisitoare, nu oferă foarte multe garanții sau sunt greu de găsit. În aceste condiții, soluția cea mai convenabilă pare a fi a apela la sprijinul bunicii.
Sunt situații în care copiii sunt lăsați la bunici pe parcursul săptămânii, deoarece părinții lucrează de dimineața până seara, fiind luați acasă în week-end. În acest caz, conflictele pot avea ca temă programul impus de bunici, orele de masă și de somn (copilul doarme prea mult sau prea puțin), alimentația (copilul primește dulciuri când dorește, mănâncă ce și când dorește sau este forțat să mănânce), răsfățul (pentru a face pe plac copilului și a fi iubiți, bunicii îi îndeplinesc orice dorință și cerere), educația prea severă (bunicii pot fi adepții unui stil rigid de educare a copilului, cu pedepse și restricții dure, care nu corespunde stilului relaxat al părinților). Odată ajuns acasă, copilul devine mofturos, refractar în fața autorității părinților, nu se poate adapta programului impus de părinți, face permanent comparații în favoarea bunicilor etc., iar relația devine frustrantă de ambele părți.
O altă posibilitate este aceea în care bunica locuiește împreună cu părinții pentru a avea grijă de copil în perioada în care aceștia sunt la serviciu. Dacă relația dintre mamă și bunică este conflictuală, copilul poate fi prins în adevărate triunghiuri emoționale, în care, de exemplu, bunica poate încerca să îl atragă de partea sa prin răsfăț, favoruri pe care mama i le refuză sau condiționează, ascunderea „năzbâtiilor“ făcute de copil sau comentarii la adresa mamei. În acest fel, bunica va submina autoritatea mamei în fața copilului, iar aceasta va constata în scurt timp că nu mai este ascultată, că este respinsă.
Mai există și situația copiilor crescuți de bunici, care își văd părinții la câteva săptămâni sau în vacanțe. În aceste cazuri, bunicii impun în totalitate propriile reguli în ceea ce privește creșterea și educația copiilor, devenind adevărați substituți parentali. Riscul în acest caz este ca micuțul să resimtă situația ca pe un abandon din partea părinților și emoțional să transfere atașamentul parental asupra bunicilor.
Cauzele conflictelor dintre mamă și bunică
Mama este figura primordială de atașament al copilului. Când aceasta lipsește, rolul său este preluat de către bunică. Relația dintre cele două poate fi una armonioasă, cooperantă, iar eforturile lor se pot reuni pentru a oferi copilului cea mai bună creștere sau… încărcată de conflicte, pentru că:
* Bunica are mai multă experiență și știe cel mai bine cum se crește un copil, doar ea e cea care a crescut-o pe mama sau l-a educat pe tata. Pe de altă parte, mama este expertă în creșterea propriului copil, știe și simte cel mai bine ce e bun pentru copil.
* Concepțiile bunicii sunt învechite, copilul trebuie educat așa încât să facă față lumii în care trăim, valorile și regulile vechi nu mai sunt valabile astăzi.
* Fiecare persoană are propriul scenariu, formulat încă din copilărie, în funcție de lucrurile care i-au lipsit, care i-au plăcut, care au făcut-o fericită sau nefericită, scenariu pe care îl proiectează în relația cu copilul. În virtutea acestui scenariu, stabilesc ce au de oferit, ce îi lipsește copilului, ce poate și ce nu poate face. Modul în care a fost tratat de proprii părinți se va reflecta în modul în care relaționează cu copilul.
* Mama și bunica au conflicte mai vechi, lucruri nespuse, reproșuri pe care nu și le-au făcut, conflicte pe care nu le-au rezolvat. În acest caz, are loc o deplasare a conflictului în relația cu copilul. Pentru că nu-și pot vorbi deschis, se folosesc de copil pentru a trăi situația conflictuală. Dureros este, în acest caz, faptul că acele lucruri pe care nu le-au rezolvat vor rămâne nespuse, conflictul nu se va sfârși niciodată, nimeni nu are sorți de izbândă, iar copilul este cel care suferă.
Recomandări pentru părinți
Indiferent dacă în educația copilului sunt implicați ambii bunici, sau doar bunica, nu uitați că relația dintre părinți și bunici este un model pentru copil, pe care nu va ezita să îl aplice la rândul său în relația cu proprii părinți. Nu îi dați de ales, ci concentrați-vă pe a-i crea sentimentul armoniei și al apartenenței.
Cu puțin efort, vă puteți face înțeleși
* Comunicați-le bunicilor ce anume doriți, care este programul pe care îl considerați cel mai potrivit pentru copil. Cooperați cu bunicii în alcătuirea acestui program, nu le creați impresia că le dați ordine sau că îi subapreciați.
* Puteți face o listă cu alimentele pe care copilul are voie să le consume, în ce situații poate consuma dulciuri și în ce cantități, la ce ore doriți să ia masa.
* Explicați-le clar principiile pe care doriți să le aplicaţi în educarea copilului, care este sistemul de consecințe pentru comportamentele sale, de câte ore de odihnă considerați că are nevoie, ce activități îi permiteți să desfășoare.
* Evitați conflictele în fața copilului – indiferent ce aveți de reproșat bunicilor, asigurați-vă că nu sunteți auzit de copil, pentru că este posibil ca acesta să se vadă nevoit să se situeze de partea cuiva în această „luptă“ care îl are drept subiect.
* Ascultați-vă reciproc, fiți dispuși să auziți și ce au bunicii de spus și comunicați deschis și argumentat în privința aspectelor care nu vă mulțumesc.
* Rezolvați conflictele vechi pe care le aveți, pentru a nu permite ca acestea să se reflecte în relația cu copilul.
* Priviți aspectele pozitive: bunicii sunt persoane cu multă experiență de viață și cu dorință de a se implica în creșterea copilului. Ei îl iubesc și îi vor binele, iar cu puțină voință și deschidere către cooperare, copilul poate beneficia de multă grijă și de o educație optimă.
Gabriela Dumitriu este Psiholog clinician/Psihoterapeut integrativ la Centrul de Evaluare, Expertiză, Intervenție Psihologică „Expert Psy” Website: www.expertpsy.ro; E-mail: gabrielacdumitriu@yahoo.com
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.