Marele Premiu Nobel pentru literatură

Mă întâlnesc, nu știu cu care politician mă întâlnesc, unul pe care l-am consiliat cândva, e flenduri omul acum, asta e, politica te face țăndări. El îmi zice, tot de sefeuri te ții, am citit la gazeta digitală. El citește gazeta digitală! Stăm pe malul Dâmboviței sprijiniți de balustradă. I-ași zice că am fost propus pentru Marele Premiu Nobel pentru literatură.

Dacă-i zic, cade lat de emoție, de surpriză. Asta e. Cum adică, zice, tu care nu ești în nici o gașcă literară? Găştile literare din România au crezut că fac Istorie dar au nimerit în hagealâc, spuitorisme, şpriţoase şi alte alea. Nefiind găşcar literar, nu mă zbârcesc atunci când văd cum se sumeţesc la televizie unii, alţii, pe post de cocote literare. Una peste alta, primesc emailuri gomoase de le editori gomoşi. Mi-a scris unul acum câteva zile crezându-mă tomberonul lui de ştiri. Puţin îmi pasă că editura lui se screme să publice colecţia nu ştiu cărui mare scriitor francez. Să fie sănătoasă editura cu tot cu gaşca ei de cântăreţi literari.

I-am zis chestia asta şi insul s-a oripilat ameninţându-mă că mă şterge din ceclistu’ editurii, loool. Frate, Ovidiu Bufnilă e scriitor pentru că aşa are el chef. O să vă mai zic o poveste cu un academician, şi ăsta gomos. Academicianu’ trimite un email colectiv, bla, bla, bla în care ne invită pe toţi berbecii literari de pe listă să scriem în revista lui. Toate bune şi frumoase. Îl emailizez pe academician întrebându-l ce fel de eseuri vrea de la mine. Academicianu’, netămâiat de bufnil, ha, ha, ha, se oţărăşte la mine şi mă trimite pe siteu revistoidal să citesc instrucţiunile pentru luzării publicatori.

Ridicol, nu?! În sfârşit, un găşcar mi-a zis, cândva, că sunt un scriitor bun. M-a bătut pe umăr, părinteşte, găşcarul. M-am uitat la el drept în ochi. Şi am negat. El nu şi nu, că-s un scriitor bun. Eu nu şi nu. La sfârşit i-am zis: omule nu-s un scriitor bun, sunt un mare scriitor. Găşcarul literar a rămas fără aer. Să-l fi văzut! Făcea toţi banii. Găştile literare din România s-au înghesuit la revoluţii, la cântări, la aplauze, la asociere civică augustă dar au eşuat în proiectele lor fără pic de grandoare.

Să te iei la bătaie cu găşcarii literari e nasol dacă nu ai curaj, sictir şi viziune. Eu am de toate, nu mă plâng. Acum, să vedem, ce fac găştile literare din România? Mai pe şleau se regulează cu utopiile literare. Pentru asta, găşcarii literari primesc măriri de la tot felul de preşedinţi de stat, de la tot felul de organizaţii oculte şi simandicoase, sunt editaţi în piele de ţap şi sunt chemaţi la televizie să ne zică cam cum stau treburile cu economia, cu PIB-ul, cu guvernarea, cu parlamentarismul, cu gastronomia şi timpul liber, cu sexul, cu învăţământul, cu geostrategiile, bla, bla, bla.

Găşcarii literari au naşi fie la Moscova, fie la Paris, fie la Londra sau Berlin, fie la Washington. Dacă nu te doare capu şi eşti începător, ar fi o eroare să intri-n controversă cu găştile literare, nu te vor ierta, te vor strivi. Găştile literare din România au edituri agreate, fonduri, intrări pe la televiziile de toate felurile, priteşuguri, amantlâcuri. La drept vorbind, votez pentru existenţa găştilor literare. Pentru mine ele sunt nişte haioşenii care colorează viaţa destul de original. Aaaa, am uitat, găştile literare au luat cu asalt spaţiul virtual unde combat în multe feluri, mai grav, mai hazos, mai ridicol, mai înverşunat.

Se acuză unele pe alte de tot felul de rele, de matrapazlâcuri, de uitarea-de-patrie, de rasism, de pervertirea Istoriei Mamă, de furăciune telectuală. Hai nebun, tevatură balcanică, rătăcire. Nu fac temenele găştilor literare din România şi mă simt foarte bine. Găşcarii literari au naşi fie la Moscova, fie la Paris , fie la Londra sau Berlin , fie la Washington . Dacă nu te doare capu şi eşti începător, ar fi o eroare să intri-n controversă cu găştile literare, nu te vor ierta, te vor strivi. Găştile literare din România au edituri agreate, fonduri, intrări pe la televiziile de toate felurile, priteşuguri, amantlâcuri. 

Pe mine mă doare-n cot de găştile literare din România. Niciodată-n viaţa mea n-am lipăit pe la uşile lor găşcoase. Nu sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România şi mă simt foarte bine. Nu fac temenele găştile literare din România şi mă simt foarte bine. Nu găştile literare te fac Mare Scriitor! Nicidecum. Mare Scriitor eşti dacă te naşti aşa. Să nu ne îmbătăm cu apă rece, Mare Scriitor eşti dacă te naşti aşa şi, mai ales, dacă dându-ţi seama de acest Miracol, te apuci serios de treabă. Dacă toată ziua-ţi curg mucii pe la găştile literare, te fac ăştia scriitor mare atât cât le trebuie: să mai prindă vreo diplomă de la Preşedintele Ţărei, oricare ar fi acele, o pensioară mai acătării de la Uniunea Scriitorilor, aia fără de statut, nişte schimburi culturale simandicoase cu alte popoare, niţică tămâiere prin jurnale, prezentaţiune nărăvașă şi fornăitoare la teleşourile televiziilor luând în tărbacă pe acela politician pe care patronatul televiziei are câră sau sarcină imperială să-l bulească şi alta nu.

Vă mai zic din astea câte vreţi. Sunt un om liber. Aha, zice politicianul. Și cine te-a propus pe tine să pui laba pe Marele Premiu Nobel? Dragnea? Iohannis? Orban? Hrebe? Petre Roman? CTP? Mircea Dinescu? Theodor Stolojan? Traian Băsescu? Uite-așa mă calcă politicanul pe sistem. Dacă-i arăt emailul pe care l-am primit ieri de la Uniunea Galactică Literară din Andromeda îl fac arșice, ei comedie, da’ ce crede el?!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.