Să pleci într-o călătorie e pasionant, e fascinant, e îmbietor. Te îmbraci, te dezbraci, te fâțâi prin casă, tragi de sertare. Rămâi pe gânduri. Nu, nu, tenișii ăia sunt ferfeniță, blugii s-au rupt de tot. Șapca asta e ponosită. Soarele lâncezește peste blocuri. Te cuprinde totuși un frison. Trenul stă s-o ia din loc. Avionul e gata de decolare. Taxiul nu vine. Starea de urgență s-a sfârșit, starea de alertă e pe chituci, prin cer trec niște OZN-uri, PSD a luat-o razna, PNL e mort în baie, nu știu care mai strigă, molatic, săriți, ne înfulecă virusul de vii.
Bobolina de la trei se crede iar Madonna, Bebe din capătul culoarului se împiedică în nădragi. Așa îi place lui, să umble așa, în nădragi, pe scara blocului. E un pic cu capul în nori, bate câmpii, zice că nici n-a fost virus, zău că n-a fost, toată lumea s-a păcălit, vai ce s-a mai păcălit, ea, lumea.
Unde am pus biletele de tren? Dar biletele de avion? Au spus cumva la radio că e grevă pe aeroport? Matilda de la parter a zis că a căzut guvernul? Ce-ți pasă? În mai puțin de-un ceas ești dincolo de graniță. Vei fi dincolo de frontieră. Ah, frontiera! Ea și numai ea. Încă te strânge ca într-un laț. Încă e tocmai orizontul tău de zi cu zi.
Taximetristul e somnoros. Taxiul miroase a țigară. Taximetriștii urlă unii la alții prin vacarmul străzii. Trece coloana prezidențială. Nervi. Fițe. Ziariști. Și o mână de blogări pentru un pic de culoare locală.
Traversăm strada. Ca un animal fabulos, strada se pierde într-un nor violet. Taxiul se pierde într-o trombă de praf. Avionul se pierde în văzduh.
Aterizăm forțat.
Flăcări, țipete, busculadă. Avionul se scufundă în cele din urmă. O vreme nu facem nici o mișcare. Valurile ne-au aruncat printre palmieri. Un cer plumburiu, plin de scoici, ne strivește șăgalnic. Să recapitulăm. Recapitulăm. E un rus cu noi. O franțuzoaică și un turc, un diplomat ceh, un om de afaceri din Estonia și o scriitoare octogenară din Bulgaria.
Avem cam tot ce ne trebuie. Și o ladă burdușită cu sticle de whisky. Avem rachete de semnalizare. Stația de radio e funcțională. Pescuim. Ne bălăcim. Facem un foc de tabără. Ne apucăm de fumat și bem cafea în draci. Ne certăm, ne împăcăm. Ne jurăm prietenie pe viață.
Un elicopter britanic ne salvează după cinci zile. Urmează o conferință de presă, niște formalități necesare. Ne dă și la televizor. Nu știu cine pune povestea noastră pe Facebook și câștigă o groază de bani cu o carte digitală vândută pe Amazon. În America Donald Trump trage o dușcă de detergent să omoare virusul.
Tu mă tragi de mânecă. Coborâm scările dinspre cinematograf către faleză, ochim un iaht singuratec, desfacem parâma și o pornim hai-hui pe mări și oceane. Poliția din Marsilia e gata, gata să pună mâna pe noi. Tu îmi reciți din Pound și îmi vorbești ore în șir despre postmoderniștii americani și despre prețul rachetelor nucleare vândute pe piața neagră.
Bursa din Tokyo intră în derivă, gherilele montero din Columbia se predau spre seară, se anunță vreme frumoasă în Mările Sudului. Iahtul nostru taie leneș valurile.
În zori, pescuim o sticlă de Madeira cu un răvaș în ea. Punem de cafea. Ne aprindem câte un trabuc. Țintuim timona cu un geamantan. Ne învârtim tribal în jurul sticlei. Tu mă săruți ștrengărește și te pregătești să scoți dopul.
„Avem cam tot ce ne trebuie. Și o ladă burdușită cu sticle de whisky. Avem rachete de semnalizare. Stația de radio e funcțională. Pescuim. Ne bălăcim. Facem un foc de tabără. Ne apucăm de fumat și bem cafea în draci. Ne certăm, ne împăcăm. Ne jurăm prietenie pe viață.”
Offff…ce vremuri nebune… :))))
https://www.youtube.com/watch?v=0VNg24LfwG8