Marta Petreu – grosolană mistificare pe tărîmul vieţii lui Mihai Eminescu

Cercetare de mîntuială în „Apostrof”.

Una dintre cărţile mele se numeşte „Asasinarea lui Eminescu”, în care am analizat pe toate feţele ziua de 28 iunie 1883, în care Mihai Eminescu a fost internat în ospiciu de către Titu Maioresu încă din dimineaţa acelei zile, fiind aruncat spre seară din Băile Mitraşevschi în cămaşă de forţă. Am văzut toate documentele păstrate, am citit tot ce s-a scris despre acea zi, fie de către contemporanii lui Eminescu, fie de cei care au scris cîte ceva în anii din urmă, realizînd, în final, prima investigaţie de presă exhaustivă despre această zi fatală pentru destinul lui Mihai Eminescu, părintele spiritual al tuturor jurnaliştilor români!

În aceste condiţii, vă daţi seama ce senzaţie am avut cînd am citit articolul „Eminescu şi Nietzsche”, semnat de Marta Petreu în revista „Apostrof”, nr. 3/2019! Sîntem, cu acest articol al Martei Petreu, în faţa celei mai grosolane mistificări în ceea ce priveşte biografia lui Mihai Eminescu, aşa cum veţi vedea în demonstraţia noastră de mai jos.

MARTA PETREU L-A EXTERNAT PE EMINESCU DIN OSPICIU PENTRU A-L TRIMITE „LA 10 SEARA” LA MAIORESCU

Iată un prim fragment semnificativ din articolul Martei Petreu, în care, pe linia trasată de Eugen Simion, vrea musai să-l scoată pe Eminescu ca fiind nebun incurabil, ceea ce, pe baza documentelor cunoscute, am putea spune că este o adevărată „nebunie”:

„Înainte de-a se pierde în tenebrele bolii psihice, Eminescu, pe lîngă o nervozitate aparte și un „orgoliu crescut“, a avut cel puțin încă două simptome semnificative: întîi, în 23 iunie 1883, a declarat de față cu martori că „vrea să se călugărească“ dar să rămînă în București; apoi, în seara zilei fatale de 28 iunie 1883 – ziua cînd boala a izbucnit în el cu o asemenea forță, încît gazda lui, doamna Slavici, a fost nevoită să-i ceară lui Maiorescu ajutor la 6 dimineața – în drum spre sanatoriul Șuțu, a binecuvîntat oamenii cu care s-a întîlnit, concret, pe doamna Maiorescu și pe un vizitator al lui Maiorescu: „Pe la 10 seara, a venit Eminescu cu o trăsură la mine, a binecuvîntat-o pe soția mea cu o privire fixă și pe Ilie Nicolescu, care tocmai pleca, îmbrățișîndu-mă și apoi tremurînd“, nota Maiorescu în jurnalul său”.

Marta Petreu este profesor de istoria filosofiei şi este greu de imaginat că un astfel de „specialist” îşi bazează susţinerile pe o documentare atît de rudimentară! Observaţi că Marta Petreu citează din jurnalul lui Titu Maiorescu ce s-a întîmplat în dimineaţa fatidicei zile de 28 iunie 1883, dar nu a avut curiozitatea să vadă textul original al însemnărilor acestuia, cum ar fi făcut orice cercetător serios, şi nici să citească vol. II din „Însemnările zilnice” ale lui Maiorescu, publicate de I. Rădulescu-Pogoneanu, unde ar fi găsit însemnarea corectă:

Să revedem pasajul corespunzător din articolul Martei Petreu din revista „Apostrof”, în care apare această expresie ciudată „PE LA 10 SEARA”:

Observaţi că în „Însemnările zilnice” se spune clar: „PE LA 10 veni cu trăsura la mine Eminescu”, în timp ce Marta Petreu scrie, citînd – chipurile – tocmai din jurnalul aceluiaşi Maiorescu: „Pe la 10 seara, a venit Eminescu cu o trăsură la mine”!

Informaţia Martei Petreu este complet falsă, ştiindu-se că la ora 19.00 Mihai Eminescu era deja ridicat din Băile Mitraţevschi, pus în cămaşă de forţă, aruncat în căruţa cu coviltir (ambulanţa de la acea vreme) şi dus direct la ospiciul dr. Şuţu, acolo unde, conform aceleiaşi însemnări, Titu Maiorescu îl internase încă de dimineaţă, cotra sumei de 300 de lei pe lună!

Iată două pasaje din Procesul-verbal (publicat în facsimil de Constantin Barbu în „Codul invers”) care certifică faptul că Eminescu nu avea cum să vină în 28 iunie 1883 la Maiorescu „LA 10 SEARA”, căci era deja ridicat în cămaşă de forţă „LA ORA 19” din Băile Mitraşevschi şi depus la „Caritatea” lui Şuţu, aşa cum scrie comisarul C.N. Nicolescu:

Evident, ne-am întrebat de unde a scos Marta Petreu acea informaţie că Mihai Eminescu era liber în seara de 28 iunie 1883, astfel încît să se ducă la acasă la Titu Maiorescu „PE LA 10 SEARA”. Şi, am descoperit!

CONFUZIA MARTEI PETREU ÎŞI ARE ORIGINEA ÎNTR-O EDIŢIE CARE A TRANSCRIS GREŞIT „ÎNSEMNĂRILE…” LUI MAIORESCU

Cu acest articol din „Apostrof”, Marta Petreu se descalifică pe veci din calitatea de cercetător, în general, şi de „eminescolog”, în special. Am căutat, totuşi, să aflăm originea acestei confuzii şi am descoperit că, pe blogul său, un oarecare Ion Marin Almăjan a citat tot din „Însemnările zilnice” ale lui Maiorescu exact aceeaşi informaţie ca a Martei Petreu: „PE LA 10 SEARA a venit Eminescu cu o trăsură la mine, a binecuvântat-o pe soția, mea, cu o privire fixă și pe Ilie Nicolescu care tocmai pleca”.

Era greu de crezut că Marta Petreu, poetă aproape porno, cu veleităţi de cercetător, redactor şef la o revistă a Uniunii Scriitorilor, îşi luase ca sursă un citat de pe blogul lui Ion Marin Almăjan (deşi, mai ştii?). Numai că, pe blog, Almăjan indică sursa citatului său: „Presupun că veți fi interesați, ca și mine dealtfel, să urmăriți, notațiile din jurnalul lui Titu Maiorescu, carte retipărită recent de Editura David Press Print, privitoare la Mihai Eminescu”.

Am luat, aşadar, legătura cu directorul editurii „David Press Print” din Timişoara care, cu amabilitate, ne-a pus în legătură cu Bogdan Mihai Dascălu, coordonatorul ediţiei. Într-o convorbire telefonică pe care am avut-o cu Bogdan Mihai Dascălu, avînd în faţă amîndoi textul german al însemnărilor lui Maiorescu, acesta A RECUNOSCUT CĂ ESTE VORBA DESPRE O GREŞEALĂ A EDITORILOR! De bună credinţă, domnul Dascălu ne-a şi trimis fotocopiile paginilor, inclusiv cu textul german, unde se vede clar eroarea de traducere:

Nu este, deci, nici un dubiu: eroarea de traducere din ediţia lui Bogdan Mihai Dascălu, recunoscută şi asumată de editori, a fost înghiţită pe nemestecate de Marta Petreu, care, în acest fel, dă dovadă că nu are nici o legătură cu cercetarea în domeniul eminescologiei, deşi simte mereu nevoia să-şi dea şi ea cu părerea!

Este, însă, foarte grav că articolul „Eminescu şi Nietzsche” a apărut într-o revistă a Uniunii Scriitorilor şi este semnat chiar de redactorul şef Marta Petreu, deci ar putea să reprezinte pentru elevi, studenţi şi profesori o bază documentară credibilă, putîndu-se perpetua astfel aceste informaţii false care, dincolo de faptul că sînt de un imens ridicol, pot încurca şi mai mult cercetările în acest domeniu!

CRONOLOGIA ABSURDĂ A ZILEI DE 28 IUNIE 1883 DUPĂ HABARNISTA MARTA PETREU

În cartea noastră, „Asasinarea lui Eminescu”, am refăcut cronologia zilei de 28 iunie 1883, ţinînd cont de toate documentele existente:

– ora 6: Maiorescu primeşte cartea de vizită de la Ecaterina Szöke Magyarosy, soţia lui Slavici, în care i se cere s-o scape de Eminescu

– „imediat după aceea”, notează Maiorescu, Simţion, de la Societatea „Carpaţii”, vine acasă la Maiorescu pentru prima oară

– împreună, Maiorescu şi Simţion pleacă la ospiciul dr. Şuţu, unde, total ilegal, fără absolut nici o dovadă despre o eventuală nebunie a poetului, în afara biletului primit de la soţia lui Slavici, cei doi îi fac actele de internare lui Eminescu, Maiorescu plătind în avans 300 de franci

– ora 10: Eminescu vine acasă la Maiorescu, unde, „potrivit înţelegerii” cu Simţion, este trimis la Societatea Carpaţii, „de unde urmează să fie dus la dr. Şuţu”, aşa cum scrie Maiorescu în jurnalul său

– ora 11: Eminescu se duce la Băile Mitraşevschi, potrivit Procesului-verbal al lui C.N. Niculescu, de unde avea să fie ridicat la ora 19 („7 seara”). Eminescu, Potrivit lui Ventura (informaţia trebuie luată cu mari rezerve), s-ar fi dus la Capşa.

– ora 12: percheziţii şi arestări la Societatea „Carpaţii”, unde Maiorescu îl trimisese pe Eminescu

– ora 19: Comisarul C.N. Niculescu încheie Procesul-verbal în care consemnează că a fost chemat de Ocăşanu şi Siderescu, colegii lui Eminescu de la Societatea „Carpaţii”!

– în jurul orei 19: conform aceluiaşi Proces-verbal, aflăm de la comisarul de poliţie: „Am fost siliţi să-l îmbrăcăm în camisolul de forţă şi astfel l-am condus institutului „Caritatea” cu concursul D-lor Ocăşeanu şi Const. Simţion – luănd însă cheia de la uşa băii. La „Caritatea” l-am confiat Dl. Dr. Şuţu, rugându-l a-i da îngrijiri excepţionale”.

Aceasta este întreaga cronologie a zilei de 28 iunie 1883, care cuprinde evenimentele în care a fost angrenat Eminescu şi este greu s-o contrazicem, căci este întocmită pe baza documentelor. Există un singur episod care are mari semne de întrebare, ca să nu spunem direct că este o simplă fabulaţie: povestea lui Grigore Ventura, care ne-a parvenit indirect, la mare distanţă în timp, fiind relatată de Al- Ciurcu în articolul „Eminescu – din amintirile mele”, publicat în ziarul „Adevărul” din 17 octombrie 1911, deci după mai bine de 28 de ani de la ziua de 28 iunie 1883!

Marta Petreu, însă, ignoră toate aceste lucruri pentru că, pur şi simplu, nu le cunoaşte, altfel, măcar pe cale de logică simplă, şi-ar fi dat imediat seama că Mihai Eminescu nu avea cum să fie acasă la Maiorescu „LA ORA 10 SEARA”, căci, la acea oră, era deja depus într-una din camerele de la ospiciul dr. Şuţu!

Dacă ar fi citit „Însemnările zilnice” ale lui Maiorescu, publicate de I.Rădulescu-Pogoneanu, pe care nu le poate ignora nici un cercetător serios, Marta Petreu ar fi văzut că Eminescu a venit la Maiorescu la ora 10 dimineaţa, nu seara! Ea, însă, a citit doar ediţia scoasă recent la Timişoara de către Bogdan Mihai Dascălu, unde este regretabila eroare cu „ora 10 seara” şi… a căzut în capcană pentru că nu ştie nimic despre viaţa lui Eminescu.

Dacă ar fi s-o luăm în considerare pe Marta Petreu, cronologia zilei de 28 iunie 1883 ar arăta astfel:

– ora 6: doamna Slavici îi trimite lui Maiorescu cartea de vizită în care-l anunţă că Eminescu e „foarte reu”

– „Pe la 10 seara”: Eminescu a venit acasă la Maiorescu, unde a binecuvîntat-o „cu o privire fixă” pe soţia lui Maiorescu

– după acest episod, Eminescu s-ar fi dus singur, pe jos, la „sanatoriul” lui Şuţu, din moment ce, Doamne, Dumnezeule!, potrivit Martei Petreu, „în drum spre sanatoriul Șuțu, a binecuvîntat oamenii cu care s-a întîlnit, concret, pe doamna Maiorescu și pe un vizitator al lui Maiorescu”!

EPILOG LA MISTIFICAREA MARTEI PETREU

Cînd nu știi ceva și, totuși, îți dai cu părerea, ai făcut deja pasul în curtea ridicolului, de unde e greu să mai găsești poarta spre ieșire. Marta Petreu, prin această așa-zisă „cercetare” eminesciană, ne demonstrează că se simte bine acolo. Mai are, totuși, o șansă: să-și pună cenușă în cap și să se lase de meseria asta, căci cercetarea este la fel de grea precum carnea de porc. Deci, la cratiță, Marta Petreu!

Așadar, să fie clar pentru toată lumea: în ziua de 28 iunie 1883, Eminescu a fost acasă la Maiorescu la ora 10 dimineața, nu la ora 10 seara, cum a visat Marta Petreu!