Ministrul german de Externe: Putin joacă un joc periculos

Ministrul de Externe german, Frank-Walter Steinmeier, a oferit revistei “Der Spiegel” un interviu în care a vorbit despre posibila escaladarea militară a conflictului din Ucraina, situaţie pe care o descrie drept “cea mai gravă criză de la sfârşitul Războiului Rece”, despre scopurile pe termen lung ale lui Vladimir Putin şi despre cum NATO se adaptează unei realităţi noi şi delicate.

Spiegel: Înţelegeţi de ce oamenilor le-ar putea fi frică acum de izbucnirea unui război cu Rusia?

Frank-Walter Steinmeier: Cu toţii simţim că evenimentele din ultimele luni ar putea duce la o ruptură, la o răscruce pentru Europa. Înţeleg de ce oamenii ar putea fi speriaţi – nimeni nu ar fi putut prevedea cât de repede vom aluneca în cea ma gravă criză de la sfârşitul Războiului Rece. Cei care îşi amintesc de căderea Zidului Berlinului ştiu ce am realizat în ultimii 25 de ani. Tot ce am câştigat în termeni de pace, libertate, prosperitate în Europa este acum în pericol. De aceea e important să luăm toate măsurile pentru a preveni agravarea lucrurilor.

De mult timp nu s-a pus problema unei o ecaladări militare între Europa de Vest şi cea de Est. Mai este valabil şi acum?

Nici nu vreau să mă gândesc la o escaladare militară între Vest şi Est. Un lucru este însă limpede: dacă se iau acum decizii greşite, ele ar putea anula decenii de muncă pentru securitatea şi libertatea Europei. Nimeni întreg la minte nu îşi poate dori asta. Pentru că vom plăti preţul pentru asta – noi toţi, fără excepţie.

Liderii ruşi se joacă cu focul?

În orice caz, joacă un joc periculos, cu potenţiale consecinţe dramatice, în special pentru Rusia. Pieţele financiare ajung deja la un verdict: obligaţiunile Moscovei au căzut rapid. Perspectiva de creştere a dispărut. Mulţi ruşi îşi aplaudă conducerea, dar în acelaşi timp îşi retrag volume de capital deocamdată necunoscute din Rusia. Şi nu am pus la socoteala investiţiile străine de care Rusia are nevoie urgentă pentru modernizarea ţării. Exuberanţa aceasta naţionalistă poate duce repede o mahmureală.

De ce este atât de opacă şi haotică această situaţie din estul Ucrainei?

În 1991, Ucraina a primit o moştenire dificilă, odată cu independenţa. Este la frontiera dintre Est şi Vest, cu regiuni care au o istorie total diferită, cu o mulţime de conflicte etnice, religioase, sociale şi economice nerezolvate. Nu mă surprinde ca, atunci când presiunea creşte, ele să erupă. Acum există acolo oameni care în timpul crizei nu ne arată adevăratele lor motivaţii sau fapte şi alţii care joacă cu zaruri măsluite.

Ştim ce plănuieşte Vladimir Putin pe termen scurt sau lung?

Toată lumea se întreabă dacă Kremlinul are un plan sau dacă ia decizii pe moment. Dar mie mi se pare limpede că atunci când preşedintele Viktor Ianukovici a fugit panicat din Kiev, pe 21 februarie, a produs o dinamică ale cărei consecinţe trebuie să le gestionăm acum. Faptul că acest curs al evenimentelor are – cel puţin pe termen scurt – o aprobare largă din partea populaţiei complică lucrurile.

Ar fi bine ca guvernul german şi NATO să îşi revizuiască planurile de apărare şi priorităţile în achiziţia armamentului?

Nu există o soluţie militară pentru conflictul din Ucraina. Chiar dacă uneori poate fi frustrant, sunt ferm convins că doar activitatea diplomatică tenace ne poate aduce aproape de o soluţie. De aceea susţin – cu toată puterea mea – că OSCE ar trebui să aibă şansa de a-şi îndeplini misiunea, ca parte a acordului de la Geneva. Desigur, aceasta nu opreşte ţările membre NATO să includă ultimele evoluţii în planificările noastre comune. Aceasta a fost sarcina miniştrilor de Externe la ultimul Consiliu Nord-Atlantic. Şi acum urmează ca ea să fie implementată.

Credeţi că este probabil ca Europa şi SUA să iasă din acest conflict mai puternice din punct de vedere geopolitic?

Nu am un glob de cristal, din păcate. Dar avertizez că nu este bine să căutăm învingători şi învinşi în timpul unei crize, bazându-ne pe concepte din secolul XIX şi XX. Sfere de influenţă, regiuni geopolitice, hegemonie, dorinţa de dominaţie… aceste nu sunt parte a politicii externe – deşi uneori e bine să luăm în calcul ceea ce spun unii care gândesc în aceşti termeni. Oricine se gândeste că războiul poate duce la victorii ar trebui să se uite în cărţile de istorie ale Europei şi să înveţe din ele.