Mircea Mihăieş despre ziarişti: „Măciuci, suflete de cârpă, turbaţi”

Vicepreşedintele Institutului Cultural Român muşcă furios din oricine îndrăzneşte să I se opună lui Traian Băsescu. Politicieni din opoziţie, ziarişti neobedienţi sau orice altă persoană care detestă guvernarea Băsescu-Boc, toţi sunt mitraliaţi la foc deschis de Mircea Mihăieş în editorialele sale din „Evenimentul Zilei”.

De data asta a venit rândul ziariştilor neafiliaţi Cotroceniului să fie înfieraţi cu mânie proletară de intelectualul preşedintelui României. Furiosul Mihăieş îşi începe pastila din EVZ dând o copită zdravănă „angajaţilor televiziunilor mogulice” despre care spune că „au turbat precum câinii vara”. Mircea Mihăieş este convins că aceşti ziarişti, pe care îi caracterizează violent „suflete de cârpă”, sunt unicii vinovaţi de „transformarea spaţiului virtual într-o mlaştină morală respingătoare”. Pentru a exemplifica despre cine face vorbire, scriitorul îl ia la bastoane pe realizatorul tv Cătălin Striblea. „Îl priveam, mai zilele trecute, pe unul din agitaţii cu cravată de la Realitatea TV. Pus să modereze o emisiune despre rezultatele de la bacalaureat (despre care mă grăbesc să spun că sunt normale, şi nu catastrofale, având în vedere bătaia de joc cronică din învăţământ), individul şi-a început peroraţia gângavă anunţând că va aduce «probele» care să arate de ce ministrul Funeriu trebuie să plece. Din acel moment, «invitaţii», obişnuiţii mardeiaşi din sfera pesedist-penelistă, au acceptat făţiş rolul de mercenari: ei nu mai erau pe platou pentru a dezbate o problemă, ci pentru a înfiera gros, tovărăşeşte, partinic, «drama naţională»”, spune Mircea Mihăieş, nervos nevoie mare pe toţi acei realizatori tv sau ziarişti care au îndrăznit să conteste profesionalismului ministrului Educaţiei şi măsurile abulice luate de acesta în legătură cu organizarea examenului de Bacalaureat. Sinecuristul de la ICR se plânge – tocmai el, exponent de frunte al „mardeiaşilor din sfera băsisto-pedelistă” care acuză fără probe şi care „înfierează gros, tovărăşeşte, partinic” – că „obişnuiţii mardeiaşi din sfera pesedisto-penelistă” vor capul unui ministru care are doar două mari „performanţe” la activ: a ajuns ministru doar datorită calităţilor sale de cel mai bun numărător al pixelilor albaştri de pe traiectoria pumnului prezidenţial şi a dovedit că în ciuda faptului că are studii în străinătate vorbeşte la fel de corect limba română precum o face şi manelistul Nicolae Guţă.

Şi vicepreşedintele ICR-ului nu se opreşte aici cu „drăgălăşeniile” adresate ziariştilor şi opinioniştilor anti-Băsescu: „Morişti de ventilat minciuni, maeştrii manipulării au ajuns un fel de desperados care macină aceleaşi poncife, deşi efectul denunţurilor publice a scăzut dramatic. S-au înscris pe o spirală de unde nu-i va mai recupera nimeni vreodată. Au intrat în competiţie cu propriile aiureli şi sunt obligaţi să urce, în fiecare zi, noi culmi ale neruşinării. Asemeni consumatorilor înrăiţi de droguri, trebuie să mărească necontenit doza”, vituperează Mihăieş, fals îngrijorat de posibilitatea ca aceşti „jurnalişti-măciuci” să îi la bătăie, la propriu, într-o bună zi pe alde „bietul” Popoviciu, Spânu sau Gelu Vişan. Sau, şi mai grav, spune Mihăieş, să ne ferească Dumnezeu ca aceşti trupeţi tv din oastea PDL-ului să devină AKM-urilor ziariştilor şi analiştilor înfieraţi de domnia sa. „Să nu ne mire dacă într-o zi vor începe să-şi la pumni invitaţii ori, Doamne fereşte, vor pune mâna pe arme, dacă analiştii de ocazie nu vor respecta la milimetru partitura infernală impusă de patroni”, aşa grăieşte Mircea Mihăieş crescând artificial „riscurile” la care care sunt supuşi trăncănitorii de serviciu din Modrogan.

Din nou, scriitorul transformat în propagandist băsist vorbeşte despre adversarii regimului Băsescu-Boc de parcă s-ar descrie pe sine şi pe toţi ceilalţi colegi ai săi din echipa de zgomote şi aplauze a Cotrocenilor. „Campioni la plimbatul limbii în gură, au abandonat imparţialitatea ziaristului în favoarea militantismului deşuchiat, la capătul căruia nu-i aşteaptă decât spitalul psihiatric. Pentru ei nu există reguli, valori şi ierarhii. E ceva inuman în ura neostoită cu care perorează. E ceva maladiv în gesticulaţia lor obsesională. Finalmente, e ceva jalnic în faptul că mercenariatul are un singur efect: să arate lumii faţa mutilată a unei Românii pe care-o transformă, cu fiecare minut al prezenţei lor pe ecran, într-un teritoriu coşmaresc. De ce-am fi frecventabili pentru străinii veniţi din ţări unde neadevărul e pedepsit drastic, iar mahalagismul agresiv, urlat din rărunchi, nu e tolerat nici în spectacolele de iarmaroc?”, spune Mihăieş uitând că tocmai domniile lor, cei din tabăra lui Traian Băsescu, sunt agresivii care urlă din rărunchi, mahalageşte de multe ori, pentru a apăra (fireşte pe bani mulţi, ca orice mercenari) acest regim care a promovat ca niciun alt regim politic nonvalori şi o lume fără ierarhii. Şi tot ei, intelectualii preşedintelui împreună cu actualul preşedinte al României, prin tot ceea ce fac de vreo şase ani încoace, au mutilat nu doar faţa României, ci întreaga Românie.

Şi pentru că nu putea să scrie un editorial în care să nu îl laude pe „măreţul” Băsescu, Mihăieş spune dispreţuitor că „jurnaliştii-măciucă” sunt pe ultima sută de metri a existenţei lor profesionale, întrucât „modernitatea” reprezentată şi implementată de Băsescu şi ai lui îi va spulbera fără milă pe „angajaţii televiziunilor mogulice”.

Mircea Mihăieş încheie editorialul mult mai calm decât aşa cum l-a început: „E inevitabil să fie aşa: oricât ar evolua tehnica, oricâte facilităţi îţi oferă televiziunea şi internetul, măciuca tot măciucă rămâne”, scrie vicepreşedintele ICR-ului, care prin tot ceea ce scrie şi ce face demonstrează că oricât de bine mascat ar fi un sinecurist prezidenţial tot „măciucă” băsistă rămâne.