Domnule ambasador, vă mulţumesc pentru tăcerea domniei voastre în legătură cu ultima epistolă pe care v-am trimis-o. O tăcere de aur, pentru care vă rămân îndatorat. M-aţi ajutat să înţeleg că misia pe care o exercitaţi în ţara mea este una sacerdotală. Sunteţi noua noastră biserică. Supuşii vi se pot adresa fără a năzui la răspuns. Eu am sperat; şi vă cer iertare.
Poporul meu a rămas, totuşi, în grija Voastră. Deschid o paranteză, ca să vă întreb: există în suzeranitatea americană un departament de casting? Fără dubiu, sunteţi Alesul poporului român. Mai puţin al domnului Liviu Dragnea, desigur. Nedus la biserică. Ceea ce nu înseamnă că vreau să-i găsesc scuze. Ştiu că în chiar sânul poporului american mai sunt unii neduşi la nicio biserică, în ciuda numărului mare de aşezăminte ecumenice.
Vă asigur că domnul Liviu Dragnea este un enoriaş cuminte. Vă va da ascultare. În cele din urmă îşi va demisia, măcar din dragoste pentru poporul care vă iubeşte ca pe un anonim disciplinat. N-a ştiut ce face. Vinovaţi, vă suntem recunoscători pentru intervenţia Voastră creştină. În România se petrec multe lucruri pe care, dacă le-aţi cunoaşte, le-aţi putea preveni. Şi lăuda.
Ca, de exemplu: Pârţurile sunt precum Cascada Niagara. Curg şi tot curg. Fără niciun folos. Propunerea naţiunii noastre e să dăm fiecărui cetăţean cu plata la zi a taxelor către stat câte un cip pe care să-l lege de cur. Când vine nevoia, cipul se aprinde. Mergi seara pe Corso, ca-ntr-un basm, ca-n seara de Crăciun. O feerie cu miliarde de steluţe multicolore la curul prietenilor, nevestelor şi aşa mai departe. Unele, bubuitoare. Altele, delicate. După meniu. Cum să le spui? Bubuitoare?, spirituale?, terne? Nu e democratic. Ar fi discriminatoriu. Le putem zice după specificul simbolurilor naţiunii: Pârţul Cioloş, Pârţul Iohannis, Pârţul Kövesi, Pârţul Coldea…
– Nu vă supăraţi, întrebaţi pe stradă: Pârţul Hans Klemm a trecut pe aici?
Ca să nu mai spunem câte foloase poate aduce sistemul unor instituţii ca ANAF, DNA, Poliţie economică. Facem şi reduceri la SRI. Fiecare cu pârţul după chipul şi averea sa.
P.S. Dacă aţi înţeles că sunt un apărător al lui Liviu Dragnea, cu stimă vă raportez că vă înşelaţi. Nu sunt avocat. Sunt român. În ţara mea, partidele sunt asociaţii private; îşi aleg singure liderii. Iar dacă vine un no name american care să dicteze cine să-şi dea demisia şi cine nu, mă jigneşte şi pe mine. Mâine veţi cere demisia liderului asociaţiei crescătorilor de albine. Vă rog să vă cereţi scuze! Poporul român hotărăşte cine să-l conducă, nu ambasadorul american.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.