Ministrul german al Economiei, ecologistul Robert Habeck, a solicitat oficial Comisei Europene să amâne cu trei ani aplicarea regulilor stricte privind țara de origine a pieselor pentru vehiculele electrice. Germania încearcă să obțină amânarea aplicării unei taxe vamale de 10% pentru componentele ce vin din spațiul extracomunitar, taxă ce ar intra în vigoare pe 1 ianuarie 2024 și care s-ar traduce în creșterea prețului vehiculelor electrice produse în Europa cu circa 5000 de euro pe unitate. Motivul solicitării din partea Germaniei este că Europa nu este capabilă în acest moment să asigure fabricarea acestor noi vehicule cu cel puțin 45% din componente produse pe plan intern.
Situația dificilă în care se afla industria europeană a vehiculelor electrice este privită din doua unghiuri. Primul ține de relația cu Marea Britanie de după Brexit, reglementată prin niște aranjamente tranzitoriii care vor expira în 2024. Din acel moment, se a aplică o taxa de 10% pentru comerțul cu componente pentru mașini electrice.
Mai importantă este relația cu China, pentru că lanțurile de producție de care depinde această industrie europeana sunt în China. Europenii încearcă să recupereze terenul pierdut (marii producători mondiali de automobile electrice se concentrează în China, excluzând Tesla, iar UE contează prea puțin în acest moment) construind mari fabrici de acumulatori în UE. Aceste fabrici nu vor putea începe să producă decât peste cel puțin trei ani, Este motivul pentru care Germania, Suedia și Cehia au cerut amânarea aplicării taxei europene, în speranța că răgazul le va permite lor și britanicilor să se pună pe picioare.
Industria este dependentă de bateriile produse in China, care înseamnă circa 40% din costurile unei mașini electrice. Un studiu arată că introducerea taxei vamale amintite ar duce la scăderea producției de mașini electrice în UE cu circa 500.000 de unitati pe an, în perioada 2024-2026.
Există însă o țară care se opune demersului Germaniei. Franța susține că amânarea aplicării taxei ar nărui eforturile UE de a deveni independentă față de China. Comisarul francez Thierry Breton apără poziția țării sale. Comisarul leton Valdis Dombrovskis este de partea Getmaniei și spune că UE și-ar provoca singura pierderi impunând tarifele, iar China ar câștiga.
Cu alte cuvinte, indiferent de decizia pe care UE o va lua, China va câștiga. Motivul este că industria europeană de profil nu mai este stăpână pe lanțurile de producție. Nici fabricile europene de baterii nu vor rezolva problema, pentru că metalele rare care sunt materia prima esențială sunt controlate tot de China, la fel ca și multe dintre alte componente tehnologice.
Aceeași fundătură și aceeași dispută vor apărea în 2024, atunci când UE va trebui să decidă dacă va impune sau nu tarife protecționiste mașinilor electrice din China. La fel pot sta lucrurile și cu industria panourilor fotovoltaice – China controlează lanțurile de producție, iar politicile de mediu impuse de Bruxelles fac ca UE să depindă de aceste lanțuri de producție și să se lupte cu morile de vânt, pentru că Beijingul construiește centrale pe cărbune, produce energie ieftină, se dezvoltă și poluează aceeași planetă. Războiul cu China a fost început de Comisia Europeană în această toamnă, când președinta von der Leyen a anunțat că va lansa o ancheta privind ajutoarele de stat oferite industriei chineze a vehiculelor electrice și va cere intervenția Organizației Mondiale a Comerțului. Unii critici au considerat că von der Leyen urmărește obiective electorale (alegerile europene din 2024) si comite o greșeală lansând acest război comercial, câtă vreme mari producători europeni (Renault este un exemplu, cu modelul Dacia Spring) produc mașinile electrice chiar în China acuzată de Comisia Europeană.
2: Capacitățile de producție ale unei țări nu reflecta și gradul ei de dezvoltare. De exemplu, Rusia, Niger și Argentina au mari capacități de producție. Rusia în petrol și gaz, mai ales, Nigerul în uraniu și aur iar Argentina în carne de vită. Astea fiind principalele. Dar sînt ele țări dezvoltate? Deși produc enorm, populațiile lor trăiesc în sărăcie iar investițiile interne sînt foarte mici . Degeaba trimiți oameni în Cosmos și construiești sedii faraonice pentru ștabi: țări mult mai mici și cu resurse foarte puține sînt țări dezvoltate economic, pentru ca populația lor își permite să achiziționeze produse și servicii înalte calitativ, iar economiile lor utilizează tocmai materiile prime ieftine pe care ești tu obligat să le vinzi lor la prețuri foarte mici!
De aceea, România „Socialistă ” era o țară subdezvoltată ,cu toate resursele ei, în vreme ce micuțele Belgia, Olanda sau Austria erau țări bogate și dezvoltate, care puteau acorda ajutoare inclusiv unor state „socialiste ” pline de resurse, că România, Cuba sau Mongolia!