Multinaţionalele, mai rele ca buticarii

Oricît se umflă în pene primarii și guvernanţii, tot acolo rămîn. Niște amatori împiedicaţi de teorii economice, fără minime noţiuni de business, crescuţi într-un heirupism bazat numai pe mușchi și pe cît mai puţină materie cenușie. România s-a pus la dispoziţia marilor concerne europene, cu toate pieţele sale. De la legume și alimente la haine și electronice, de la resurse și desfacere la IT și comunicaţii, dar mai ales și-a predat forţa de muncă super-calificată spre a fi preluată la liber. Adică pe aproape nimic. Totul a fost oferit din prostie, din lipsă de experienţă și dintr-o corupţie măruntă, rușinoasă pentru o populaţie cu pretenţii europene. În cel puţin cîteva ţări, românii sunt un fel de lucrători de povară, batjocoriţi, plătiţi prost, neprotejaţi. România s-a aruncat orbește în Uniunea Europeană, fără a construi proiecte economice pentru cetăţenii săi, fără a-i pregăti pe aceștia, fără a investi în crearea de pieţe noi. Să recapitulăm. Toată piaţa de gros și de supermarket a fost predată necondiţionat. România și-a distrus singură centrele istorice ale orașelor sale, și așa bărbierite de urbanismul anilor comuniști. Peste tot, în puţinele spaţii libere din zonele centrale, primarii au cedat pe aproape nimic spaţiile verzi către hipermarketuri, convinși fiind că așa aduc servicii alegătorilor nerăbdători de modernizare. Minte de curci croncănitoare la adunări publice! Traficul din marile orașe ale României (atît cît sunt ele) a devenit o teroare. În locul parkingurilor etajate s-au așezat mallurile și hipermarketurile, distrugînd pe termen lung viaţa zonelor centrale, existenţa micilor vînzători, practica buticurilor și aerul de centre vechi. Cînd și cum vom mai putea să dăm afară din zonele centrale marile magazine străine, cele care vomează în piaţa românească produse de mîna a doua din ţările respective? Cînd și cum vom reda zonelor centrale din orașele mai mari frumuseţea pe care o merită? Cînd vom fi în stare să reglementăm procesul de achiziţie a mărfurilor românești în aceste spaţii comerciale? Niște spaţii care nu mai sunt românești și în care producătorii noștri sunt simpli agenţi comerciali aproape spoliaţi sub papucul altor industrii și economii din afara României.

O vreme România a trăit cu psihologia lui „Bine că am intrat în Uniunea Europeană!“. Preţul a fost unul stabilit de niște negociatori pe fugă. Parcă noi am fi fost hoţi sau cerșetori. În fapt, nu am fost decît fraierii. Am acceptat orice fel de condiţii și de contingente, am acceptat privatizări fără a vrea o strategie energetică și un plan de dezvoltare și am predat necondiţionat locurile centrale din orașe, împreună cu resursele cele mai vînate din Europa. Acum am devenit captivi, victimele pe care Ilie Șerbănescu le descrie de 20 de ani. Am predat resurse, distribuţii, pieţe și bogăţii inestimabile, fără a primi nici măcar compensaţii de principiu sau avantaje teoretice. Încă suntem supravegheaţi într-un MCV care în egală măsură ar putea fi aplicat și celor care ne verifică.

Există o cale pe care am mai putea repara ce-am stricat prin cadourile economice făcute la schimb cu un acces (nici acum complet) în Uniunea Europeană? Mai putem scoate mallurile și hipermarketurile din centrele și din zonele aglomerate ale orașelor, spre a le pune dincolo de zonele rezidenţiale? Întrebările acestea trebuie puse și trebuie căutate răspunsuri fără a alege variante ale spiritului antieuropean. Ar fi cele mai simple și contrare intereselor României. Cu toate ONG-urile, cu toţi propagandiștii și agenţii de influenţă, România riscă un val antieuropean generat de sărăcie, de dispreţ și de discriminare economică.

Cum se poate evita?

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de joi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile OMV Petrom şi MOL – sau digitală