' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Pentru Republica Moldova, acesta este un motiv serios de alarmă. Sprijinul românesc are nevoie de continuitate bugetară și de decizii aplicate. Un premier obligat să negocieze supraviețuirea fiecărei luni va avea tentația să amâne proiectele care aduc costuri imediate și beneficii politice greu de explicat unui electorat nemulțumit.
Într-o asemenea ecuație, Chișinăul poate deveni ușor o cheltuială negociabilă. Declarațiile despre fraternitate vor continua probabil să umple comunicatele. Banii, termenele și angajamentele concrete vor depinde însă de interesele celor care controlează voturile.
Iar Moldova nu controlează voturile parlamentare de care ar depinde supraviețuirea unui asemenea cabinet.
AUR poate dicta prețul supraviețuirii
AUR a anunțat că nu votează guvernul Niculescu. Refuzul nu elimină pericolul presiunii sale asupra unui cabinet vulnerabil. Un partid poate influența guvernarea prin amenințarea unei moțiuni, prin campanii împotriva ajutoarelor externe sau prin împingerea adversarilor către propriile teme. Într-un parlament fragmentat, amenințarea alegerilor anticipate poate deveni argumentul cu care se justifică asemenea capitulări.
În 2022, George Simion cerea ca România să nu mai finanțeze guvernul de la Chișinău „nici măcar cu un leu”. Acest antecedent ar trebui să distrugă orice iluzie despre compatibilitatea automată dintre retorica unionistă și ajutorul pentru Moldova.
Un guvern Niculescu aflat sub presiune ar putea face concesii AUR fără să îi ofere vreun minister. Ar putea reduce finanțări, întârzia acorduri sau evita inițiative care provoacă atacuri naționaliste. Cedarea poate veni și prin alte formațiuni dispuse să transforme colaborarea cu Moldova în monedă de schimb pentru avantaje interne.
Mai grav, partidele declarativ europene pot ajunge să preia asemenea revendicări pentru a limita ascensiunea AUR. Atunci, presiunea extremistă se traduce în decizie guvernamentală prin semnătura unor politicieni respectabili. Chișinăul ar rămâne cu promisiunile unui premier care, pentru a păstra cabinetul, ar sacrifica tocmai angajamentele considerate secundare.
Moldova riscă să plătească factura
Moldova nu își permite să aștepte liniștită rezultatul acestor compromisuri, în timp ce războiul continuă alături. Securitatea energetică, infrastructura și apropierea de Uniunea Europeană cer sprijin previzibil. Fiecare amânare deschide un spațiu exploatabil de Rusia, care câștigă atunci când încrederea în partenerii occidentali se erodează.
De aceea, autoritățile de la Chișinău trebuie să privească un eventual guvern Niculescu cu suspiciune politică și să ceară garanții verificabile. Cooperarea trebuie legată de finanțări aprobate, calendare ferme și responsabilități instituționale. În paralel, R. Moldova trebuie să își întărească relațiile directe cu Bruxellesul și cu statele care pot susține proiectele amenințate de instabilitatea românească.
Cel mai periculos scenariu ar fi ca Bucureștiul să conserve limbajul solidarității, golindu-l treptat de conținut. Un proiect amânat aici, un buget redus dincolo, o concesie făcută pentru evitarea unei crize, iar abandonul poate avansa administrativ.
Chișinăul ar trebui să pornească de la această perspectivă sumbră. Un cabinet născut din blocaj poate exporta blocajul peste Prut. Iar Moldova riscă să afle, prea târziu, că bunăvoința premierului a fost mai slabă decât prețul cerut pentru menținerea lui la putere.
