Nicușor Dan la grămadă cu „Insula Iubirii”

Ce-ați zice dacă în sosul siropos și bulevardier de promovare pe Antena 1, între buzatele din „Insula iubirii” cu ale căror imagini erotice a fost amestecat și Leo Messi, plus băieți macho cu mușchi lucrați pentru filmări și aventuri prin Asia, pac, apare și figura lui Nicușor Dan? Tocmai puteți vedea (cum s-a petrecut, vineri, 17 iulie) o discuție în tren, pe ruta Kiev-București, cu o reporteriță paralizată de emoție care îi pune întrebări de clasa a VII-a: 

-„Vă e teamă de suspendare?”

Și președintele Nicușor Dan, în țăcănitul roților de tren, înainte de graniță sau după, să zică:

„Nu, cred că e un subiect total neserios. Asta e un semn că se vorbește despre… Adică faptul că o temă evident neserioasă, cum este suspendarea, care trebuie să fie o sancțiune serioasă pentru niște încălcări serioase ale Constituției, e luată de o parte a populației în serios este un semn al neîncrederii generale față de clasa politică. În felul ăsta o percep. Pentru mine, ca persoană, că se va întâmpla asta, nu e ceva ce iau în serios”.

Citește și: Nicușor – reformatorul singuratic

S-a riscat să explice ca să înțeleagă poporul (adică „românii”, cum zic conițele) că președintele este tare, că poate și el să-și arate caracterul și mușchii gîndirii. El lămurește orice, popularizează, este natural și se poartă ca un vecin pe băncuța din fața blocului.

Impune ca un cetățean sau stîrnește rîsul și pe alocuri ostilitate? Uneori chiar mila!  Este de rîs sau de plîns? Și iar dă-i cu imagini de promovare, cu „ispite” cu bot de rățușcă, în chiloți și călare și Messi (nefiind vorba despre Mondial, or fi avut dreptul de utilizare a imaginii?), lîngă o reclamă la „cea mai mare aventură televizată”, „Cel mai dur test al fidelității”, „Va fi irezistibil, va fi maxim!”. 

Uau-uau! Și președintele este maxim. Ups! Parcă ar apărea în pantaloni scurți la marketul din colț de unde să-și cumpere iaurt, Orbit și lapte degresat.

Și, dintr-o dată, politica, param-pam-pam, trece la guvern și la Serviciile secrete:

„Aici este o chestiune la fel de grea ca formarea noului guvern, pentru că necesită o majoritate parlamentară. În timpul ăsta am avut de lucrat cu serviciile. Dacă vorbim de SIE, ei mă ajută să îmi iau deciziile pe zona externă. Dacă vorbim de SRI, sunt fel de fel de chestiuni, inclusiv care țin de nefuncționarea unor instituții, chiar de corupție, de zone de interese. Nu cred că a avea un șef civil e o chestiune așa de importantă. Ce văd important la servicii este, ca și în alte părți ale administrației, că e aceeași rutină în anumite zone, aceeași rutină și delăsare care nu sunt în acord cu lumea reală”.

Citește și: Degeaba așteptăm „mediatorul”

Și iar reclama la „Insula iubirii”, cel mai grobian serial de reality-show din cîte s-au difuzat vreodată în România, împins degeaba de CNA în orele interzise copiilor, și bietul Nicușor Dan cu ochii întorși spre tavan și cu mîinile croind baletul lui de abstracțiuni ascultînd reporterița:

„-De ce vă întreb asta? Pentru că, dacă ne uităm puțin la fotografia României, vedem că șeful Statului Major are un dosar la DNA, șeful Protecției Civile are și el niște dosare, nu avem șef la SRI, pe partea civilă, iar la SIE am putea găsi și acolo”.

Președintele nostru călător spre București gîndește adînc și  răspunde:  

„E și un semn de democrație, nu? Sunt niște oameni importanți cărora niște instituții ale statului le contestă niște părți ale activității. Este un semn de sănătate”.

Oare președintele României să fie atît de aerian încît să nu-și dea seama că duce cu sine imaginea și greutatea unui simbol al țării sale? Că degeaba coboară la familiarismele lui Traian Băsescu (cu smuls un telefon sau cu lecții despre cum se bea un whisky?) și că de la ele nu i se mai ridică și nu se mai întoarce niciodată o credibilitate pe care deja a pierdut-o.

Citește și: Suspendarea președintelui

Nicușor Dan nu știe și n-a învățat cînd să vorbească și cînd să tacă, cu cine da și cu cine mai tîrziu, unde să facă o declarație de presă și cui și unde nu, cum să meargă drept și unde să se oprească, la ce întrebări să răspundă și la care să treacă peste, cum să salute șefi de state, unde și cînd să meargă la mese cu Sacha Draghici sau cu Pahonțu și ce-i constituțional și ce este pe lîngă. El nu se poate desprinde de comportamentul ong-istului cu trei ciraci pe lîngă și cu biroașul pierdut în cine știe ce instituție primitoare.

Lipsit de repere protocolare și de o înțelegere adîncă a poziției sale în stat, el se zbate între a-și arăta mușchii și a se purta ca un aprozarist de cartier promovat la șefia CPSV (Cimitire, Parcuri și Spații Verzi).