„Nimeni nu va fi mai respectat de ceilalți decât se respectă pe sine însuși!”

Asumarea catre fericire este o asumare individiala. Nimeni nu poate fi mai fericit decat isi doreste sa fie. Nimeni nu poate fi mai presus decat misiunea pe care si-o asuma in viata. De asemenea, nimeni nu va fi respectat de ceilalti mai mult decat se respecta pe sine insusi.

Tot astfel si in ce priveste demnitatea nationala. Dezbaterea parlamentara privind declaratiile jignitoare ale unor lideri maghiari, cu prilejul aniversarii Zilei maghiarilor de pretutindeni, ar fi trebuit sa aiba, de fapt, ca punct de plecare, nu nostalgiile imperiale ale ungurilor, lucru binecunoscut de la 1918 incoace, ci lipsa de mandrie nationala a autoritatilor romane. Liderii maghiari, in frunte cu primul ministru Viktor Orban, au simtit ca au in fata un partener slab, mai preocupat sa-si pastreze guvernarea decat demnitatea, si atunci s-au apucat de campanie electorala in Ardeal.

Sarbatorirea zilei de 15 martie, Ziua maghiarilor de pretutindeni, in forma in care se desfasoara in Romania, inclusiv prin intreruperea activitatii Parlamentului, este un gest de mare ingaduinta din partea Romaniei. Caci aceasta zi, pe langa faptul ca evoca inceputul revolutiei pasoptiste maghiare, aminteste si de proclamatia data cu acel prilej, redactata de Petofi Sandor si un grup de tineri revolutionari maghiari, si care cerea, raspicat, alipirea Ardealului la Ungaria. Ei bine, autoritatile din Ungaria nu numai ca nu incearca sa trateze cu discretie acest aspect, dar il reamintesc cu sfidare, declarand pe pamant romanesc ca Ardealul trebuie sa redevina ceea ce a fost, adica parte a statului maghiar. Faptul ca liderii Parlamentului si Guvernului maghiar face astfel de declaratii in vreme ce Ungaria are presedintia Uniunii Europene nu face decat sa dea o dimensiune grotesca acestor atitudini.

La urma urmei – nu-i asa? – de ce n-ar face-o? De vreme ce au in fata un presedinte care sta cuminte cu castile la urechi ascultand traducerea discursului lui Laszlo Tokes la scoala de vara din judetul Covasna, cand un gest de minim respect fata de presedintele tarii impunea maghiarilor, cetateni romani, care l-au invitat sa foloseasca limba oficiala si sa nu-l supuna pe Traian Basescu situatiei penibile de a comunica prin intermediul translatorului cu cetatenii propriei tari? Cand Guvernul tace malc, ministrul de externe isi cauta de drum iar partidul de guvernamant ofera, drept recompensa pentru aceste atitudini sfidatoare si o lege a minoritatilor? Iar argumentul domnului Boc cum ca protestele noastre sunt menite doar sa bage zazanie intre PD si UDMR sunt de un caraghioslac fara limite. Ba , mai mult, spune, domnul Boc, declaratia lui Orban nu era chiar asa, au mai adaugat de la ei delegatii care au citit-o. Intia ca dl Boc nu ne spune – si nici altcineva – care a fost declaratia lui Orban, ca sa facem diferenta. Si, apoi, nu ne spune de ce, daca delegatii care au citit cuvintele lui Orban au scornit iredentisme, Orban insusi nu s-a delimitat public de aceste scorneli?

Mandria nationala este o resursa la fel de importanta ca petrolul sau ca rezerva Bancii Nationale. Va imaginati ca si-ar permite vreodata cancelarul Germaniei sa declare la Strasbourg ca Alsacia si Lorena trebuia sa redevina teritoriu german? Sigur ca dl Orban are partea sa de vina si declaratia pe care noi am citit-o ieri de la tribuna Parlamentului este neiertatoare in aceasta privinta. Dar parte din vina avem si noi, prin cei care ne reprezinta, ca nu stim sa impunem respectul pe care il merita teritoriul suveran romanesc, cu simbolurile nationale, cu istoria si cu jertfele sale.

http://vosganian.ro/