Nimic despre Rusia și Ucraina, doar despre prostie și aroganță

De ce prețul energiei crește cu 200% când toată Europa este plină de capacități de generare eoliene, solare ce nu existau acum 10-20 de ani?

De ce o criză a energiei atât de gravă când cetățenilor li s-a spus mereu ca liberalizarea este cheia facturilor mai mici?

De ce s-au închis centralele nucleare din Germania, acolo unde o criză a energiei poate duce la o criză economică ce ar putea, la rândul ei, să ducă la colapsul zonei euro și a UE?

Statele UE acuzau Ucraina, în urma cu 15 ani, că agravează criza gazelor prin mulțimea de intermediari și căpușe. De ce în statele UE sunt acum o mulțime de intermediari care încarcă facturile la energie?

Veșnicul consilier al eternului guvernator BNR a scris de curând că liberalizarea pieței energiei, în urmă cu doar un an, a fost făcută greșit. De ce a fost făcută greșit?

De ce costurile de producție a energiei electrice și TVA-ul reprezintă în multe state UE sub jumătate din valoarea facturii finale, iar restul sunt taxe peste taxe stabilite de guverne?

Nimic despre democrație versus autocrație, despre SUA sau OPEC. Nimic despre Putin, Rusia lui Putin și gazele ei. Nimic despre cât de înțeleaptă sau nu este decizia continuării unui război prin procură în Ucraina. Fără geopolitică, fără comparații istorice. Fără ridicarea în slăvi al lui Putin și fără ”Slava Ucraina”. Doar întrebări despre politici și scheme adoptate cu ani, dacă nu decenii în urmă, înainte de război, înainte de Crimeea 2014. De asta trebuie să le fie frica guvernanților, portavocilor lor în iernile ce vor urma. Va fi ușor, și nu de puține ori va fi just, ca protestele ce vor urma în Europa să fie catalogate drept operațiuni ale Rusiei lui Putin, va fi ușor de argumentat că sărăcia se datorează unui război fără precedent la granițele UE și NATO. Este întotdeauna ușor să te ascunzi în spatele unor concepte strategice alambicate, al partenerilor strategici, chiar în spatele victimelor unui război. Însă este mult mai greu ca incompetența, impostura și prostia să se ascundă în spatele cifrelor, principiilor economice seci și al bunului-simț al lucrurilor.

Criza energiei din Europa nu se datorează doar pieței energiei, pe care Comisia Europeană vrea acum să o reformeze radical cu orice preț. Criza energiei a fost cauzată de dictate politice, de impunerea unei ideologii într-o industrie de importanță strategică. Criza a fost cauzată în egală măsură de marile companii care au acceptat să devină vectorii unei ideologii, pentru a pune mâna pe cât mai multe fonduri, pentru a-și face o carte de vizita progresistă investind în mori de vânt cu care acum se luptă întreaga Europă.

În urmă cu o săptămână, președinta Comisiei Europene a ajuns să declare că Europa nu trece printr-o criză a energiei! Nu, de la etajul 13 din Berlaymont se vede o ”criză a combustibililor fosili”, așa spune von der Leyen. Soluția? Nici mai mult nici mai puțin decât o intervenție puternică pe piața electricității și creșterea la 45% din mixul energetic a cotei energiei regenerabile. Pe când și un poster cu Greta Thunberg împreună cu factura la electricitate, despre care analiștii de la Goldman Sachs estimează că ar putea ajunge până la 20% din veniturile unei gospodării europene, în 2023? How dare you!

Economistul spaniol Daniel Lacalle arată că von der Leyen este de două ori în eroare. În primul rând, criza se datorează intervențiilor masive pe piață, iar președinta CE propune și mai multă intervenție. În al doilea rând, creșterea procentului energiei regenerabile riscă să vulnerabilizeze sistemul energetic, fără a reduce dependența de noi materii prime și de statele ce le pot furniza.

”Piața europeană a energiei este poate cea mai reglementată din lume. Intervenționismul masiv a dus în majoritatea țărilor la un coș energetic scump, volatil și intermitent. Între 70% și 75% din tariful energiei electrice din majoritatea țărilor europene este reprezentat de costuri reglementate, de subsidii și taxe stabilite de guverne. Restul tarifului este reprezentat de generarea ”liberalizată”, de costul permiselor de emisii de dioxid de carbon care a crescut uriaș în ultimii ani, datorită ambițiilor verzi ale UE. Iar mixul energetic este impus tot la nivel politic.

În Germania, companiile care produc electricitate încarcă doar 24% din factura finală. Marea majoritate a costurilor sunt taxe stabilite de guvern: taxe pentru rețea (24%), taxe pentru energia regenerabilă (20%), TVA (16%), suprataxa pentru termocentrale și alte taxe și suprataxe. Însă pentru președinta Comisiei Europene problema este piața.

Este surprinzător să citești peste tot că piețele energiei din Europa sunt ”piețe libere”, câtă vreme guvernele impun tehnologiile din mixul energetic, câtă vreme guvernele monopolizează și limitează licențele, interzic investițiile în anumite tehnologii, interzic de-a dreptul alte tehnologii, obligă majorarea costurilor pentru permisele de emisii de dioxid de carbon.

Guvernul german a intervenit pentru a închide centralele nucleare, iar acum se bazează pe gaze naturale și lignit. Guvernele au intervenit în Europa și au interzis exploatarea gazelor de șist. Guvernele decid când să închidă hidrocentralele, deși acestea sunt cheia pentru facturi mai mici la energie. Guvernele au intervenit și au impus subvenții pentru tehnologii ineficiente, în timp ce au crescut taxele pentru cele eficiente. Guvernele au interzis exploatarea zăcămintelor de litiu, în timp ce promovau energia din surse regenerabile, care are nevoie de litiu. Guvernele au încărcat facturile cetățenilor cu taxe și costuri reglementate care nu au nimic a face cu consumul de energie. Intervențiile acestea au fost un lung șir de erori care au făcut ca electricitatea și gazele naturale să coste de două ori mai mult în Europa decât în SUA.

Prețul electricității este foarte mare în Europa, pentru că așa a fost gândit să fie. Iar această gândire este una politică.

A fost eliminat sau redus aportul de energie hidro și nucleara, produsă în centrale care funcționează fără oprire, iar în locul acestei energii a fost adusă energia din surse regenerabile, care este intermitentă, necesită investiții costisitoare. Așa a fost peste tot în Europa și așa va fi în continuare.

Ce se întâmplă când intervine politica? Se închid centralele nucleare datorită unor obsesii ideologice și apoi 40% din energie este produsă arzând lignit și gaz. Sau este adusă în pragul falimentului cea mai importantă companie publică, ca în Franța. Sau, ca în Spania, se generează un conflict diplomatic cu cel mai important furnizor de gaze, Algeria, iar asta duce la dublarea volumului de gaze importat din Rusia, chiar la începutul războiului din Ucraina.

Acum, UE se grăbește să instaleze stații plutitoare de regazeificare a gazelor lichefiate pe care vrea să le importe. Problema? Aproape toate vasele care transporta GNL au fost contractate pentru această iarnă.

Aceleași guverne care au refuzat să întărească lanțurile de aprovizionare cu gaze naturale se dau acum de ceasul morții și arunca cu banii pe soluții mai puțin eficiente.

Energia regenerabilă nu va elimina dependența de gazele naturale. Energia regenerabilă este, prin definiție, intermitentă și volatilă, cu o generare greu de planificat. Instalarea mai multor astfel de generatoare necesită cheltuieli uriașe pentru infrastructura de transmisie și distribuție, iar asta înseamnă facturi mai scumpe.

Investițiile în energia regenerabilă sunt pozitive, însă niciun politician nu poate spune că asta este soluția. Este o energie ce nu poate fi stocată decât cu costuri uriașe – rețelele de baterii ar costa peste doua miliarde de euro și oricum nu sunt fezabile. Dacă Europa ar avea acum doar energie eoliană și solară, ar fi foarte volatilă și intermitentă, iar în perioadele cu puțin soare și vânt ar crește dependența de gazele naturale, ar fi nevoie de energie nucleară și hidro, stabilă și care funcționează permanent. Energia regenerabila nu reduce dependența de alte țări. Poți deveni dependent de China și alte țări, pentru litiu, aluminiu, cupru.

Să decretezi că 45% din mixul energetic trebuie să fie energie regenerabilă nu înseamnă că ai obținut independența față de gazele naturale, ci că reduci puțin consumul de gaze și ai energie și mai instabilă. Perioadele în care energia solară și eoliana este mai greu de obținut coincid exact cu perioadele în care gazele și cărbunele sunt cele mai scumpe.

Criza aceasta ne arată că Europa are nevoie de mai multă piață și de mai puțin intervenționism. Europa este în criză din cauza unei combinații între aroganță și ignoranță din partea politicienilor care controlează mixul energetic. Importanța unui mix energetic echilibrat este mai evidentă ca niciodată. Intervenționismul a eșuat lamentabil. Comisia Europeană ne propune și mai mult intervenționism.”