Noul premier are nevoie de un plan real, nu de sloganuri. Iată ce trebuie să facă pentru economie

Dincolo de disputele sterile despre nume și alianțe, un singur lucru contează cu adevărat. Fără un program de guvernare coerent, cu ținte clare și termene realiste, noul premier riscă să gestioneze o criză, nu o redresare. Anul 2027 se anunță dificil. Statul trebuie să ramburseze datorii de peste 100 de miliarde de lei și, în același timp, să reducă deficitul prin tăierea cheltuielilor și printr-o colectare mai eficientă a taxelor. Dacă economia reală rămâne blocată, riscul de stagflație devine tot mai concret.

România are nevoie de măsuri care să repornească motoarele, nu doar de ajustări contabile. Iată unde ar trebui să se concentreze noul guvern.

În energie, strategia trebuie să treacă de la declarații la rezultate. Extinderea capacităților de producție este necesară, dar la fel de importantă este o politică de prețuri care să servească economia românească. Atâta timp cât producem o parte semnificativă din energie în țară, cu companii de stat, contractele pe termen lung cu industria trebuie să reflecte acest avantaj. Energie mai ieftină și predictibilă înseamnă costuri mai mici pentru fabrici și competitivitate pe export.

Construcțiile merită un plan pe două direcții. Lucrările de infrastructură publică au nevoie de un calendar multi-anual, cu proiecte clare, pentru ca firmele românești să poată planifica și să aplice. În zona imobiliară și de spații industriale, un pachet fiscal de stimulare a investițiilor private ar putea debloca șantierele. Pentru populație, creditele cu dobândă subvenționată și facilități la plata ratelor ar susține achiziția de locuințe. O lege modernă a chiriilor ar aduce, în același timp, protecție pentru chiriași și venituri mai bune la buget.

Industria auto, principalul exportator al țării, cere energie competitivă. Atât Dacia, cât și Ford au semnalat această nevoie. În paralel, România ar trebui să atragă noi investiții, inclusiv din Asia, prin parcuri industriale dedicate, cu facilități fiscale clare pentru producători și furnizori de componente.

Exporturile alimentare au nevoie de mai multă rigoare. Cazul loturilor de carne de pui contaminate cu salmonella, semnalate recent de autorități din alte state membre, arată cât de rapid poate fi afectată reputația „made in Romania”. Premierul, prin ANSVSA și celelalte instituții, trebuie să întărească controalele la producători și, în același timp, să sprijine firmele care vor să se dezvolte pe piețele externe. Standardizarea și sprijinul la export pot îmbunătăți balanța comercială.

Predictibilitatea legislativă este o problemă transversală. Ordonanța de urgență care a afectat industria jocurilor de noroc a generat închideri și incertitudine. Norme tranzitorii clare ar reduce haosul. Același principiu se aplică industriei tutunului, care aduce exporturi de aproximativ 4 miliarde de euro anual. Un cadru fiscal stabil ar încuraja investițiile.

Producătorii de băuturi răcoritoare așteaptă clarificări privind taxarea zahărului. Fără o legislație coerentă, care să acopere și sectoarele conexe, firmele – multe dintre ele exportatoare importante – nu pot planifica pe termen mediu.

Sectorul IT&C, unul dintre motoarele de creștere din ultimii ani, a fost lovit de eliminarea unor facilități fiscale. Este nevoie de un plan național care să includă credite cu dobândă subvenționată pentru proiecte de tip start-up AI și parteneriate public-private reale pentru digitalizarea serviciilor publice. Platforme precum cadastru, ghișeul.ro sau buletinul electronic ar putea beneficia de expertiza firmelor românești, în loc să genereze noi controverse.

Comerțul cu amănuntul rămâne principalul motor al consumului. Un dialog serios cu marile rețele și cu jucătorii din online este necesar pentru a reduce evaziunea și a crea reguli predictibile.

În final, forța de muncă. România se apropie de un moment critic: peste 1,3 milioane de persoane din generația „decrețeilor” vor ieși din activitate în următorii 5-7 ani. Un plan național de calificare și recalificare, realizat împreună cu mediul privat și coordonat prin ANOFM, ar putea umple golurile din meseriile cerute de economie.

Aceste măsuri nu înlocuiesc reformele structurale – restructurarea aparatului public, lărgirea bazei de impozitare și atragerea fondurilor europene. Până în 2027, România are la dispoziție aproximativ 20 de miliarde de euro din fonduri de coeziune. Dacă o parte importantă va merge în infrastructură și proiecte cu impact economic real, șansele de redresare cresc.

Noul premier nu are nevoie de un program decorativ. Are nevoie de un set de decizii concrete, cu termene și responsabilități. Economia reală așteaptă semnale, nu doar intenții.