Noureev, după două decenii

La 20 de ani de la dispariţia sa, în 1993, Noureev rămâne un personaj de legendă, dansator strălucit.

Paris, Londra, Viena, San Francisco şi chiar Moscova, care interzisese numele balerinului trecut în Occident în 1961, îi aduc anul acesta omagii.

Noureev obişnuia să spună: “Atâta timp cât baletele mele sunt pe afiş, voi trăi”, aminteşte Brigitte Lefèvre, directoarea departamentului Dans al Operei din Paris.

Noureev a bulversat percepţiile despre dansul clasic, acordând o imensă libertate atât coregrafiei, cât şi dansatorilor, a reinventat dansul. El a lăsat impresia unui dansator de excepţie, exigent şi carismatic. Numeroasele sale coregrafii ale baletelor clasice sunt astăzi recunoscute de către Opera din Paris, cât şi de întreaga Europă.

El nu a părăsit cu adevărat niciodată Opera. La 20 de ani de la moartea sa, Noureev este omniprezent în “Palatul Garnier”, la “Kirov”, la Londra şi la Viena, dar şi în sălile în care balerinele se închină în faţa portretului lui Noureev de pe afiş, întrupându-l pe “Don Quijote”.

Rudolf Noureev şi Margot Fonteyn în Giselle

Monstru sacru care atrăgea mulţimile ca un star rock, personaj cu destin rocambolesc, Noureev s-a născut în 1938, în transsiberian, în regiunea lacului Baikal. La 6 ani, emoţionat de un spectacol de balet patriotic, “Cântecul berzei”, cu steaua baletului Zaituna Nazretdinova, a decis că va deveni dansator. A luat lecţii de dansuri populare împotriva dorinţei tatălui său şi, la 17 ani, a intrat la „Şcoala de Dans Vaganova” din Leningrad. Angajat la celebrul “Teatru Kirov”, şi-a făcut repede o reputaţie de dansator-minune şi de rebel.

“A re-aurit blazonul dansatorului, care era adesea redus la rolul de susţinător, a reechilibrat cuplul dansator-balerină”, îşi amintea istoricul Hélène Ciolkovitc.

În timpul unui turneu al Teatrului Kirov la Paris, Noureev a enervat autorităţile sovietice cu farsele lui, pierzându-se în nopţile pariziene după terminarea spectacolelor. Somat să se întoarcă la Moscova, în timp ce baletul pleca la Londra, s-a repezit spre doi poliţişti francezi, pe aeroportul Bourget, dincolo de linia de demarcaţie şi a cerut azil politic. A fost ajutat de prietena lui din Paris, Clara Saint, nora lui André Malraux.

A dansat la “Royal Opera House” din Londra, unde a format un cuplu legendar cu Margot Fonteyn, dar casa sa a devenit “Opera din Paris”, unde a devenit dansator étoile în anii ‘80, apoi maestru de balet şi director. A triumfat şi pe scena “Teatrului alla Scala” din Milano, alături de Liliana Cosi.

Noureev, prinţul baletului

Pasionat de cinematografie încă de pe vremea copilăriei, a jucat în câteva filme: “Valentino” (1977), regizat de Ken Russell, “Exposed” (1982), regia James Toback, în care juca alături de Nastassia Kinsky, comedia muzicala “The King And I” (1989), a apărut în serialul “The Muppet Show”, dansând alături de Miss Piggy. În 1977 a înregistrat “The Soldier’s Tale / Povestea soldatului” de Stravinsky, în regia lui Guenadi Zalkovitch.

Dacă nu ar fi fost un balerin atât de bun, cu siguranţă că Noureev ar fi devenit un excelent designer de interior. Şi-a decorat singur apartamentul din Paris, iar pe cel din New York l-a amenajat împreună cu prietena sa, Jackie Onassis. Printre casele sale spectaculoase, să o amintim pe cea de pe coasta amalfitană, din insula Li Galli, cea care a aparţinut înainte coregrafului Leonid Massine şi fusese mobilată de celebrul Le Corbusier.

Deşi nu iubea viaţa mondenă, a fost bun prieten cu Gore Vidal, cu Freddie Mercury, Jackie O, Mick Jagger, Liza Minnelli, Andy Warhol, Talitha Pol Getty sau Liz Taylor.

I se cunoaşte o mare dragoste, dansatorul danez Erik Bruhn, partenerul său timp de 25 de ani.

Noureev, poetul baletului

Liliana Cosi şi Noureev, pe scena Teatrului alla Scala

La “Royal Ballet” din Londra, publicul a aplaudat “Marguerite şi Armand” în coregrafia semnată de Rudolf Noureev, de data aceasta cu Tamara Rojo şi Serghei Polunin. Între 25 şi 27 iulie, va putea fi vizionat “Tribut to Rudolf Noureev”, cu prezentarea baletului “Raymonda”, adaptare după Noureev. Iar BBC va prezenta documentarul “From Russia With Love”, în 22 martie.

La “Opera din Paris”, unde Rudolf Noureev a cunoscut consacrarea, a avut loc în 6 martie “Hommage a Noureev” cu fragmente din marile balete clasice, repuse de el în versiune proprie. În programul pentru comemorarea celor două decenii scurse de la dispariţia lui, “Opera din Paris” a programat, pentru stagiunea 2013-2014, “Frumoasa din Pădurea adormită”, iar pentru 2014-2015, “Spărgătorul de nuci”.

Noureev, în 1974, pe scena Palais des Sports din Paris

La “Opera Naţională” din Bordeaux, din 16 până în 25 martie, se derulează “Quatre Tendances” ce va fi desfăşurat în onoarea lui Noureev în semn de omagiu. Cele patru balete prezentate sunt “Tam-tam et percussion”, în corégrafia lui Félix Blaska, “Petite Mort”, de Jirí Kylián, “Il est de certains cœurs…”, creaţie mondială, în coregrafia lui Itzik Galili, “Parfois une hirondelle”, creaţie mondială de Claude Brumachon, asistent, Benjamin Lamarche.

La Teatrul din “Châtelet”, vor avea loc, de asemenea, în 4, 5 şi 6 iulie, seri Noureev, cu balerinii de la Staatsoper Wien.

La “Grădinile Versailles”, va fi proiectată pelicula “Sleeping Beauty” cu baletul Operei din Paris. Sub titlul “Rudolf Noureev, atracţia celestă”, se va derula o conferinţă despre biografia miticului Rudolf Noureev, în prezenţa a numeroase personalităţi din lumea politică, a dansului, a literaturii… Pe scenă, în spatele cortinei, dar şi pe platourile de filmare, în viaţa sa cotidiană, filmul proiectat va reda imagini din viaţa marelui balerin, chiar momente de puternică intimitate.

Alături de Natasa Rambova, în Valentino

La “Staatsoper Wien”, în 29 iunie va avea loc “Gala Noureev”, având invitate numeroase personalităţi din lumea baletului mondial.

La “Teatrul La Monnaie” din Bruxelles a avut loc lansarea a două piese de colecţie din argint şi aur, cu efigia dansatorului, desenate de Christian Lacroix. Pe avers, este reprezentat Noureev în faţa Palatului Garnier, iar pe revers, pe un motiv de kilim, amintind de somptuosul covor care a acoperit sicriul la funeraliile sale.

“De Young Museum” din San Francisco i-a dedicat, de asemenea, o expoziţie, “A Life In Dance”, cu costumele lui de scenă.

Noureev în rolul unui şeic din pelicula Valentino

În sfârşit, “Kremlin Ballet Theatre” va propune, în septembrie, “Cenuşăreasa” în coregrafia lui Noureev, un eveniment important date fiind relaţiile lui cu ţara natală. Dansatorul, considerat trădător pentru că a ales libertatea, a încercat să se întoarcă în ţară după 26 de ani de absenţă, ceea ce i-a provocat o mare suferinţă. Mama lui, bolnavă, nu l-a recunoscut, iar ruşii nu-i ştiau nici măcar numele.

Celebrul “Teatro alla Scala” i-a închinat nu numai un spectacol de dans, dar şi o fastuoasă expoziţie, “O viaţă închinată dansului pe scena de la Scala”, în care au fost etalate peste 80 de costume şi numeroase fotografii, din colecţia privată a artistului.

Baletul Australian va prezenta în aceste zile o “Gală Noureev” cu “Don Quijote”, la Melbourne, până în 26 martie, iar la Sydney, în aprilie.

O zi, un destin

Cu Nastassia Kinsky

Dotat cu o tehnică exemplară, Noureev este considerat unul dintre cei mai mari dansatori ai baletului clasic din secolul al XX-lea, deşi şi-a afirmat talentul şi în dansul contemporan. A fost unul dintre primii dansatori interesaţi de repertoriul baroc.

La vârsta de 15 ani, Rudolf începe să facă figuraţie în spectacole de teatru.

În 1949, Oudeltsova, fostă dansatoare a “Baletelor Ruse” ale lui Diaghilev, a devenit profesoara lui de dans. Ea îi preda cursuri de două ori pe săptămână, gratuit, şi l-a învăţat bazele dansului clasic. Apoi, a luat lecţii cu Elena Konstantinova Vaïtovitch, maestru de balet.

La 16 ani i s-a oferit primul rol de figurant într-o operă. În 1954, pleacă la Moscova, dar doarme în stradă, neavând bani suficienţi. Apoi, după o scurtă escapadă, se întoarce la Ufa, unde profesorul de la Opera din oraş îi propune să-l angajeze în corpul de balet. În 1955, primeşte o convocare pentru examentul de intrare la Şcoala de Balet din Sankt Petersburg.

Rudolf Noureev şi Nastassia Kinsky în Exposed

În aceeaşi perioadă participă la un turneu cu Opera din Ufa. Apoi, după o audiţie la Moscova, în prezenţa lui Asaf Masserer, unul din marii dansatori ruşi şi figură legendară a “Teatrului Bolşoi”, este admis la acest teatru. Dar, din păcate, şcoala nu avea internat şi este obligat să renunţe, din lipsa banilor. Studiază la Şcoala “Vaganova” din Leningrad cu Alexandr Puşkin. În 1959 este admis în corpul de balet de la “Kirov” şi devine solist în “Corsarul”, “Don Quijote”, “Lacul lebedelor”, “Frumoasa din Pădurea adormită”.

După rămânerea în Occident este angajat în baletul Marchizului de Cuevas. Anul 1961 a fost cel care i-a schimbat decisiv traiectoria vieţii: în urma unui accident, prim-solistul Baletului din Kirov, Konstantin Sergeyev, nu a mai putut urca pe scenă şi în locul acestuia, pentru a dansa la Paris, a fost ales Rudolf Noureev. Apariţia sa a fascinat atât publicul spectator, dar mai ales specialiştii în tehnica baletului.

În 1962, debutează pe scena de la “Covent Garden” din Londra, în “Giselle”, alături de Margot Fonteyn. Interpretează excepţional creaţiile lui Frederick Ashton, Rudi van Dantzig, Roland Petit, Maurice Béjart, George Balanchine, Glen Tetley, Martha Graham şi Murray Louis. El readaptează baletele lui Marius Petipa. Îi este publicată “Autobiografia” la Londra, apoi la New York, în 1963.

Mormântul lui acoperit cu un covor kilim

Un succes fulminant cu “Marguerite şi Armand”, alături de Margot Fonteyn la “Royal Opera House” din Londra.

În septembrie 83 este numit Director de Dans al Operei din Paris. În 89, revine pe scena de la “Kirov” din Leningrad, după 28 de ani de exil, unde rămâne un timp îndelungat coregraf principal, chiar după părăsirea postului de director, în balete precum “Manfred”, “Don Quijote”, “Raymonda”, “Lacul lebedelor”, “Romeo şi Julieta”, “Furtuna”, “Spărgătorul de nuci”, “Bayadera”.

Mormântul lui Noureev a fost creat de Ezio Frigerio. În 1984, când a pierdut foarte mult din greutate şi a fost victima unei febre persistente, şi-a efectuat examene medicale, descoperind că este atins de virusul HIV. Bolnav de SIDA, şi-a ascuns maladia şi publicul a descoperit dintr-odată, în spectacolul “Bayadera” din 1992, cu două luni înainte de moartea sa, un dansator nesigur de el. A fost supus mai multor tratamente experimentale, pentru a încetini degenerarea inevitabilă a trupului. A trebuit să înfrunte cruda realitate. A fost o epocă în care curajul său a trezit admiraţia până şi a detractorilor. Decăderea psihică l-a făcut să sufere înfiorător, dar a continuat să lupte cu boala şi să se arate în public. Ultima apariţie pe scenă a fost în 8 octombrie 1992, la premiera unei producţii cu “Bayadera”, în coregrafia lui, după Marius Petipa.

Costumele pentru rolul Prinţului Florimond din Frumoasa din Pădurea adormită şi cel din Romeo şi Julieta

Este numit “Cavaler al Legiunii de Onoare” în 1988 şi “Comandor des Arts et des Lettres” în 1992.

În “Classica” cu prilejul unui omagiu adus lui Rudolf Noureev la 20 de ani după dispariţia sa, sunt redate câteva dintre opiniile specialiştilor care i-au fost aproape.

“Era atât de frumos”, îşi aminteşte Brigitte Lefevre.

Dansator de excepţie, coregraf de geniu, personalitate sulfuroasă, un nebun al dansului, el a domnit ca un rege, timp de 6 ani, asupra Baletului Operei din Paris, iar astăzi, câteva dintre marile stele ale baletului i se închină. Directoarea Dansului, Brigitte Lefevre, va părăsi scena din Paris fiind înlocuită de Benjamin Millepied, după 35 de ani. El va aduce o altă eră a dansului, după cum anunţă. Dar veteranii acestei scene îşi aduc aminte de celebrul Rudolf, aclamat de spectatori în lacrimi.

Steaua baletului, Agnes Letestu, spunea: “Noureev m-a impresionat prin privirea sa radiografică. Eu am fost printre ultimii săi copii. Într-o zi l-am întâlnit prin hazard, spunându-mi: «Aş vrea să joci în Bayadera». Noureev era un rege. El mi-a deschis drumul către dans. Un singur cuvânt şi schimba totul. Bineînţeles că avea un caracter despotic, dar ştia ce înseamnă dansul. El a scuturat clasicul, îmbogăţind coregrafia. Şi fiecare dintre baletele sale era ca un munte de escaladat”.

Lana Jones şi Daniel Gaudiello în Don Quijote, în versiunea lui Noureev

Ludmila Pagliero, tânăra stea din “Don Quijote”, declara: “De când eram foarte mică, Noureev era pentru mine modelul la superlativ. Am avut şansa să lucrez cu el în «Don Quijote». Coregrafiile lui erau foarte dificile, Noureev îşi expima emoţiile în pauze, prin pantomimă. El lucra în tehnica cunoscută şi apoi cerea maturitate şi exigenţă, la un nivel psihic şi mental la care fiecare devenea cât se poate de expresiv. Visul meu ar fi să dansez din nou în «Lacul lebedelor» şi, bineînţeles, în «Romeo şi Julieta», în coregrafiile sale”.

Lionel Delanoë, maestru de balet, mărturisea: “«Delanoe, lucrează mai mult cu picioarele», striga din studio. Am ajuns în balet în 1983, atunci când el a revoluţionat total compania, reuşind s-o dirijeze ca o orchestră şi creând adevărate roluri masculine. La Paris era în fiecare dimineaţă, cât se poate de devreme, la bară, şi la vârsta de 45 de ani. Când era nemulţumit, îşi arunca termosul sau morcovii prin studio. Era de o rezistenţă formidabilă. Dormea puţin şi era tot timpul foarte activ. Ne uimea pe toţi prin tenacitatea sa. Mereu era plin de acţiune, mereu era gata de a dansa şi de a ne arăta figuri noi. Era fascinant”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.