Nu suntem marinari şi nici ţara, vas petrolier!

Ultimele confesiuni prezidenţiale (din ce în ce mai frecvente, aproape cu caracter de rubrică tv) au provocat acelaşi bâlci ca şi celelalte. Traian Băsescu a mai dialogat o dată cu sine însuşi şi ne-a cadorisit cu panseuri inegalabile. S-a explicat în ce priveşte situaţia economică a ţării, Opoziţia, PDL-ul, Regele Mihai. Cam tot ce se învârte prin emisiunile de televiziune a fost luat la rând şi clarificat în accepţiunea preşedintelui. Adică recitit şi repovestit. Toate interpretările îi poartă marca. Nici nu mai are rost să discutăm despre ea.

Un singur lucru merită privit cu mai multă atenţie, în ciuda faptului că este pentru a nu ştiu câta oară când Traian Băsescu foloseşte aceeaşi referinţă – comandantul de navă. De data aceasta, Traian Băsescu a utilizat comparaţia între obligaţiile şefului de stat şi cele ale comandantului de navă cu o insistenţă şi cu o referinţă demnă de o interpretare medicală. Iată ce spunea preşedintele în emisiunea tele-servantului său: „În meseria mea un comandant de navă care sare primul în barca de salvare puneţi dvs. eticheta. Un comandat de navă care pune nava pe uscat dintr-o eroare de navigaţie niciodată nu va fi judecat. Comandanţii nu se judecă pentru accidente pe mare decât dacă sunt băuţi sau actele nu sunt în regulă. În meseria asta într-o singură situaţie îţi pierzi brevetul: când îţi abandonezi echipajul. Pentru mine sunt la fel meseriile astea, şefi de stat, comandant de navă”.

Cu alte cuvinte, Băsescu socoate că el este comandant, şi poporul român, doar echipajul de pe punte. El are responsabilitatea aproape divină de a naviga. În cazul eşecului şi al deciziilor greşite nu dă socoteală. De vină este numai destinul. Numai Dumnezeu pedepseşte! Ca atare, cursa fiind una dificilă, pe mare agitată, preşedintele consideră că el trebuie să-şi asume răspunderea şi să dea ordine. Iar noi să executăm!

Viziunea marinărească a preşedintelui României este una nedemocratică, personală, rudimentară, patologică, chiar şi demnă de cercetat şi de tratat. Traian Băsescu reduce România la un transport pe ape. Or, ţara nu-i un vas petrolier şi nici poporul nu este echipajul. Nici Dumnezeu, nici armatorul şi nici securitatea nu i-au acordat răspunderea asupra comenzii. Nici votul popular nu i-a acordat o asemenea răspundere şi nu are valoarea unei încredinţări de comandă în stil marinăresc. Comanda de pe punte este una pe bază de ordine. Comanda în societate (în care preşedintele nu este în nici un caz omul tuturor deciziilor) se face prin mult mai multe pârghii şi responsabilităţi. Fiecare instituţie a statului are responsabilităţi distincte de ale preşedintelui. Iar preşedintele e obligat să ţină cont de acestea. În interiorul acestora. Traian Băsescu ar trebui să nu poată decide nimic. Nici în Parchet, nici în ministere, nici în Parlament. Numai pe punte hotărăşte singur. Din fotoliul prezidenţial, el nu răspunde de mare lucru. Iar regulile sunt stabilite de Parlament, şi modul de aplicare al acestora, cântărit de justiţie.

Traian Băsescu, marcat de biografia sa, simplifică biata democraţie din România la meseria pe care a practicat-o. Nu poate depăşi limitele şi regulile acesteia, transformând funcţionarea vieţii publice într-o viaţă de punte, controlată de comandant.

Caracterul obsesiv al aplicării modelului marinăresc face din preşedinte un om cu un alarmant autism democratic. Şi cu vizibile înclinaţii de autoritarism paranoic.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.