Motto: „Spuneţi-mi sincer: mă vedeţi pe mine rugându-mă unui dumnezeu mic, slab şi speriat, ca să mă scape de un popescu mare şi tare?” (I.D. Sîrbu)
Putem afirma că au existat întotdeauna partide şi grupări politice dirijate din sfera ocultă, care s-a îngrijit nu numai de câştigarea alegerilor şi de preluarea puterii, ci mai ales de transmiterea ei generaţiilor următoare, care făceau parte din aceeaşi facţiune politică.
Avem şi exemple la îndemână. A se vedea Cuba, unde în locul lui Fidel Castro se află la putere fratele lui, apoi Coreea de Nord, dominată de dinastia Kim la a treia generaţie.
În general, aceste grupări de manipulare a masei uzează un limbaj simplu folosind promisiuni multe şi irealizabile, dar care sună bine în urechea plebei.
Plebeii sunt numiţi de oamenii necesităţii „goymi”. „Goymii” sunt – în literatura de specialitate – „plebea”. Adică cei care acceptă sclavajul pentru minime recompense. Acest lucru l-am trăit şi noi din plin în comunism, acceptând sclavia, obedienţa ideologică pentru un apartament, un frigider, o maşină populară „Dacia” etc.
În limbaj de nivel înalt (cabalistic), „goym-ii erau şi sunt alţii decât evreii, după cum „gagiu” îl desemnează pe ne-ţigan, iar „ghiaur”, pe ne-musulman. Dacă în antichitate goym-ii îi reprezentau numai pe ne-evrei, în ebraica modernă, în sfera plebei ajung chiar şi unii evrei neiniţiaţi şi asociaţi astfel plebei.
„Fiii necesităţii” sunt selectaţi atent, de la vârste fragede, dintre elitele intelectuale; oameni care stăpânesc câteva limbi străine şi sunt absolvenţi de facultăţi de studii politice (dacă se năşteau în Estul comunist, erau trimişi să studieze în Vestul capitalist). După ce se perfecţionează, sunt introduşi în clasa conducătoare sau în partidul aflat la putere din statul care trebuie parazitat, indiferent de regimul politic care îl conduce.
Principala lor obligaţie este de a duce mai departe misiunea generaţiilor precedente ale castei. Pragmatici şi anti-sentimentali, nu-i interesează deloc soarta goym-ilor (plebei), aşa se explică cum în instituţii importante, bănci sau ministere de dezvoltare, găsim oameni care, la o judecată sumară, sunt totalmente ineficienţi. Şi este adevărat. Fiindcă ei nu sunt numiţi în acea funcţie să satisfacă necesităţile noastre, ci priorităţile LOR de castă.
În ciuda acestor naive entuziasme populare, ei rămân mai departe în funcţie continuându-şi misiunea încredinţată de castă. Două exemple care întăresc această teorie:
1. Convenţia Democratică (CDR) în care electoratul vedea un cruciat împotriva comunismului iar după preluarea puterii, s-a dezmembrat rapid, preşedintele Emil Constantinescu devenind un banal pion politic iar PNŢ-CD dispărând complet ca partid.
2. USL a venit la putere pe ideea de a-l răsturna pe Traian Băsescu şi în consecinţă USL s-a dezumflat rapid iar Crin Antonescu are acelaşi punctaj în sondaje ca Traian Băsescu, opusul lui politic!
De altfel, partidul-cheie din alianţa USL este PSD, partid dominant şi care a declarat prin Mircea Geoană şi Ilie Sârbu că nu va fi Crin Antonescu sprjinit de PSD la prezidenţiale. Acesta este un semn clar liderul PNL că nu face parte din casta lor. Ei au o singură necesitate: să se menţină la putere. Plebea nu contează.
USL-ul nu a fost capabil să-l înlăture pe adversarul său principal Traian Băsescu, dar să mai şi asigure o bunăstare materială poporului român! Dar şi-au conservat în schimb foarte bine puterea având în vedere că principalul politician în sondaje rămâne Victor Ponta, deşi, în realitate, liderul se află în spatele lui, în persoana lui tata socru. Ponta fiind marioneta ghidată de către acesta din culise.
Este clar că nu-i interesează performanţa pentru plebe, ci numai zona puterii. Crin Antonescu nu este sigur pentru gaşcă şi deci a ieşit din schemă.
De ce nu are plebea memorie?
În contradicţie cu plebea (goym-ii), evreii îşi conservă tradiţia, sărbătorile şi cimitirele. Chiar dacă au dispărut comunităţi întregi, dar într-un orăşel mai există un cimitir evreiesc, comunitatea evreiască plăteşte un îngrijitor al său. Ei nu şi-au uitat religia, chiar dacă şi-au pierdut, în unele cazuri, limba (precum evreii din Bombay). Rememorează anual Holocaustul. Şi încă şi astăzi, criminali de război sunt urmăriţi. Este foarte important că la plebe, după 20 de ani de la revoluţia din 1989, cam toată lumea a uitat mizeria din epoca Ceauşescu, mulţi chiar regretându-l pe degeneratul tiran, dar a uitat şi marile lovituri social-politice care s-au făcut între 1990 şi 2000.
Dacă vrem să aducem în prim-plan calitatea morală a celor care conduc, plebea reacţionează spunând „a fost băiat deştept, s-a descurcat. Ce ne mai interesează trecutul lui”.
Goym-ii chiar îşi propun să aibă memorie scurtă! Nu-i interesează trecutul, legea lustraţei a fost respinsă ca inutilă! „Oamenii necesităţii” îşi aduc aminte de dărâmarea Templului pe când plebea nu-şi poate aduce aminte nici măcar de protestele din 1990.
În concluzie, cei care fac un exerciţiu al memoriei istorice vor fi puternici, popoarele cu memorie superficială, care trăiesc de azi pe mâine, sunt sortite eşecului. Vor fi popoare minore, fără utilitate istroică. Ai utilitate istorică numai pe măsura memoriei istorice păstrate şi cultivate, iar această memorie istorică determină apoi necesitatea!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.