Oferta nucleară cu două fețe a Franței

Discursul președintelui Emmanuel Macron despre modificarea doctrinei nucleare a Franței a fost planificat demult. A fost o coincidență că a fost ținut la trei zile de la primele atacuri americane asupra Iranului. Coincidența susține cauza lui Macron. Franța vrea să-și extindă umbrela nucleară asupra Europei. Faptul că garantul nuclear al securității europene începe un conflict major care poate atrage și țările europene este un argument pentru propunerea franceză.

Cine vrea sub umbrelă nucleară a Franței

Președintele Macron propune o strategie de „descurajare avansată” prin care forțele aeriene strategice al Franței să se disperseze în mai multe țări europene. În acest fel, calculele potențialilor inamici nucleari s-ar complica. În aceste țări ar urma să staționeze avioane franceze înarmate cu focoase nucleare. Macron a numit opt țări dornice să se alăture strategiei: Marea Britanie (care nu deține decât rachete nucleare cu lansare de pe submarine), Germania, Polonia, Olanda, Belgia, Grecia, Suedia, Danemarca. Aceste țări ar urma să participe la exerciții ale forțelor nucleare franceze. Modificarea majoră a doctrinei este definirea în sens european a ceea ce era până acum foarte vag – ”interesele vitale” ale Franței. Emmanuel Macron a vorbit si despre necesitatea extinderii arsenalului nuclear francez (acum de circa 300 de focoase nucleare) și a vectorilor de transport la țintă.

Inițiativele nucleare ale lui Emmanuel Macron nu a fost văzute întotdeauna bine de aliații europeni. Lucrurile s-au schimbat după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. O schimbare de atitudine majoră a fost in Germania, care a confirmat deschis dialogul cu Parisul pentru extinderea umbrelei nucleare. La fel se întâmplă și în Polonia, deși președintele conservator Karol Nawrocki este apropiat de președintele Donald Trump. Și premierul suedez Ulf Kristerson a vorbit despre aducerea de arme nucleare pe teritoriul țării, în caz de război. Asta amintește de programul avansat al Suediei pentru obținerea armei nucleare, în anii 1960.

Macron: descurajarea nucleară sunt eu

Există însă un mare impediment în calea inițiativei președintelui Macron. Franța nu este integrată în planificarea nucleară a NATO. Deciziile se iau strict la nivel național, inclusiv cele legate de modernizarea arsenalului, vectori de transport la țintă. Costurile ar urma să fie împărțite cu statele care ar beneficia de ”umbrela” Franței. Desigur, statele europene care găzduiesc armele nucleare americane plătesc pentru asta, însă doar pentru mentenanța activelor militare convenționale necesare găzduirii armelor nucleare. Apoi, Statele Unite sunt profund integrate în planificarea nucleara NATO și au un arsenal mult mai diversificat, mai mare și răspândit în întreaga lume. În acest fel, factorul de descurajare american este socotit mult mai eficient.

Cine va plăti pentru mentenanța și modernizarea arsenalului nuclear al Franței, câtă vreme Franța și Germania, cel mai curtat posibil partener, nu au reușit să dezvolte proiectul unui nou avion multirol european, se întreabă Eurointelligence? Disputa ar fi și mai intensă, pentru că toate deciziile ar urma să se ia strict la Paris. Ar fi dispus președintele Franței să sacrifice Parisul pentru a apăra nuclear Berlinul sau Tallinnul? Este o întrebare pe care o pun mai multe ziare din Germania.

Descurajarea nucleară a Franței și variabila Le Pen

O altă mare problemă a planului lui Macron este faptul că a anunțat ”descurajarea avansată” cu 14 luni înainte de finalul ultimului sau mandat. Cine va fi succesorul său la Elysee. Sondajele plasează pe prima poziție extrema dreapta – Jordan Bardella sau Marine Le Pen (care așteaptă până în iulie un verdict al justiției în cazul de fraudă cu fonduri UE la Parlamentul European). La Berlin, planul lui Macron este tratat pentru prima oară cu seriozitate, însă condiția fundamentală este ca Germania nu va renunța la descurajarea nucleară a Statelor Unite.

Surprinzător, reacția Rassemblement National, partidul Marinei Le Pen, a fost una extrem de echilibrată și ”europeană”. Într-un comunicat comun, Bardella și Le Pen au anunțat că, în cazul câștigării președinției, nu vor modifica doctrina nucleară a actualului președinte. Schimbare radicală și în ce privește cooperarea europeana în proiecte militare. În 2022, Le Pen promitea ca va renunța la proiectele de armament franco-germane. Acum vorbește despre ”parteneriate industriale reciproc avantajoase”. Însă Le Pen are o doză serioasă de scepticism față de noua doctrină nucleară. Este greu ”de văzut vreun beneficiu în afară de dispersarea geografică simbolică” a armelor nucleare franceze, arată comunicatul.

Riscul protecției selective

Dincolo de capriciile extremei dreapta din Franța, trebuie privită cu prudență și propunerea pro-europeanului Macron. Un oficial NATO arată că propunerea lui Macron pentru descurajare nucleară cu state doritoare din UE nu ar face decât să spargă cercul defensiv al UE. Abordarea selectivă a Franței ar crea zone cu niveluri diferite de apărare, iar asta ar transmite un semnal de slăbiciune adversarilor.

Reculul Franței în conducerea NATO

Și nu trebuie trecută cu vederea nici posibila încercare a Franței lui Macrom de a ascunde în spatele ofertelor nucleare o încercare de împiedicare a unui recul francez evident la nivelul conducerii NATO.
>Începutul lunii februarie a adus o reorganizare a stricturilor de comandă în NATO, în urma căreia Franța a ieșit relativ șifonată. SUA se retrag lent don Europa, iar ceea ce Washingtonul lasă la nivel de comandă se împarte între țările europene. A pierdut comanda centrului NATO din Olanda pentru Flancul Estic, care a fost preluată prin rotație de Germania și Polonia.

Germania a ajuns să aibă mai multe posturi importante în NATO decât Franța. Iar Berlinul țintește postul de președinte al Comitetului Militar NATO, care se află deasupra tuturor structurilor de comandă și este consilierul principal al lui Mark Rutte. Germania îl propune pentru această poziție pe  actualul șef al statului major, generalul Carsten Breuer. În Alianța dominată de America lui Trump, sumele investite în apărare contează. Or, Germania, cu peste 100 de miliarde de euro pentru armată, anunțate în 2022, conduce detașat.

În rest, Franța deține mai multe posturi de comandant adjunct în NATO. În 2025, Franța a pierdut și postul de secretar general adjunct al NATO pentru diplomație publică, deținut în mod tradițional. Apoi, Franța a pierdut influența în agenția de achiziții a NATO, NSPA. Noua conducere a fost numită tot sub influența SUA, pentru a asigura pătrunderea mai ușoară a producătorilor americani de arme pe piața europeană. Insistența cu care Macron propune umbrela nucleară franceză poate fi o încercare de a împiedica intrarea Franței într-un con de umbră în NATO.