Oferte politice de toamnă fără cap şi coadă

Care ar fi ofertele politice de toamnă, în parte:

1. Remanierea guvernului Boc-Băsescu-PDL-UDMR-celelalte minorităţi-UNPR-independenţi – egală cu zero, în absenţa unui nou program de guvernare, a unei strategii care să repornească motoarele economiei, şi a neremanierii lui Boc, fie şi prin demisie, că demis nu poate fi, el fiind factorul stagnant. Chiar dacă ar fi tehnocraţi înlocuitorii miniştrilor remaniaţi, nu s-ar ajunge nicăieri cu un premier care nu cunoaşte subtilităţile pieţei libere. Asta înseamnă să rămână neclintită actuala majoritate parlamentară şi să se aştepte cinic „eficienţa” noilor ministere remaniate.

2. Trecerea prin Parlament a moţiunii de cenzură a PSD (asta înseamnă ca parlamentari din actuala majoritate care susţine guvernul Boc-Băsescu, să trădeze interesele de partid şi să ţină cont de interesele românilor, în general, care-şi doresc o altă guvernare, după ce au fost aduşi programat în sapă de lemn de actuala guvernare; măsurile excesive de austeritate luate, nemaipomenite în nici un stat membru al Uniunii Europene, de la tăierea unui sfert din salariile bugetarilor la creşterea cu 5 procente a TVA peste noapte, creşterea inflaţiei şi scăderea dramatică a nivelului de trai; în acest caz, se poate pune eventual şi problema votului parlamentarilor din actuala majoritate parlamentară în contul viitorului guvern, din care să nu lipsească PDL-UDMR). Urmarea?

3. Căderea de poveste a guvernului Boc-Băsescu şi negocierile pentru un nou premier şi guvern. Aici lucrurile se încurcă. În primul rând preşedintele Băsescu ar putea juca iar rolul diavolului, să propună un premier care să nu fie acceptat de partidele din opoziţia parlamentară, PSD şi PNL, adică să repete scenariul de anul trecut, în urma căruia, fiind respinşi doi premieri propuşi (tip tehnocratul-bancher Lucian Croitoru sau politicianul-primar Liviu Negoiţă), a rămas premier Emil Boc (cu toate că a fost demis de o moţiune de cenzură, pentru prima oară în istoria parlamentară postcomunistă).

Pe când opoziţia unită avea un premier independent, în persoana primarului Klaus Johannis, cu care se putea încerca o nouă variantă de guvern (e adevărat, ea excludea PDL şi influenţa lui Băsescu ar fi fost redusă considerabil, ceea ce ar fi fost benefic pentru ţară). Un alt scenariu, de care am făcut caz aici săptămâna trecută, PSD să dea premierul, la bună înţelegere cu Băsescu (cu OK-ul Occidentului, sătul de eşecurile „dreptei PDL”, care pun în pericol credibilitatea UE, Occident pregătit să aplaude iar o guvernare a României pe mâna stângii) şi să cuprindă în guvern şi membri ai PDL. Adică să se repete guvernarea din 2008-2009, dar „pe invers” (atunci era premier PDL – şi mai e şi azi, după ieşirea PSD de la guvernare). Nou Guvern condus de un premier PSD, care să organizeze alegerile anticipate în primăvara anului viitor (şi care, speră Băsescu şi PDL, să compromită PSD la guvernare alături de PDL, un PSD azi aflat la cote de popularitate nesperate).

Premier PSD ar putea fi, cum s-a sugerat, oameni fideli azi şi PSD şi lui Băsescu, precum George Maior, actualul director al SRI: pe mâna lui, în fruntea Guvernului, România ar intra în regim militar periculos (pe placul lui Băsescu, autoritarismul lui ar lua proporţii ceauşiste). Sau precum Mihai Tănăsescu, lider PSD, reprezentantul României la FMI – un FMI fără de care Băsescu nu are soluţii, n-ar avea de unde să mai ia credite să plătească pensiile şi salariile, în condiţiile în care România e permanent cotată drept o ţară de risc maxim, în pragul falimentului şi al incapacităţii de plată (fără susţinerea FMI, ea s-ar prăbuşi; deşi PNL nu crede; las la o parte faptul că investitorii străini nu mai vin şi creşterea economică e un vis, cu atât mai mult cu cât s-a prăbuşit consumul intern din cauza măsurilor absurde de austeritate luate de guvernul Boc).

Ajunşi la această cotă de schimbare a guvernării, trebuie să observ că, neignorând înţelegerea în acest sens cu Băsescu, e de neînţeles de ce PSD, vrând să organizeze alegeri anticipate la începutul anului viitor, nu acceptă oferta PNL, a unui premier independent, gen Johannis. Cu un independent în fruntea Guvernului, de tip Johannis, pe termen scurt (atât cât să organizeze alegeri generale anticipate), PSD nu s-ar mai compromite la guvernare, cum s-ar compromite dacă ar avea premier PSD – fiindcă nimeni nu crede că PSD are soluţii economice de ieşire din criză, degeaba promite că le dă înapoi bugetarilor sfertul de salariu tăiat de Boc-Băsescu şi că lasă TVA la 19 la sută, ba chiar la alimentele de bază va pune TVA de 5 la sută.

Să fim serioşi, deficitul bugetar a luat deja proporţii ameţitoare pentru o Românie fără rezerve. Altfel, e exclus un guvern cu premier PSD în care să aibă ministere şi liberalii (în acest caz nu va avea ministere PDL, ci UDMR) care, cu spiritul lor întreprinzător, ar putea să găsească soluţii de avarie, deşi nu mai crede nimeni în minuni.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.