OMV Petrom va decide la mijlocul anului viitor dacă va investi în exploatarea zăcământului Neptun Deep situat în apele adânci românești ale Mării Negre. După modificarea legii offshore și după ce statul român, prin Romgaz, a decis să ia locul americanilor de la ExxonMobil în proiect, discursul celor de la OMV Petrom s-a schimbat radical, în sensul că n-au mai presat autoritățile să ia decizii legislative favorabile celor care investesc în Marea Neagră. ”Estimăm transferul statutului de operator către OMV Petrom în trimesturl 3/2022. Dacă toate condițiile prealabile sunt îndeplinite, decizia finală de investiție este estimată pentru mijlocul anului 2023”, se arată în Raportul OMV Petrom pe ianuarie – iunie 2022 și T2/22. Prin plecarea americanilor din Marea Neagră, s-a decis ca operatorul principal al proiectului de exploatare a Neptun Deep să treacă la OMV Petrom.
Legea offshore
Ani de zile, oficialii de la OMV Petorm au cerut autorităților să amendeze legea offshore aprobată pe vremea lui Liviu Dragnea. Multă vreme, politicienii au tărăgănat procesul și doar izbucnirea războiului din Ucraina a făcut să fie reluate discuțiile legate de acest act normativ. Resursele din Marea Neagră pot genera o creștere considerabilă a independenței energetice a României. În luna mai, legea offshore, adoptată miercuri în Parlament. Aceasta oferă României un avantaj competitiv incontestabil în contextul crizei de pe piața resurselor și implicit beneficii determinate de investițiile în exploatare: încasări bugetare din taxele și impozitele asociate acestor investiții de aproximativ 5 miliarde de lei anual, noi locuri de muncă și atragerea de investiții conexe, conform PwC România Printre principalele prevederi ale noii legi se numără creșterea pragului de preț de la care se supraimpozitează veniturile producătorilor de gaze din Marea Neagră și introducerea dreptului de preempțiune a statului român asupra zăcămintelor care urmează să fie exploatate.
Astfel, Guvernul va putea impune restricții temporare atât de preț, cât și de vânzare pentru producția internă de gaze naturale din Marea Neagră, dar și din perimetre onshore de adâncime. Această prevedere a fost introdusă cu scopul asigurării consumului populației, dar și pentru ca România să poată ajuta la nevoie alte state membre UE, dacă se vor confrunta cu crize de provizionare cu gaze.
Legea elimină de asemenea restricțiile care prevedeau ca 50% din gazele extrase să fie vândute pe piața locală. Excepție va face situația de criză energetică sau de distorsiune a aprovizionării cu gaze naturale a României. Este eliminat și prețul de referință în determinarea bazei de calcul a impozitului asupra veniturilor suplimentare. Astfel va fi luat în calcul prețul efectiv realizat prin tranzacții și nu prețul de pe bursa austriacă CEGH, ceea ce ar putea reduce nivel de taxare.
Ce înseamnă pentru România exploatarea gazelor din Marea Neagră
Subiectul rezervelor de gaze naturale din Marea Neagră a fost dezbătut intens în spațiul public de-a lungul timpului. Anul marcant a fost 2012 când companiile OMV Petrom și ExxonMobil au anunțat că în perimetrul Neptun Deep, pe care îl concesionaseră împreună, au descoperit cantități importante de gaze naturale. Rezervele curente estimate în Marea Neagră sunt de aproximativ 200 de miliarde de metri cubi (de circa 20 de ori mai mult decât producția anuală onshore recentă – 10 miliarde mc). La vremea respectivă părea că “timpul are răbdare” cu acest proiect, însă au trecut aproape 10 ani și deciziile de investiții pentru exploatările la mare adâncime “deep water” continuă să fie amânate.
În contextul actual, în care războiul dintre Rusia și Ucraina, dar și obiectivele Pactului Ecologic European (Green Deal) pun presiune asupra utilizării gazelor naturale pe termen lung, gazele din Marea Neagră sunt avantajul competitiv și biletul către independența energetică a României.
Pentru a avea o imagine mai clară asupra taxării în acest domeniu, PwC România a realizat o analiză care compară nivelul de impozitare specifică a producției de gaze naturale offshore din statele europene considerate relevante prin intermediul cotei efective de impozitare. Rezultatele arată că în ultimii ani, România avea cea mai mare rată efectivă de impozitare a sectorului de
gaze naturale offshore (23% în 2020), de aproximativ 4,3 ori mai mare decât media statelor analizate, estimată la 5,3% (media fără RO). Nivelul ridicat de impozitare efectivă este necompetitiv din perspectiva investițiilor, cu atât mai mult în contextul tranziției energetice. Prin urmare, așteptarea companiilor era ca regimul fiscal să fie modificat.
Estimările PwC arată că România ar putea ajunge la o dependență de 53% de importuri de gaze naturale în anul 2030 (față de aprox. 20% în 2020), pe fondul declinului natural al producției onshore și în condițiile în care investițiile în offshore nu vor fi realizate. Acest aspect ar genera un impact major asupra securității energetice.
România este al doilea cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, după Olanda. Odată cu închiderea zăcământului Groningen (2022), România are potențialul de a deveni primul producător de gaze naturale din UE. Sectorul producției de gaze naturale are una dintre cele mai mari contribuții la bugetul stat. De exemplu, în perioada 2013 – 2021, doar
impozitele suplimentare asupra producției de gaze naturale au reprezentat peste 8 miliarde de lei, impozite stabilite cu scopul protejării consumatorilor vulnerabili.
Când vine Romgaz cu lovelele.
Prăduitorii ăștia au planuri mai mari.
Gen Romgaz in faliment iar ei preiau controlul.