Orientul Mijlociu: o coaliție militară împotriva unui stat care nu există

Coaliția inițiată de SUA pentru a lupta împotriva organizației Statul Islamic este implicată nu într-un război, ci în patru conflicte, susține Pierre Conesa, profesor de științe politice la Ecole Nationale d’Administration și fost înalt funcționar în Ministerul francez al Apărarii, într-un interviu pentru revista Marianne.

”Avem un război între turci și kurzi. Aceasta este prioritatea Turciei, înainte de Statul Islamic. Al doilea război este cel dintre sunniți și șiiți, război care a afectat nouă țări (Afganistan, Pakistan, Siria, Irak, Yemen, Bahrain, Liban, Somalia și chiar Malaezia). Este un război religios și noi credem că putem interveni ca și cum am fi un terț. Este o aberație intelectuală. Al treilea război care este pe cale să înceapă este poate cel mai ”interesant”, este războiul dintre islamiști, între disidenți din Al Qaida care se alătură Statului Islamic și care se lovesc de opoziția islamiștilor pe care îi întâlnesc acolo. Daca aș fi total cinic – sau realist – as spune că soluția este să-i lăsăm să se masacreze. Ultimul război este cel dintre occidentali și țările din regiune: este al patrulea război pe care SUA îl au în această regiune. Am văzut astăzi unde duce asta: occidentalii au devenit niște ținte în această parte a lumii și grupul islamist va mai tăia multe capete și va mai câștiga pe plan mediatic.

Ceea ce putem deduce după ce am vazut această listă de războaie este că fiecare dintre participanți are propria agendă și că aceasta, în mod inevitabil, va intra în conflict cu agenda coaliției.”

Cât privește alianța dintre Arabia Saudită și SUA împotriva Statului Islamic, Conesa arată că ”Arabia Saudită este în mare parte vinovată pentru ceea ce se întâmplă și noi suntem pe cale să o apărăm, deși este un stat – în sensul strict al termenului – care aplică aceleași metode ca și Statul Islamic. În Arabia Saudiă au loc zeci de decapitări publice în fiecare an, femeile sunt oprimate, orice alt cult este interzis pe teritoriul lor. Este un exemplu care arată că nu avem un obiectiv politic. Avem obiectivul militar de a distruge Statul Islamic, dar va lua mult timp și nu putem spera că îl von anihila fără a avea trupe la sol. Aici suntem din nou în fața unei contradicții: occidentalii sunt, pentru moment, împotriva trimiterii de trupe terestre. Însă cine va face treaba asta? Cine se poate gândi că saudiții își vor trimite trupele pentru a apăra regimul șiit de la Bagdad? Este de neconceput”.

”O intervenție militară nu poate decât să distrugă un alt stat. Or, în ciuda denumirii, Statul Islamic nu este un stat. Suntem implicați într-un război de guerilă care va dura mult, cu aliați care vor interveni doar pounctual, pentru a salva un oraș în timp ce vor lăsa ca altele să cadă, în funcție de interesele lor politice și strategice.

Ne-am implicat în acest conflict pe fondul emoțiilor produse de decapitarea anumitor concetățeni. Un conflict nu se câștigă însă numai pe cale aeriană. În Kosovo au fost 2.500 de lovituri aeriene, dar dacă raportați asta la dimensiunea teritoriului cucerit de Statul Islamic, ar trebui să vă dea o idee despre cât timp ar trebui pentru a reduce potențialul acestei organizații.

Singura alternativă este condiționarea politică puternică. Trebuie să avem obiective politice clare față de tarile care au dat naștere salafismului, în special Arabia Saudită. Vă ajutăm să vă salvați, dar acceptați în schimb toleranța religioasă. Chiar așa, cum să ne justificăm acum când luptăm împotriva islamiștilor aliindu-ne chiar cu susținătorii istorici ai islamiștilor?”

”Vreau să spun că terorismul nu se combate prin război. Terorismul este un concept. Inamicul pe care trebuie să-l identificăm este salafismul jihadist, este ideologia care s-a răspândit din Arabia Saudită. Când era război între Afganistan și URSS, tot ajutorul american trecea prin Arabia Saudita și pe la serviciile secrete pakistaneze. Una dintre condițiile puse atunci a fost ca în madrasele pakistaneze să se învețe islamul wahabbit, cel din Arania Saudită. În felul ăsta am creat talibanii și nu ne-am dat seama ce va veni. Riscul este de a intra din nou în același angrenaj fatal.”

Cât privește atitudinea Turciei față de drama trăită de kurzii atacați în Siria de Statul Islamic, Conesa arată ca aceasta nu face decât să reflecte vulnerabilitățile coaliției antiteroriste. ”Prioritatea agendei turcilor este să se debaraseze de problema kurdă, mai mult decât să scape de problema Statului Islamic. Pentru Turcia, cel mai mare pericol terorist este PKK, dar, în același timp, singura forță kurdă structurată este tot PKK. Forțele din Turcia sunt mobilizate nu împotriva Statului Islamic, ci împotriva militanților kurzi. Cea mai bună dovada este că mulți dintre cei care s-au alăturat Statului Islamic au trecut prin Turcia, lăsați să facă asta pentru că Ankara își dorea să vadă înlăturat regimul Assad, ceea ce rămâne în continuare o prioritate. Suntem exact în scenariul unei coaliții în care doi aliați se luptă între ei și fac jocul inamicului. Aceasta mai dovedește și lipsa consensului politic privind operațiunea militară.”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.