Cu multe decenii în urmă, George Enescu îi scria unui prieten din Bucureşti că se va întoarce în ţară pentru câteva treburi importante, dar şi pentru a-şi face două perechi de botine, Bucureştii fiind locul în care se manufacturau cele mai fine încălţări din Europa. După trei sferturi de secol, spre cine să se mai îndrepte picioarele unui mare compozitor român?
„Cele mai tari contracte le-am făcut cu burta la gură sau cu bebeluşul pe genunchi. Fie cu fetiţa, fie cu băiatul”, spune doamna Violeta, proprietara brandului Viole del Re. Sună neobişnuit, nu-i aşa? Ca să nu zic trăsnit. Se traduce Violetele regelui? Care violete şi care rege? E o poveste atât de lungă şi atât de frumoasă încât merită povestită, mai ales că este vorba de proprietara unei fabrici de încălţăminte de lux.
Violeta Dumitra Radu din Târgovişte a fost una dintre frumuseţile Dâmboviţei. Asta a şi propulsat-o în modelling. La 16 ani era deja o mică vedetă. Făcea oamenii să se întoarcă din mers şi să o admire prelung cum se îndepărtează. La 18 strălucea pe catwalk-urile Capitalei. La 23 de ani era în Italia, undeva în zona Civitavecchia Marche, un soi de capitală internaţională a pantofilor italieni. Acolo se producea şi se contracta încălţămintea italiană pentru toată planeta. S-a îndrăgostit, s-a măritat şi a făcut un copil. În mod normal, aici ar fi trebuit să fie capătul unei biografii de domnişoară. În cazul Violetei Radu, devenită Fagioli, viaţa de competiţie abia începea. Voia să demonstreze că nu este o fiinţă de decor. Fascinată de industria din zona Civitavecchia Marche, voia să-i demonstreze soţului ei că ştie să mute un munte din loc.
„Pur şi simplu sunt fascinată să vând un pantof de mare calitate! Am lucrat timp de 7 ani la Fortis, un colos în materie de încălţăminte. După aceea nu mi-a fost greu să produc pentru Prada, pentru Karl Lagerfeld, pentru Hogan şi Tod’s. Am învăţat enorm de la marii meseriaşi întâlniţi la Fortis şi, când eram gravidă cu Vittorio, mi-am făcut prima firmă în România. Visam să demonstrez că şi la noi se poate face încălţăminte de lux!”
Doamna Violeta nu suflă o vorbă despre dezbaterile din familie. Ludovico, soţul ei, italianul cu nume de papă sau de rege francez, un bărbat cu aer aristocratic, nu pare să fi fost de acord. O vreme, cei doi, sau fiecare în parte, au făcut naveta între Italia şi oraşele încruntate de la nordul Dunării. Găseau fabrici în care să execute loturi de încălţăminte comandate de marile grupuri italiene. Asta a fost la început firma Selezione. Păreau să fie doar ambiţie feminină şi un soi de intermediere româno-italiană. Surpriză! După 10 ani, pe două etaje ale unei clădiri din fosta fabrică Tractorul, pe undeva prin spatele Gării din Braşov, funcţionează acum una dintre cele mai moderne fabrici de încălţăminte de lux din România. Peste 200 de femei fac o producţie de vitrina unui magazin de pe Montenapoleone din Milano. O mie de perechi de pantofi de top ies zilnic din mâinile lor. Comandantul de oaste nu este Papa Ludovico, cum ar putea să-l strige cei doi copii ai săi, ci Viole del Re, adică doamna Violeta. Ea a fost cu ideea de a produce pantofi de lux în România, ea a avut ambiţia nebună de a-şi face propria marcă şi de a o impune întâi în Italia şi apoi în restul lumii. După contractele spectaculoase cu Tod’s şi cu Hogan, ea a inventat marca şi a pus la cale prima linie de genţi şi poşete cu care s-a prezentat la marele târg de pielărie la Milano. A dat lovitura. S-a ales cu oferte şi contracte din toate marile centre de modă din lume.
De ce Viole del Re? Asta a fost întrebarea cu care am rămas în minte după ce am părăsit firma soţilor Radu-Fagioli. O poveste de mare succes în jurul unui nume ce trebuie să ascundă o semnificaţie. Brandul nu este doar încununarea unei aventuri începute cu intermedieri de producţie şi încheiate cu o fabrică modernă în care se produc genţi şi pantofi de lux. Trebuie să mai spună ceva. Soţii Fagioli mai au şi o fetiţă. Se numeşte Emma. Ea este a doua violetă a Papei Ludovico, sau a Regelui Ludovic al nu ştiu câtelea, cum ar spune românul pus pe făcut glume pe seama oricui. Viole del Re poate fi numele unei mărci ce ascunde cu discreţie şi zâmbetul doamnei Violeta pentru soţul ei. Marca înseamnă de fapt cele două flori ale regelui Ludovico. Atâta doar că în această poveste italianul Ludovico este şi Papa, şi regele, dar şi nobilul curtean din poveste.
Un olandez şi patru italieni fac faimă pentru Braşov
Pe cutiile sale de pantofi scrie Greve. Aşa îl şi cheamă. Josinus Jan Greve. Este olandez şi are în ţară o fabrică de încălţăminte numită Schoenfabriek H. Greve BV. Este o afacere de familie, moştenită de la părinţii săi şi preluată de aceştia de la bunici. Firma Greve din Olanda a început prin 1898. Şi după 110 ani face pantofi de lux pentru Olanda, Italia, Germania şi Japonia. În România, Greve a început prin anul 2000, cu 13 oameni şi cu câteva utilaje noi aduse din Ţările de Jos. Azi, Greve SRL de pe platforma Carpatex din Braşov produce pantofi pentru bărbaţi care ştiu ce înseamnă a merge. Nu a tropăi, nu a înghiţi distanţele ca pe nişte paste italiene, nu a fugi după tramvai. A merge este o ştiinţă şi o artă. E chiar o clasă a omului preocupat cu ce calcă pe pământ sau pe asfaltul trotuarelor. Un pantof prost înseamnă o viaţă chinuită. O încălţăminte aleasă anapoda poate fi şi un pericol pentru sănătate. Îţi poţi paradi coloana şi articulaţiile. Tot una nepotrivită te poate ţine zile întregi cu nervii în piuneze. Omului cu pantofi potriviţi îi umblă mintea mai repede. Chiar poate să gândească liber. De ce? Pentru că el calcă pe toţi centrii nervoşi aflaţi în tălpile sale fără să-şi chinuiască trupul. O încălţăminte făcută deştept te ajută să mergi ca pe mătase. Călătorul nu riscă să preia prin pielea piciorului tot felul de chimicale periculoase şi nu se chinuieşte să răzbească prin spaţiul terestru cu o durere legată de labele piciorului strânse în nişte menghine blestemate. Pentru omul cu cap, încălţările sunt un soi de ştiinţă şi de artă de a trăi.
Ei bine, Greve face asemenea „capodopere”. Pantofi de lux, pantofi de comandă, după mulajul piciorului, pantofi cu o linie suplă, în stil italian, dar cu o construcţie englezească, un pic rigidă, nedeformabilă, din piele scumpă, aleasă cu ochi de meseriaş. De aceea pantofii de la Greve arată şi ţin. Adică seamănă cu cei mai buni din Italia şi ţin ca şi cei mai buni din Anglia. Nu se bărcuiesc şi nu ridică botul ca peştele sufocat pe plită. Attila Aranyosi conduce acum o echipă de 38 de oameni care stăpânesc dexteritatea de a produce un fel de capodopere pentru amatorii de design, lux şi confort.
Cam acelaşi lucru se întâmplă şi la Hărman, nu departe de Greve. Patru italieni, Andreea, Laura, Luca şi Luisa, încearcă să ducă mai departe amintirea şi experienţa bunicului lor. Tosi Shoes este rezultatul unei ambiţii de familie. Cei patru au început la Hărman cu producţia de încălţăminte şi căpute pentru firmele mari din Italia şi au trecut acum dincolo de graniţa unicatelor. Fac orice fel de încălţăminte pentru oricine, pe măsură, cu materialul clientului şi cu modelul acestuia sau al companiei. Cei patru şi-au împărţit domeniile şi se pregătesc să dea lovitura cu pantofi de lux produşi în România. Laura este creatorul de modele, Luisa ocupă poziţia de manager, iar Luca şi Andreea coordonează derularea producţiei.
Pare neverosimil, dar cine are o îmbrăcăminte şi nu şi-a găsit încălţările potrivite poate da fuga la Braşov, la Greve sau la Hărman, la Tosi Shoes, ca să comande pantofii de seară, de nuntă sau de golf pe care şi-i doreşte într-un anume fel.
E plină ţara de încălţăminte ieftină şi proastă. Dar la Braşov şi la Hărman funcţionează trei fabrici care pot fi socotite o avangardă a pantofilor de lux din România. Când pleci de acolo nu se poate să nu te trezeşti zicând, pantofii ăştia frumoşi seamănă cu un strop de speranţă. Încă nu e totul pierdut! Încă mai putem merge până departe!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.