Papa Francisc şi-a exprimat luni seară dorinţa, în cadrul uneia din cele mai radicale predici pe care le-a susţinut vreodată, de a vedea cum creştinii „revoluţionari” propagă Evanghelia prin „mărturia” lor, transmite AFP, citată de Agerpres.
„Astăzi, un creştin, dacă nu este revoluţionar, nu este creştin!”: este una din numeroasele fraze lansate de papa argentinian în mijlocul participanţilor la Congresul eclezial al Diocezei Romei.
În cadrul unei intervenţii plastice, papa a criticat comunităţile creştine „închise”.
În marea Sală Paul VI, la Vatican, papa Francisc a predicat timp de jumătate de oră, uneori grav, iar uneori cu un ton de glumă.
„Nu înţeleg comunităţile creştine care sunt închise”, a mărturisit papa, după care a adăugat: „În Evanghelie, este frumos pasajul care ne povesteşte că păstorul se întoarce şi observă că îi lipseşte una din cele 99 de oi şi pleacă să o caute. Fraţi şi surori, însă noi avem una singură, ne lipsesc 99!”.
„Trebuie să îi cerem Domnului generozitate, curaj şi răbdare pentru a ieşi şi propaga Evanghelia”, a continuat Papa, recunoscând că este „dificil”.
„Este mai uşor să stăm în casă cu singura noastră oaie, pentru a o peria şi alinta, însă Domnul vrea ca noi, preoţii şi toţi creştinii, să fim păstori, nu persoane care perie oi”, a spus Suveranul Pontif.
„Au existat numeroşi revoluţionari în istorie, însă niciunul nu a avut forţa revoluţiei aduse de Iisus, o revoluţie (…) care schimbă în profunzime inima omului”, a afirmat papa. „În istorie, revoluţiile au schimbat sistemele politice, economice, însă niciuna nu a schimbat cu adevărat inima omului”, a mai spus Francisc, după care a adăugat că „adevărata revoluţie, cea care transformă complet viaţa”, a fost ‘înfăptuită’ de Iisus.
Citându-l pe predecesorul său Benedict al XVI-lea, papa Francisc a dat apoi asigurări că această revoluţie a fost „cea mai mare mutaţie din istoria umanităţi”.
În cadrul acestei lungi improvizaţii, papa i-a criticat de asemenea pe ‘creştinii descurajaţi’, despre care „ne putem întreba dacă cred în Cristos sau în zeiţa plângerilor”. Dând asigurări că „lumea nu este mai rea decât în urmă cu cinci secole”, Suveranul Pontif i-a ironizat pe cei care se plâng de tineretul din ziua de azi spunând: „Ah, tinerii!”.