Papa Francisc, Volodimir Zelensky şi o pace în ceaţă

Grigore Arbore

Cu câteva zile înainte de vizita domnului preşedinte al Republicii Ucraina la Roma şi la Sfântul Scaun (10 mai), secretarul de stat al acestuia, cardinalul Parolin confirma “stràduinţa” Vaticanului de “a media între Kiev şi Moscova”. Deși cu câteva zile înainte papa Francisc în persoană, conversând cu ziariștii în avionul care îl aducea de la Budapesta la Roma, afirmase în legàtură cu chestiunea respectivă, cà “este in curs de desfàșurare o misiune, care însă nu este publicà”, în orele urmàtoare declarației lui Parolin atât din partea Kievului cât și din partea Moscovei a venit o dezmințire în legàtură cu ventilata mediere. Care părea cu atat mai improbabilă cu cât chiar în acele zile Rusia anunțase iminenta sa ieșire din Tratatul privind forțele convenționale în Europa (CFE), la care de altfel suspendase participarea încà din 2015. Reamintim cà acel Tratat , încheiat între 16 țàri NATO și 6 țàri din tratatul de la Varșovia, intrase în vigoare în 19 noiembrie 1990. Pe fundalul actului semnat atunci se proiecta revizuirea pozițiilor URSS în eșichierul politic mondial, aflat deja pe cale de a deveni unipolar. Documentul respectiv fusese amendat în 1997, dupà dizolvarea Uniunii Sovietice. Nici țàrile NATO și nici Federația Rusà, nu au ratificat insă amendamentele din 1997. Inițiativa președintelui Putin de a demara procedura parlamentară de ieșire din Tratatul CFE a fost autorizatà de Duma de Stat în 16 mai 2023. Atmosfera cordială a primirii președintelui Zelensky in Italia a fost departe de manifestărilor de simpatie manifestate de romani fațà de președintele URSS Mihali Gorbaciov in timpul vizitei sale la Roma din 29 noiembre-1decembrie 1989 Era acela un an crucial pentru reașezàrile geopolitice din Europa și din lume. Între Italia, Federația Rusà și statele desprinse de URSS s-au stabilit, după acel an, raporturi marcate de o lungà perioadă de colaborare pe multiple planuri și de pace. Conflictul armat între Federația Rusă și Ucraina a ruinat (să sperăm) momentan, dupà declanșarea “operației speciale”, perspectivele colaborării între Moscova și Roma. Obligațiile asumate de Italia în cadrul NATO o găsesc perfect aliniatà la pozițiile și măsurile operative imprimate Alianței Atlantice de către Casa Albà. Coregrafia prezentei lui Volodymyr Zelensky la Roma și declarațiile părților nu au oferit surprize. Președintele Zelensky a sosit pe aeroportul Ciampino într-un avion al aeronauticii militare a gazdelor, având pe el emblema “Repubblica Italiana”, emblemă sub semnul căreia se deplaseazà de regulă doar președintele Republicii, Primul Ministru, Vice-prim miniștri și, în cazuri speciale, alți membri de vază ai Guvernului. Aterizarea aeronavei purtandu-l pe Zelensky la Roma a semănat oarecum cu o reîntoarcere de la Kiev a unui reprezentant al Guvernului Italian. Nu avea aerul sosirii reprezentantului unei țări care, în pofida stàrii de ràzboi in care se aflà, dispune de coridoare aeriene si facilitàti ce permit reprezentanților săi a se deplasa în toate statele UE și în alte direcții. A fost clar încă inainte de conversațiile de la Palatul Quirinale cu Președintele Mattarella și de la Palatul Chigi cu Președintele Consiliului de Miniștri Giorgia Melloni, că Zelensky nu venise să discute despre vreoo mediere care să ducà la tratative de finalizat cu acorduri bazate pe concesii: “Ne vom lua îndărat totul”, spusese răspicat într-un interviu acordat cu puțin timp înainte sàptamânalului “Die Zeit”. Vizita lui Zelensky la Roma si în alte capitale europene avea precum scop principal întàrirea potențialului de atac al trupelor ucrainiene cu arme moderne cât mai multe și cât mai avansate tehnologic, pentru a-și asigura sorții de izbândă în contraofensiva care fusese preconizată pentru sfârșitul primàverii, odatà cu uscarea noroaielor. Arme, arme, arme! În 10 mai ministrul de Externe al Ucrainei, Dmytro Kuleba se arătase încrezător, cu oarecare moderație, în victoria acestei ofensive. Idea că durata conflictului se poate prelungi a pătruns se pare și în executivul ucrainian, în paralel cu consolidarea ideii cà teritorialitatea Ucrainei nu este negotiabilă, ceea ce face inutile îndemnurile la un armistițiu urmat de negocieri. În executivul italian, ca și în alte executive din țàrile NATO, există desigur păreri nu cu totul aderente parcursului indicat de Washington în ceea ce privește reglarea diferendului dintre Rusia și Ucraina, de care depinde viitorul unei ordini internaționale cu contururi momentan de neprecizat, în care pe lângà principalii posibili actori, SUA, China si Rusia, sunt și alți actori prezenți pe scena politică, militară și economică a lumii, precum țàrile BRICS, reticente în bloc în a da curs impulsurilor imperiale susținute in principal de complexul militar-financiar al SUA, agregate fiind Marea Britanie, Canada, Japonia, Australia si Corea de Sud si alti aliați clientelari minori. Paradoxal este faptul cà in Uniunea Europeană, țara cea mai aliniată pânà acum la atitudinea radicală a SUA fațà de Federația Rusà este Spania, politica externă a acesteia fiind influențată de prezența la putere a unui guvern ce are, cel puțin formal, multe puncte de contact cu democraticii președintelui Biden. Între Roma și Kiev nu existà nicio divergență. Se urmeazà calea trasatà de Casa Albà. Șeful statului italian a confirmat poziția italiană spunând cà “în joc sunt nu doar independența și integritatea teritorialà a Ucrainei, ci și libertatea popoarelor și ordinea internaționalà”, subliniind mai apoi faptul cà Italia poate da o mânà de ajutor Ucrainei pentru reconstrucția Țàrii și “pentru a ajunge în grabă parametrii ceruți de Bruxelles”. Nu putem decât să notăm cà la actualul stadiu al raporturilor inter-etnice, inter-religioase și inter-culturale din Ucraina acești parametri nu pot fi ajunși de azi pe mâine și că pentru multe țàri din Europa procesul de aderare a durat decenii. Dacà profesorul de drept constituțional Mattarella a vrut să se exprime sibillinic, a reușit pe deplin. Personal nu cred că dl. Volodymyr Zelensky poate fi receptiv la asemenea nuanțe. Președintele Consiliului de miniștri al Italie Giorgia Meloni și președintele Zelenky s-au regăsit pe aceeași lungime de undă. “Pacea – a spus aceasta – va veni când Rusia va înceta ostilitàțile și va retrage trupele de invazie. ( …) Suntem favorabili unei soluții diplomatice cu condiția ca ea să nu fie o capitulare, și recunoaștem legitimele aspirații europene ale Kievului, avantpost al securitàții continentale”. Ucraina a fost promovată deci, de autoritea italiană competentă în materie, in rolul de avantpost securitar în raport cu un periculos potențial agresor cu care, până mai ieri-alaltăieri se colabora “pe multiple planuri”, chiar si în industria de apărare… În rest s-a reafirmat sprijinul italian în planurile politic, diplomatic, umanitar și militar pentru Ucraina. “Prin apărarea cerurilor noastre – a spus Zelensky – de sistemele antiaeriene primite din Italia și Franța, am avut mai puține victime”. Mai recent interesele economice ale Italiei – al cărui PIB nu crește de 20 de ani și ale càrei resurse energetice au fost afectate grav de desprinderea de bruscă de fluxul de gaz provenind de la principalul furnizor, Federația Rusà – s-au reorientat rapid către oportunitàțile oferite de procesul de reconstrucție al Ucrainei. Ma mult de 600 intreprinzători italieni, 150 ucrainieni, și delegații la nivel ridicat se întâlniseră deja la Roma în data de 26 aprilie, răspunzând unei inițiative a guvernului Meloni, pentru a discuta parcursul reconstrucției după ràzboi, în cadrul căreia Italia se propune ca partener privilegiat. Sau cel puțin ca unul dintre partenerii privilegiați, deoarece “cărțile” eventualei reconstrucții nu se vor da, desigur, la Roma, ci într-un alt cadru, în care o pondere politicà mai relevantă au alte entitàți politice, pe care le citez în ordine: SUA, Marea Britanie, Germania, Franța, Uniunea Europeană, Polonia etc. Era în ordinea lucrurilor ca întalnirea de la Roma între Meloni și Zelensky să fie super-cordialà. În materie de armamente Italia va face ce se va putea, ținându-se cont de faptul că și-a cam epuizat rezervele strategice în materie de muniții și cà ea însăși trebuie să și le reîmprospăteze.

*

Vizita la papa Francisc a fost și ea vijelioasă. În Aula Paolo VI din Vatican colocviul de 40 de minute a fost edificator. Oaspetele a lăsat clar să se înțeleagă, în declarația făcută, după vizită, foarte cunoscutului program TV “Porta a Porta” cà “unica formulă pentru pace este a noastră ”. Exprimare care a făcut să cadă ipoteza, acreditată de unele voci din Vatican ce au avut ecou în mediile jurnaliștilor că “Papa are intenția de a se acredita ca mediator”. Probabil Zelensky a interpretat gresit formulările di presă în care s-a vorbit de intentia de mediere a Papei. Acesta se referise, în discuții avute cu jurnalistii in avionul ce îl readusese cu puține zile înainte la Roma de la Budapesta, unde se întalnise si cu Victor Orban, la o posibilă “misiune de pace la Kiev si Moscova” , ceea ce este cu totul altceva decat o mediere. Papa nu poate fi decât un misionar al Păcii, purtător de cuvant al lui Isus, nu un mijlocitor. Zelensky, la initiativa căruia a avut loc întalnirea cu Papa Francisc, s-a grăbit să vină la Vatican pentru a-l capacita pe Papa Francisc să se alinieze la punctul său de vedere, care prevede o unică formulă: “pacea noastrà”. A vrut să taie orice avânt spre o implicare in incetarea conflictului a Vaticanului de pe pozitiile umanitar crestine ce contemplà încetarea violentei. A fost o mai mult decat evidentă lipsa de tact. Nu vreu să cred că în subconstientul lui Zelensky era prezentà celebra frazà a lui Stalin, rostită in timpul celei de a IV-a Conferinte de la Moscova (9-19.10.1944), cand, sâcait fiind de invocarea raporturilor Poloniei cu lumea catolică si papalitatea, i-a adresat brusc lui Winston Churchil intrebarea sarcastică : “Dar câte divizii are Papa?”

S-au spulberat cu vizita lui Zelenky in Vatican, și iluziile altor guvernanți care au aspirat sau aspiră la rolul de mediator într-o tratativà ce momentan pare imposbilà (Macron pe contul Franței, Erdogan pe contul Turciei, Bennet – la timpul său – pe contul Israelului, Dna Ursula von der Layen pe contul U.E. etc). La invitația adresată Papei de Zelensky de a vizita Kievul acesta a răspuns sibilinic : “Voi veni când voi putea sà merg și la Moscova”. Papa Francisc si-a onorat, in raport cu conflictul ruso-ucrainian, pozitia de urmas al lui Petru…

*

După etapa de la Roma președintele Zelensky a continuat călàtoria sa în Germania ajungând la Berlin în ziua de 14.05. la orele 0.30 a.m. S-a întâlnit cu președintele Steinmeier și apoi cu cancelarul Scholz. „Vom fi mereu recunăscători Germaniei a declarat”, comunicând interlocutorilor că armata kieviană a cucerit alte 10 poziții inamice la Bakhmut, “nod gordian” pentru lansarea contraofensivei în Donbas. Cum s-a văzut însă și din desfășurările din ultimele zile, situația din teren este încă destul de confuză. Progojin, liderul Grupului Wagner, a declarat recent cà tot orașul este sub controlul trupelor sale și că dupà 25 mai va începe regruparea pentru “ refacere”, lăsând pozitiile fortelor rusești regulare. Partea ucrainiană afirmă cà orașul nu mai există (“este o grămadă de ruine” – cf. dl Zelensky), dar cà ucrainienii “dețin încă poziții pe coline” și “strâng cercul în jurul orașului”, din perspectiva ofensivei care se pare că a si început.

În Germania dl. Zelensky dorea sà reîncălzeascà spiritele politicii în vederea intrării accelerate a Ucrainei în NATO, în legàturà cu care ministrul Apàràrii, Borius Pistorius, se pronunțase în data de 21 aprilie, cu ocazia reuniunii Grupului de contact privind Ucraina de la Ramstein, plecând de la considerația că este necesar a avea “mintea rece și inima caldà” și că cererea este de evaluat după sfârșitul ràzboiului început de Rusia și “nu acum, din solidaritate”. În Germania, care este al doilea “contributor”, dupà Statele Unite, în ce privește armanent și muniții pentru armata ucrainiană, Zelenky i-a cerut cancelarului Scholtz să furnizeze Ucrainei avioane de luptă, ceea ce Germania până la data respectivă nu a dorit să facă, probabil constienți fiind decidenții de pericolele escaladàrii. Exact în zilele vizitelor lui Zelensky în U.E. guvernul Germaniei hotărase trimiterea în Ucraina de echipamente miltare (vehicule blindate Marder, tancuri Leopard, sisteme de apàrare aerianà Iris-T-Slm etc) și muniții în valoare de 2,7 miliarde de euro. Care sunt de adăugat la valoarea ajutoarele în armament ale țàrilor UE càtre Ucraina din anul 2023. La acea datà valoarea acestora ajunsese la 13 miliarde euro, la sfârșitul anului fiind prevàzutà o creștere pânà la 30 miliarde de euro. Cât de gravă este problema alimentàrii cu muniții pentru ucrainieni o spune un calcul aproximativ ce ia în considerare intensitatea luptelor și puterea de foc. Dupà unele evaluàri armata ucrainiană folosește 7000 de muniții de artilerie pe zi, 2,5 milioane pe an, în timp ce armata rusă se pare cà folosește o cantitate de 10 ori mai mare. Cifrele nu fac o departajare precisà între categoriile de muniție (Himmars, alte sisteme etc). Oricum, sunt impresionante. Sunt semnificative și unele episoade recente. În noaptea de marți 16 mai, în cerurile Ucrainei a avut loc o bătàlie între armamente sofisticate. Pe de o parte 6 rachete Kinzhal (a càror vitezà în faza finală zborului spre țintă poate ajunge o vitezà de 10 ori mai mare decât viteza sunetului) lansate de avioane rusești de vânătoare Mig-31 din vàzduhul Bielorusiei, pe de altă parte sistemul antiaerian Patriot, obligat sà intervină în prealabil, pânà la saturație. împotriva unui stol de droni și de rachete Iskander anihilate în largă măsură. Versiunile privind rezultatele confruntàrii sunt desigur diferite. Rușii susțin cà ar fi distrus o baterie Patriot, ucrainieii susțin cà aceasta a avut doar daune reparabile.

Din Germania dl. Zelensky a zburat către Paris unde s-a întâlnit, firește, cu președintele Macron a cărui linie politicà a fost în deplinà , tot fireste, cu cea a cancelarului Scholtz și a U.E. Una dintre puținele știri pozitive apărute în cursul “vizitelor de lucru” ale președintelui Zelensky în țărille U.E. este aceea a prelungirii cu încă douà luni a acordului privind exportarea grînelor din Ucraina, acord mediat de președintele Erdogan. O altă știre privește o hotărâre a președintelui Ungariei, Victor Orban, care a dispus a se spune “niet” continuării furnizării de arme càtre Ucraina. Solicitàrile tot mai imperative ale președintelui Zelenski de a primi arme sunt interpretate in presa europeanà si nu numai, ca si în unele cancelarii, precum pretenții exagerate. “Ungaria – a declarat Orban miercuri 17 mai – nu este de acord ca Uniunea Europeanà să foloseasc, împreunà cu alte fonduri, Fondul european pentru pace doar în raport cu Ucraina, întrucît o asemenea folosire nu permite canalizarea fondurilor suficiente pentru promovarea intereselor UE și în alte arii”. Germania pe de altă parte nu a răspuns cu “Yes” la cererea lui Zelenski de a fi înzestrată aeronautica ucrainianà cu avioane F-16. A considerat-o o inițiativă periculoasă, cum de altfel a fost caracterizată și de ministrul rus de Externe Lavrov. La îndoielile Germaniei si la fisura introdusă de Orban în “solidaritatea” statelor din U.E. in raport cu conflictul Rusia-Ucraina, președintele Biden a răspuns cu o decizie a sa privind inzestrarea Ucrainei cu avioane F-16, chiar în zilele în care la Hiroshima se desfășura, în mod semnificativ, întâlnirea la nivel înalt al țàrilor din G7. La Hiroshima Zelensky a sosit de la Gedda, cu un avion pus la dispoziție de Macron. La Gedda se întâlnise cu lideri ai tărilor Ligii Arabe care se presupune că l-au ascultat cu interes. În turneul său euro-asiatic Zelensky a obținut succese diplomatice considerate de unii comentatori chiar importante. Rămane de constatat efectele acestora…

Biden nu se mai opune deci înzestrării armatei Ucrainei cu avioane F-16. El s-a limitat a-i cere lui Zelenky promisiunea de a folosi aceste avioane, pentru pilotarea cărora aviatorii Ucrainieni trebuie antrenați în bazele SUA sau NATO (din Polonia), doar între hotarele Ucrainei. Zelensky a cerut 200 de aparate. Nu există, până la sfârșitul anului, disponibilitate decât pentru 60, procurate din țările NATO ale căror armate le-au folosit.

Comentatorii sunt de acord cu faptul cà înzestrarea Ucrainei cu aceste aparate de zbor reprezintă ultima fază a unei escaladări care poate duce la un conflict direct cu Moscova și că ar fi bine ca belgienii, olandezi, norvegienii să își aminteascà acest lucru înainte de “a comite pasul fatal”. L’Italia nu are aceastà problemà, deoarece nu are F-16. Dar are problema solidarizării (obligate) cu “coaliția pro F-16”. Aceasta se poate lărgi la portughezi, români, slovaci și bulgari, care folosesc F-16 de diferite modele.

Turul euroasiatic al președintelui Zelensky nu deschide nicio poartă càtre așezarea părților implicate în jurul unei mese. Este clar cà Rusia nu va accepta nicio tratativă care să plece de la premiza că se va încheia acceptand “condițiile noastre”, adică cele enunțate de Zelensky și partea ucrainiană. Rusia nu va renunța niciodată la Crimea, blocarea accesului la mările sudului și privarea ei de regiunile locuite majoritar de rusi, în care autoritatea sa a fost reinstalată prin referenduri și “manu militari”. Cine își imaginează că se va putea redesena harta Europei readucand Rusia în situația teritorială la care se afla, în Europa, la sfarșitul domniei lui Ivan al cel Groaznic (1530-1584, dupà Uniunea de la Lublin între Polonia si Lituania (1569), se înșeală. Singurele noutăți relevante după turul lui in Zelensky in Eurasia privesc: 1. numirea unui însărcintat al Papei, cardinalul Matteo Zuffi, ca trimis al special al Sfantului Scaun pentru Ucraina; 2. Vizitele lui Li Hui, emisarul presedintelui Xi Jinping, la Kiev si Moscova, unde a prezentat un plan de tratativă de pace bazat, in linii mari, pe actuala situație a liniilor de front. Plan in afara oricărei discuții, pentru ucrainieni.

Pacea este îndepărtatà, învăluită in ceață.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.