Bacovia? Un personaj digital din imensitatea poetică a acestei lumi oceanice, zvârcolitoare și aiurite din punct de vedere politic?! Oh, da! Partidul Digital Nonliniar îl trimite pe digitalul Bacovia să candideze la alegerile parlamentare pentru un post de senator în urbea lui natală. Asta e, toți suntem de-acum digitali, să știi. Tu ești digital, eu sunt digital. În circumscripția mea digitala, se înțelege, o să votez cu Bacovia Digital. Partidul Digital Nonliniar, printre alte partide virtuale, e mai cu moț. Mâine vor fi deputați sau senatori Nichita Stănescu Digital, Nicolae Grigorescu Digital, Constantin Brâncuși Digital … Dar Bacovia? Se înțelege că și Bacovia! Acu’ să fie clar, Bacovia Digital e mai tare decât Iohannis Digital, decât Ciolacu Digital, decât Iliescu Digital, decât Mircea Diaconu Digital sau decât Andrei Marga Digital, decât Traian Băsescu Digital, decât Radu Mazăre Digital, decât Ludovic Orban Digital, decât George Simion Digital, ce să mai vorbim on-line. Păi da, Bacovia Digital are esență tare, are Program Politic Poematic, nu așa, din drum. Așa că mă duc, on-line, la Secția de Votare Digitală, ăia de acolo mă buzunăresc, ce mă buzunăresc din punct de vedere virtual, mă întreabă, tu cu cine votezi, cu cine să votez nenicule, zic, amuzat digital. Na, cu Bacovia Digital! Așa îl zăresc, dincolo de orizontul acvatic, un George Bacovia visător, naufragiat de bună voie pe insula lui, în largul unui ocean imaginar. Căci pe nedrept, contemporanii lui și posteritatea l-au surghiunit într-un stigmat estetic plumburiu, nevăzând, neavând puterea să vadă lumina solară care inundă insula construită cu mult fervoare violet de George Bacovia, într-o lume ternă, dezorientată din punct de vedere istoric. Rătăcit printre alți insulari din universul lacustru, George Bacovia are curajul nebun să provoace oceanul. Dar cine să ia seama la această insurgență acvatică dincolo de fiorul poeziei citadine?! Căci ce este orașul dacă nu un val de forme pe care, vremelnic, oceanul îl aruncă pe uscat, așa, într-o joacă nebună?! George Bacovia e acolo, naufragiat pe insula lui și, ce teribil, așteaptă ca un suflet, unul oarecare, să-l salveze, să-l aducă la lumină așa cum este el cu adevărat, un spirit îndrăzneț, cotrobăitor prin măruntaiele oceanului de culori și de forme stranii. Trebuie să ai un curaj nebun pentru asta, trebuie să te jertfești cumva. Oceanul e neiertător și ironic. El produce infinite scene care se văluresc într-un chip magic sau tragic după toanele lui de ocean. George Bacovia, între valuri, zărește poate, linia continentului, poate întrezărește orizontul plumburiu sau, de ce nu, însorit. Căci formele oceanului sunt înșelătoare. George Bacovia e acolo, între aceste forme înșelătoare, așteptând un suflet care să vină să-l salveze de pe insula lui. Între timp, fluxul poetic nu-i dă pace, îl poartă de colo, colo, contemporanii lui și posteritatea păcălindu-se imund asupra stărilor poetice bacoviene, confundându-le cu propriile fantasme rătăcitoare prin plumburii momente. Stările poetice bacoviene sunt pline de lumină căci ele vorbesc despre aspirația sufletului insular către materia solară care se amestecă, se dizolvă în valurile oceanului. Stările poetice bacoviene sunt de fapt expresia speranței unui insular pornit spre inima oceanului care se întrezărește într-un citadin pluvial ochios, înșelător, poate pervers. Dar care adaugă lumină în sufletul insularului George Bacovia. Întreaga lui poezie este solară în fapt, este zbuciumul unei călduri umane stranii care se ascunde în valuri cotrobăind prin cuferele oceanului. Oceanul îl cuprinde pe George Bacovia într-un spectru fantast la care, vai, contemporanii lui și posteritatea nu au avut curajul să ajungă, rămânând într-un arest estetic sublunar, subcitadin, subînscris unui prea nefericit aplomb critic. Simbolist? George Bacovia? Ah, modele și tendințele epocii! ce rătăcire. George Bacovia pare ieșit din epoca lui într-un fel măiestru care scapă ochiului critic obișnuit doar cu suprafața înșelătoare a formelor. Insularitatea lui George Bacovia, asumată din punct de vedere estetic, nu este nicidecum prilejul estetic al unui simbolism minor, ci bogăția de lumini a unui spirit pornit să descopere minunățiile oceanului universal, nesfârșit. Deci, la Secția de Votare Digitală, mare hărmălaie. Cică au prins un influencer de natură sovietică sau de natură newtoniană sau de natură plutoniană sau de natură marțiană. Cum o fi nimerit făptașul marțian la Secția Noastră de Votare Digitală, pare să fie un mare mister. Or fi uitat generalii de la STS vreun port deschis, vreun server deschis, vreo trecere digitală deschisă, o barieră lasată, hei, nu mai dormiți acolo în papuci digitali, Doamne Ferește! Dar, să vezi, mă caută pe listele digitale, vai de capul meu și, ce chestie, nu figurez sub formă de biți. Așa că vine o dronă pe capul meu și mă binoclează și mă scanează din punct de vedere politic constatând, vezi bine că, din punct de vedere digital, eu nu sunt nici pupincurist de Moscova, nici pupincurist de Londra, nici pupincurist de Budapesta, nici pupincurist de Washington, nici pupincurist de Paris, nici pupincurist de Sofia, nici pupincurist de Beijing, nici măcar pupincurist-tradiționalist. Și nici pupincurist patriotard. Cam nasol, nenicule, îmi spun, drona digitală se enervează, biții ei sfârâie și o ia la fugă on-line. Partidul Digital Nonliniar îmi trimite o misivă electronică, vă invităm, dacă vreți și puteți și ne vreți, să vă înscrieți on-line în Partidul Nostru Digital Nonliniar. Păi poți să refuzi? De ce să refuzi? Păi ce variante ai tu astăzi, oare? Să te înscrii în Partidul Androizilor Mofturoși. Să te înscrii în Partidul Amazoanelor Cibernetice. Să te înscrii în Partidul Vuvuzelelor Virtuale. Să te înscrii în Partidul Roboților Nostalgici. Să te înscrii în Partidul Cibernauților Căcăcioși. Mai sunt mii de partide din astea, pe toată planeta noastră virtualizată și virtualizantă. Oferta PDN e atractivă însă. Nonliniar și Digital, pare să fie un statut incredibil. Unde mai pui că ai putea avea șansa nebună să digitalizat așa cum trebuie, pe viață, adică pentru totdeauna. Și hop, la ușă, vine un robot cu un colet din partea Partidului Digital Nonliniar cu o nouă unitate de virtualitate, cu cască și vizor din ultima generație. Poți participa acum la orice război de pe planeta asta, la modul real-virtual nemaifiind nevoie să tai frunză la câini aruncând gulgute verbale despre cutare război pe pagina ta de Facebook. Sau pe Instagram. La alegere. Așa că, dacă accept să fiu membru PDN, ce-aș avea de pierdut? Trebuie doar să comunic Secretarului General al Partidului Digital Nonliniar, în mod corect și concret, Codul PIN al Cardului Bancar, al cardului meu, se înțelege. Eu mă holbez în Realitatea Virtuală, mă uit bine, mă zgâiesc de mă snopesc, ezit să fac CLICK. Tot ezit eu vreme de un ceas că, hop, mă trezesc la ușă cu Poliția Digitală. Mâinile sus, fața la podea. Ăștia, polițiștii digitali, fioroși și drăcoși, mă scanează și ei din cap și până-n picioare. Nu mișca, mărturisește. Ce mama dracului să mărturisesc? Ești membru al Partidului Digital Nonliniar încă de acum 2000 de ani. Este? Ce prostie! Nu sunt. Minți, urlă polițistul digital șef agitând un radar digital de mare putere. Cetățene, este ultimul avertisment, nu ai voie să ai două conturi la un partid digital, conform Constituție Noastre Digitale! Ai dracului polițiști digitali, s-au prins de schemă. Așa că trosc, o amendă pe on-line, banat vreme de un an, sictirit de Partidul Digital Nonliniar care, pe din dosul lui digital, m-a turnat la poliție că vreau, că încerc în mod fraudulos, să-mi fac un al doilea cont ca să mă votez pentru fotoliul virtual de senator digital la mine în cartier. Băi, nu te joci cu partidele astea digitale! Așa că, uite-așa, Bacovia Digital a rămas fără votul meu on-line, dar, lasă, că madam Calomfirescu, de la etajul trei, s-a conectat la PDN acu’ vreo jumătate de oră și a dat click pe Bacovia, că de, ea e membră la Filiala Digitală Județeană a Uniunii Digitale a Scriitorilor Digitali din România Noastră Digitală!
pluuuuummmmb… digital :)) sau liceu, cimitir al tineretii mele (chiar asa l-am simtit, din pacate)…digital…pluuuummmmb….digitaaaal. ar fi avut, Domnul Bacovia, material de inspiratie in vremurile noastre, nu?
https://t.me/STFNREPORT/21680
genocidul a fost „”narrow window” intru control totalitarian digital de care vorbea shjgheab….
Degetele TV. Jurnalul celui mai urat dintre presedinti. Pauza pentru medicație vidata.
Sâmbătă și duminică nu e jurnal e Telejurnal. Asa ca urmăriți posturile Degetle 2 TV și Antena degetelor 3.
Fiindcă suntem în era digitala, deci a degetelor, rog utilizatorii progresisti ai degetelor sa se antreneze serioas dacă vor sa facă impresie doamnelor si mai ales domnilor cu gen fluid. Zic și eu. Nu mai folosiți pixul sau stiloul. Atingeți discret foaia de hârtie sau tastatura ca literele sa fie scrise cu caractere unflate, adică insarcinate cu 89. Dacă din greșeală veți pata foaia de hârtie A4 sau A3, nu va impacientați. La A3, va va ajuta Gadea, Radu Tudor și Răzvan s-o faceți imaculata, gen Ucraina. La A4 va va ajuta ICR din Suedia cu placuta care între timp a crescut și a devenit placa ca să fie și pe gustul laturii lgbtiqiste a securității naționale, USR.
PS. Orice era digitala pe degetele ei va pierii.
PS. Când degetele vor tăcea va vorbi glasul creației.
PS. Nu lăsați era digitala și nici degetele ca să va călăuzească viata, dacă vreți sa fiți părinți de copii fericiți.
PS. Dacă era digitala rămâne fără degetul aratator, rugati-o sa-l folosească pe cel median.
PS. Era digitala e asemeni erei glaciare. Rece, ingheata și cu calota glaciara din epoca de piatra corect politica.
PS. Slogan progresist. Dacă degetele tac, va tăcea și fericirea.
PS. Nu va luați după degete dacă vreți sa nu ajungeți degetar.
PS. Tom Degețel nu i-a impresionat pe cei din latura lgbtiqista a securității. Era prea Tom.
PS. Dorința progresistilir: lăsați degetele sa vina la mine și eu ma voi desfăta.
Pa. Cu ocazia oricărei aniversari, evitați sa folosiți era digitala fiinda era cândva și Era Sicialista care a lăsat urmași fără degete.
marius: :))…excelent!