Proaspătul conflict iscat în USL între cei doi (trei) lideri care contează arată, o dată în plus, cât de greu le vine românilor să-şi respecte angajamentele mai mult de trei zile. Cam atâta ţine şi o minune, în limbaj popular. Şi ar fi fost minunea minunilor ca, tocmai în cazul unei alianţe politice de o asemenea anvergură, regula să nu fie respectată.
Cel ce a dat tonul discordiei a fost Victor Ponta, care şi-a început mandatul printr-o crasă ignorare a bunului-simţ şi a tuturor înţelegerilor stând la baza alianţei. În primul rând, chiar înainte de-a se aburca în şaua celei de-a doua învestiri ca prim-ministru, neţinând seamă de împotrivirea lui Crin Antonescu, a comis un grav, să-i zicem aşa, adulter politic, culcându-se în pat cu duşmanul. Duşman nu doar al lor, al celor doi, ci şi al altor 7,4 milioane de alegători reprezentând 87% din totalul votanţilor ce se pronunţaseră la urne pentru demiterea lui Băsescu şi, mai târziu al celor 60 şi ceva la sută de alegători ai USL-ului, care-şi puseseră votul din nou tocmai pentru debarcarea marinarului de pe corabia aurită de la Cotroceni. Asta făcând Ponta ca semnatar al binecunoscutului pact de coabitare cu şeful suprem al diavolilor din ţară, de la care ni se trag toate relele, chiar şi acum.
Nemulţumindu-se doar cu atât, imediat ce s-a văzut cu sacii în căruţă, Victoraş a proclamat sus şi tare că guvernul îi este dat lui şi numai lui, aşa că liberalii, puşi în câteva ministere ce nu mai aveau de învârtit decât minore resurse financiare, trebuie să se mulţumească, împreună cu Daniel, nu preafericitul, ci preamărunţitul preşedinte pus de formă de Dan Voiculescu în fruntea partidului aşa-zis conservator – dar ce blasfemie la adresa unui partid ce strălucise acum două sute de ani! –, cu căzăturile de la masa PSD-ului. Mai mult, aceiaşi oropsiţi ai vieţii în alianţă trebuiau să uite că începuseră ca beneficiari fifty-fifty, urmând ca, în toate ocaziile, marele şi atotlăţitul partid condus cândva de Ion Iliescu să-şi ia partea leului, la nivel de decizie şi, în consecinţă, de îmbuibare.
Având un asemenea exemplu în faţă, liberalii se pare că s-au gândit că trebuie să le aplice „conservatorilor” acelaşi principiu în propria lor alianţă. Astfel, potrivit acuzelor preamăruntului Daniel, aceştia s-au văzut îndepărtaţi de oamenii lui Crin de la ciolanul ce socoteau că li se cuvine. Drept care Dan Voiculescu a dat direcţia votării alături de PSD, şi nu de aliaţii liberali, apoi şi-a deschis gura şi l-a porcăit pe Crin într-un hal fără de hal, maxima injurie fiind că s-a dat cu duşmanul Băsescu. În consecinţă, varanul a ieşit din toată povestea cu etichetarea de neruşinat atârnată de liderul liberal la tichia lui de mărgăritar.
Picătura care-a umplut paharul chiar în zilele din urmă a fost decizia lui Ponta de-a înfiinţa o a doua comisie care să ancheteze felul cum Băse şi-a folosit autoritatea şi influenţa politică pentru a determina CEC-ul, o bancă, încă, de stat, să-i acorde odraslei sale un credit uriaş de peste un milion de euro în condiţii ce sfidau orice urmă de bun-simţ comercial. Considerând că are în degetul mic consimţământul liberalilor, ai căror miniştri sunt tot mai mici şi mai încovoiaţi în faţa lui Ponta, acesta a anunţat, fără să fi stat în prealabil de vorbă cu Crin, că are şi acceptul partidului său. De data aceasta însă liberalii n-au mai tăcut decât o zi, două, după care Antonescu cel mic – în comparaţie cu mareşalul – a ieşit la război şi l-a făcut mincinos pe la fel de marele, cu el, aliat.
Acum, că şi-a declarat în sfârşit acordul perosnal cu comisia, Crin Antonescu propune în bătaie de joc la conducerea ei pe tata socru al PSD, Ilie Sârbu, care s-ar fi ilustrat timp de nouă ani în lupta cu fiara băsistă. Ironia era prea evidentă şi dacă prima reacţie, cam prostească, a împricinatului, a fost să accepte, Ponta l-a readus cu picioarele pe pământ pe cel care a moşit vechea alianţă PSD-PDL.
În felul acesta, politica de la Bucureşti străluceşte din nou precum o grămăjoară bine mirositoare de rahat, purtată când pe la Guvern, când pe la Parlament, când pe la sediul USL. Liderii şi-o plimbă pe limbă, o gargarisesc, fac spumiţe, baloane şi balonaşe, se mai porcăiesc şi se mai gudură, se mai fandosesc prin faţa ochilor noştri din ce în ce mai uimiţi, îndepărtânu-ne din ce în ce mai mult de orice speranţă. Căci, mai nou, la intrarea infernului mizeriei noastre nu numai materiale, dar şi morale, s-a mai adăugat ceva la celebra iscripţie dantescă. Un nume bine cunoscut pentru noi: România.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.