Percepția despre îmbătrânire influențează cât trăim. Ce este ageismul și cum îl combatem

Lupta împotriva ageismului aduce și beneficii pentru sănătate, pentru că, potrivit cercetărilor, îi poate face pe oameni să se simtă mai tineri și să trăiască mai mult. E adevărat că te poți confrunta cu ageismul la orice vârstă, potrivit BBC.

Un exemplu este Generația Z, cei născuți între 1997 și 2012, pe care generațiile mai în vârstă îi etichetează adesea drept „leneși”.

Totuși, ageismul îi afectează în principal pe adulții în vârstă, iar majoritatea cercetărilor despre acest fenomen s-au concentrat pe această categorie demografică.

Prejudecăți sau discriminare

În Marea Britanie, unul din trei oameni se confruntă cu prejudecăți sau discriminare pe criterii de vârstă. Într-un studiu din SUA, 93% dintre cei 2.000 de adulți cu vârste între 50 și 80 de ani au declarat că s-au confruntat cu o formă de ageism în viața de zi cu zi. Cel mai frecvent a fost ageismul interiorizat, urmat de expunerea la mesaje.

„Partea interesantă a întregului fenomen este că persoana care practică ageismul va îmbătrâni și ea la un moment dat”, spune Parminder Raina, director științific al Institutului McMaster pentru Cercetarea Îmbătrânirii din Canada.

Până în 2030, unul din șase adulți din lume va avea 60 de ani sau mai mult. „Ageismul este o problemă foarte personală. Dar oamenii nu îl recunosc ca fiind o problemă personală”.

Atitudinile negative față de îmbătrânire sunt adesea preluate din primii ani de viață, de la părinți, din mass-media sau din amintiri distorsionate, chiar de la vârsta de trei ani, potrivit unui studiu.

Prin urmare, un cercetător sugerează că educația despre îmbătrânire ar trebui să înceapă de la vârste mici, pentru ca cei mici să înțeleagă corect ciclul vieții și să fie mai bine pregătiți pentru propria îmbătrânire.

Îmbătrânirea, o realizare remarcabilă

„Îmbătrânirea nu este o forță distructivă. Este, de fapt, o realizare remarcabilă a sistemului modern de sănătate publică”, spune Parminder Raina.

La urma urmei, felul în care vorbim despre îmbătrânire poate influența ce simțim față de ea și, implicit, felul în care trăim. Să ne gândim la limbajul folosit în mass-media populare, care ne poate modela, fără îndoială, opiniile. Raina dă exemplul expresiei „tsunami gri”, o metaforă care sugerează că îmbătrânirea rapidă a populației este o problemă.

„Tsunamiul este o forță extrem de distructivă. Îmbătrânirea nu este o forță distructivă. Este, de fapt, o realizare remarcabilă a sistemului modern de sănătate publică”.

O profeție care se autoîmplinește

Ageismul îi poate face pe adulții în vârstă să interiorizeze stereotipurile negative și să se limiteze singuri la ele. De exemplu, pot deveni mai reticenți în a profita de noi oportunități de învățare, deși sunt perfect capabili să o facă, ceea ce poate duce la o stimă de sine și o încredere în sine scăzute.

Fenomenul poartă numele de teoria întruchipării stereotipurilor: stereotipurile sunt asimilate inconștient, interiorizate și ajung apoi să influențeze funcționarea de zi cu zi și sănătatea. Cu alte cuvinte, poate deveni o profeție care se autoîmplinește.

Stereotipul

Studiile arată că și conceptul de „amenințare a stereotipului” alimentează această lipsă de încredere în sine: dacă oamenilor li se amintește de vârsta lor înainte de a îndeplini o anumită sarcină, de exemplu, e probabil să aibă rezultate mai slabe.

„O explicație este anxietatea pe care o provoacă”, spune Hannah Swift, conferențiar de psihologie socială și organizațională la Universitatea din Kent, Marea Britanie.

„Dacă am fi judecați de cineva (în comparație cu o persoană mai tânără care participă), stereotipul presupune o anumită așteptare, care te poate face să te simți îngrijorat sau neliniștit, pentru că stereotipul vine cu un stigmat”.

Un stereotip ageist este că toți vârstnicii sunt slabi și fragili, spune Raina. „Iar asta e departe de adevăr… (majoritatea) vârstnicilor trăiesc în comunitățile lor, în mod independent, se descurcă singuri și contribuie la viața comunităților locale prin voluntariat sau prin orice altceva fac”.

Unii vârstnici au însă nevoi complexe, adaugă el. „Pot avea probleme majore de sănătate, dar proporția lor este mult mai mică decât a celor care îmbătrânesc într-un mod foarte funcțional și sănătos”.

Merită reținut că multe dintre stereotipurile negative legate de îmbătrânire sunt construite social. De exemplu, dacă cineva spune că o persoană este „prea bătrână ca să mai studieze”, cine decide ce vârstă înseamnă „prea bătrân”?

De altfel, un studiu care a comparat modul în care oamenii își percep propria vârstă (vârsta pe care o simt) cu vârsta lor reală a constatat că cei cu o atitudine pozitivă față de îmbătrânire se simțeau mai tineri. Un alt studiu longitudinal, realizat pe parcursul a zece ani în SUA, a constatat că o vârstă subiectivă mai înaintată anticipa o satisfacție mai scăzută față de viață.

Fără limite

Ageismul și autostereotipizarea pot provoca probleme de sănătate, precum scăderea performanței fizice și afectarea funcției cognitive. Pot duce și la simptome ale unei sănătăți mintale precare, precum depresia și anxietatea, și pot influența cât de des caută vârstnicii contactul social: excluderea îi poate face mai vulnerabili la singurătate și izolare.

„Am văzut iar și iar în cercetările noastre că oamenii în vârstă pot fi antrenați: corpul, mușchii lor se pot dezvolta, pot deveni foarte activi și pot trăi funcțional”, spune Raina. „Deci nu există limite pentru ceea ce pot face oamenii”, explică ea.

Persoanele cu o percepție pozitivă asupra îmbătrânirii ar putea chiar să trăiască mai mult.

Becca Levy, profesoară de epidemiologie și psihologie la Școala de Sănătate Publică a Universității Yale din Connecticut și autoarea cărții „Breaking the Age Code”, a constatat că persoanele cu convingeri pozitive despre vârstă au trăit, în medie, cu șapte ani și jumătate mai mult decât cele cu o percepție mai puțin pozitivă asupra îmbătrânirii. „Este un avantaj substanțial, iar rezultatul a fost confirmat în mai multe țări”, spune Levy.

Levy a mai constatat că aceste persoane aveau un avantaj în ceea ce privește memoria: de regulă, aveau în creier niveluri mai scăzute ale biomarkerilor asociați bolii Alzheimer. „De asemenea, tind să aibă o micșorare mai redusă a hipocampului, partea creierului asociată memoriei”, spune ea.

Ageism și identitate

Ageismul este legat și de identitatea noastră. Grupurile de vârstă pot proteja spațiile pe care le consideră ale lor, spune Swift, de exemplu prin ideea că vârstnicii nu au ce căuta în cluburi. Sau să ne gândim la hainele pe care le purtăm.

„Există norme despre ce e potrivit pentru o anumită vârstă, ce ar trebui și ce nu ar trebui să poarte oamenii”, spune Swift. „Iar dacă vezi o persoană în vârstă care, să zicem, încalcă norma, ajunge să fie atacată, fie de trolii de pe internet… fie verbal”.

„Trebuie să schimbăm valorile și normele culturale privind ce se așteaptă de la oameni de vârste diferite, precum și stereotipurile care apar despre anumite grupuri de vârstă”, spune Hannah Smith.

Incluziunea intergenerațională

Jacynth Bassett este fondatoarea și directoarea executivă a Ageism is Never in Style, o companie britanică ce ajută branduri, firme și organizații nonprofit să abordeze problema ageismului. Una dintre campaniile sale, „I Look My Age”, a devenit virală în 2023, cu peste 45 de milioane de vizualizări pe rețelele sociale la nivel mondial.

„Totul pornește de la a le cere companiilor: unde este reprezentarea diversă? De ce îi tratăm pe cei de peste 50 de ani ca pe un bloc monolitic?” Nu este suficient să folosești un singur model cu părul grizonat, spune Bassett, pentru că acest lucru a devenit el însuși un stereotip.

„Pentru mine, direcția în care trebuie să meargă această mișcare este incluziunea intergenerațională a tuturor vârstelor… și a tuturor vocilor”, spune ea. De când a fondat compania, acum aproape zece ani, Bassett spune că a observat progrese, iar mișcarea capătă tot mai mult avânt.

Potrivit cercetărilor, unele influencerițe mai în vârstă au decis să ia lucrurile în propriile mâini, folosind platforme de social media precum Instagram pentru a combate ageismul și sexismul din industria modei și a frumuseții.

Sărbătoare oficială

Desigur, există și mesaje pozitive despre îmbătrânire, iar în întreaga lume multe culturi le arată un mare respect adulților în vârstă. Influențate de valorile confucianiste, unele comunități asiatice se ghidează adesea și astăzi după „pietatea filială”, adică prețuirea și respectul față de vârstnici.

În a treia zi de luni din fiecare septembrie, Japonia sărbătorește Keirō no Hi, Ziua Respectului pentru Vârstnici, devenită sărbătoare oficială în 1966 pentru a-i onora pe adulții în vârstă.
Există și celebrări speciale pentru împlinirea vârstei de 60 de ani, care marchează încheierea ciclului calendaristic al vieții, precum și pentru împlinirea vârstelor de 77, 88 și 99 de ani.

Pentru multe comunități indigene, transmiterea orală a tradițiilor și obiceiurilor de către bătrâni este esențială: aceștia au fost descriși drept „biblioteci vii”, păstrători ai înțelepciunii și povestitori.

Totul ne amintește că îmbătrânirea este un privilegiu. „În epoca modernă, am primit darul de a trăi bine și de a trăi mult, iar noi încercăm să-l irosim îngrijorându-ne din cauza lui”, spune Raina.

Cum depășim prejudecățile legate de vârstă

Swift subliniază necesitatea de a contesta stereotipurile atât la nivel cultural, cât și la nivel individual, de exemplu în viața de familie și prin modelele pe care le avem.

Într-un studiu din 2016, 85% dintre cei intervievați au declarat că au cel puțin un model de îmbătrânire reușită, majoritatea menționând membri ai familiei, precum părinții și bunicii. La rândul lor, aceste persoane aveau o viziune mai puțin negativă asupra îmbătrânirii decât cele care nu au numit niciun model.

Trebuie să schimbăm valorile și normele culturale privind ce se așteaptă de la oameni de vârste diferite, precum și stereotipurile care apar despre anumite grupuri de vârstă, spune Swift. „De asemenea, e nevoie ca oamenii, la nivel individual, să intre în contact cu persoane din grupuri diferite”, detaliază Swift.

Intervențiile intergeneraționale

Cercetările au arătat că intervențiile intergeneraționale sunt asociate cu o reducere substanțială a ageismului și au un cost relativ scăzut.

În „zonele albastre”, de exemplu, regiuni din lume unde oamenii trăiesc adesea cel puțin 100 de ani, conviețuirea mai multor generații și rețelele sociale puternice sunt obișnuite. Acestea contribuie la longevitate, ajutând la combaterea singurătății și la întărirea legăturilor dintre oameni.

„Spunem că e nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil… Cum se face că nu spunem că e nevoie de un sat întreg pentru a sprijini un vârstnic?”, spune Raina. „Comunitățile noastre trebuie să servească atât generațiile vârstnice, cât și pe cele tinere”, conchide el.

Convingerile pozitive

În cartea sa, Levy a elaborat Metoda ABC pentru consolidarea convingerilor pozitive despre vârstă. A vine de la conștientizarea (awareness) convingerilor existente despre vârstă.

„O modalitate de a crește gradul de conștientizare este să ții un jurnal al convingerilor despre vârstă, în care să notezi, timp de o săptămână, toate tipurile de convingeri despre vârstă pe care le întâlnești în fiecare aspect al vieții”, spune ea

B vine de la înțelegerea a ceea ce trebuie învinuit (blame) și de la a observa când ageismul este cel care cauzează problemele. „Cred că avem tendința de a da vina pe îmbătrânire pentru probleme, în loc să dăm vina pe ageism”, spune ea.

De exemplu, „dacă unei persoane i se refuză o anumită măsură de prevenție medicală de către un cadru medical care îi spune <sunteți prea în vârstă ca să vă ajute>, e bine să recunoaștem asta drept ageism, și nu să credem că problema e cauzată de îmbătrânirea în sine”.

C vine de la contestarea (challenging) și analizarea validității unui stereotip. De exemplu, se crede adesea că funcția cognitivă pur și simplu scade odată cu vârsta. Totuși, un studiu a constatat că implicarea susținută în învățarea unor abilități noi, precum cusutul de pături din petice sau fotografia digitală, poate îmbunătăți memoria adulților în vârstă.