Peștele care ajunge frecvent pe masă poate ascunde un risc. Ce specii au cel mai mult mercur

Peștele este considerat unul dintre cele mai sănătoase alimente, fiind o sursă importantă de proteine și acizi grași Omega-3. Totuși, specialiștii atrag atenția că anumite specii pot conține cantități mai mari de mercur, un metal toxic care se poate acumula în organism în timp. Nu este însă un motiv pentru eliminarea peștelui din alimentație, ci pentru alegerea mai atentă a speciilor consumate, notează Cleveland Clinic.

Potrivit Cleveland Clinic, mercurul ajunge în lacuri, râuri și oceane atât prin procese naturale, cât și prin poluare. Odată ajuns în apă, metalul pătrunde în lanțul trofic. Peștii mici absorb cantități reduse de mercur, în timp ce peștii mari îi consumă și acumulează treptat metalul în organism.

Din acest motiv, peștii de dimensiuni mari și cei care trăiesc mai mult tind să aibă cele mai ridicate concentrații de mercur. Expunerea excesivă poate afecta creierul, sistemul nervos și alte organe. Pentru majoritatea adulților sănătoși, expunerea ocazională nu este considerată o problemă majoră, însă consumul unor cantități mari de pește cu nivel ridicat de mercur, pe perioade îndelungate, poate deveni problematic.

Șapte tipuri de pește pe care ar trebui să le eviți

Administrația americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) include șapte specii în categoria peștilor care ar trebui evitați din cauza nivelului ridicat de mercur.

Lista cuprinde tonul obez, macroul regal, marlinul, peștele orange roughy, rechinul, peștele-spadă și tilefish. Aceste specii se află în partea superioară a lanțului trofic și pot acumula cantități importante de mercur pe parcursul vieții.

Atenția trebuie să fie și mai mare în cazul femeilor însărcinate, al celor care încearcă să rămână însărcinate sau al celor care alăptează. Bebelușii și copiii mici sunt, de asemenea, mai vulnerabili la efectele expunerii la mercur.

Ce pește este considerat o alegere mai sigură

Vestea bună este că există numeroase variante de pește cu un nivel redus de mercur. Printre acestea se numără somonul, sardinele, heringul, codul, eglefinul, pollockul, anșoa, somnul, tilapia și păstrăvul. Acestea sunt incluse de FDA în categoria „best choices”, adică variante recomandate pentru un consum mai sigur.

Tonul albacore, crapul, grouperul, halibutul și mahi-mahi sunt considerate „good choices”. Aceste specii au mai mult mercur decât cele din prima categorie, însă nu trebuie eliminate complet din alimentație.