PIETRELE (47)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz PIETRELE apărută la Editura Eminescu în 1978.

 

Rusan se simțea din ce în ce mai stingherit: i se părea evident că Jager își bate joc de el, în orice caz ca îl tratează de sus, dar nu vedea nici un mijloc de a ieși din acest joc, nu putea să facă altceva decât să răspundă. Dar tot cheful îi pieri.

—           A fost lovit. Nimeni nu se sinucide dându-și cu un obiect tare în cap.

—           Dar de ce crezi că s-a sinucis?

—           Nu cred că s-a sinucis.

—           Nu? Păi, mai înainte ai vorbit de sinucidere. Sau ai vorbit despre altceva? Iartă-mă, dragule, dar în dimineața asta sunt parcă mai obosit ca altădată și se pare că nu înțeleg chiar atât de ușor. Na, cum s-a întâmplat?

—           Păi, păi dumneavoastră vă bateți joc de mine! izbucni Rusan.

—           Eu? Cum așa?!

—           Nu vă mai faceți, că văd destul de bine, nu sunt nici eu chiar atât de prost.

—           Îmi pare foarte rău, domnule Rusan, dar acum chiar că nu te înțeleg. Mai întâi vii dumneata la mine, îmi po­vestești ceva despre un mort care s-a sinucis, dar, insinuezi dumneata, că totuși nu s-a sinucis, pe urmă eu nu înțeleg mare lucru din povestea asta și tot dumneata spui că… îmi pare rău… De fapt, de ce ai venit dumneata la mine?

—           Eu?

—           N-ai să-mi spui acum că n-ai venit dumneata la mine! Jager începu să pufnească furios din nări, dar celălalt știa că joacă din nou teatru.

—           Știți bine de ce am venit. Credeam că ați auzit mai multe despre crima din noaptea trecută.

—           Iarăși crimă? Ai fost dumneata de față? De unde ai aflat că a fost vorba despre o crimă? Și cine-i ucigașul?

—           Cum cine? Păi, evident că Lazăr…

Rusan era uluit.

—           Lazăr? Jager începu să râdă (puțin cam forțat, după cum i se păru lui Rusan). Nu, dragule, dacă l-a ajutat cineva pe Copârșeu să moară — fizic, bineînțeles — atunci acesta n-a fost Lazăr.

—           Ați fost acolo? Ați văzut? Atunci de unde știți?

—           N-am fost acolo, dar știu. Și să mai ții minte ceva, dragule: să nu-l acuzi pe Lazăr de crimă, pentru că nu ai toate dovezile, de fapt n-ai nici una. Te poate da în judecată pentru calomnie și pe urmă nu te mai pot apăra nici eu. Uite, el poate să-ți spună mai multe despre Lazăr.

Vancu cel Roșu, îmbătrânit, palid, trăgându-și un picior, trecea prin fața lor, cărând niște dosare.

—           Domnule Vancu, i se adresa Jager, nu vrei să-i spui dumnealui câteva lucruri despre Lazăr?

Bătrânul mârâi ceva și dădu să treacă pe lângă ei. Fusese luat de prea multe ori în derâdere și era circumspect ori de câte ori i se adresa cineva. Mai ales că o dată — e drept ca o singură dată — s-au luat și niște copii după el.

—           Domnul — și Jager îl arătă pe Rusan — este cum­natul lui Lazăr. Îl interesează foarte mult orice lucru în legă­tură cu cumnatul său. Dânsul e domnul Rusan, îl prezenta Jager.

—           Ne cunoaștem, mormăi Rusan.

Vancu își întoarse spre el fața mare și plină de țepi roșii care contrastau ciudat cu părul din cap, aproape în între­gime alb.

—           Ce vreți să știți?

—           Tot, răspunse repede Jager în locul lui Rusan. Orice. De exemplu, trebuia să se căsătorească Lazăr cu nevastă-sa? Cu alte cuvinte, trebuia domnul Rusan să-i ajungă cumnat?

—           Chiar vă interesează?

—           Sigur că-l interesează, răspunse tot Jager.

Bătrânul trăda pe față întreaga luptă care se dădea în el: să creadă că se interesează într-adevăr cineva de preocupările sale sau are din nou de a face cu un șmecher care vrea să-l ia în derâdere? Dar domnii păreau foarte gravi și pe deasupra, ce-i drept, Jager l-a tratat întotdeauna cu mult respect.

—           Să știți un lucru, se mai asigură el vorbind în dușmănie, eu în privința asta nu știu să fiu curtenitor, în privința asta le spun oamenilor adevărul verde în față, chiar dacă de multe ori acest adevăr nu le convine.

—           Foarte bine! Foarte frumos, îl aprobă Jager.

—           Ei, atunci să știți că întrebarea pe care mi-ați pus-o nu este corectă. Nu se poate spune niciodată, în aceeași mă­sură pentru ambele persoane, dacă au făcut bine sau nu că s-au căsătorit. În privința lui Lazăr pot spune ca a făcut r aproape bine ca a luat-o pe sora dumneavoastră, putea să facă și el o căsătorie mai bună, dar, mă rog, să zicem ca 85 la sută a nimerit-o.

—           Cum adică 85 la sută? Crezi dumneata că…

—           Eu vă spun „dumneavoastră“, vă rog să mă cinstiți la fel, se supără bătrânul.

—           Are dreptate, îl aprobă din nou avocatul.

Rusan rămase descumpănit, nici nu-și mai aduse aminte ce a vrut să întrebe.

—           M-ați întrebat… sau ați vrut să mă întrebați, de ce i-au mers lui Lazăr lucrurile doar 85 la sută în această căsătorie. Păi, nu știu pe de rost totul, dar dacă vă interesează, puteți pofti într-o seară, sau mai bine într-o noapte, pe la mine. După ce apune soarele și răsar stelele. Și să nu fie nori, mai preciză Vancu.

—           Bine, dar cu cine crezi dumneata… dumneavoastră, că s-ar fi putut căsători Lazăr ca să facă o partidă mai bună?

—           Dumneavoastră credeți că Lazăr este cel care a făcut partida cea bună? Păi, mi știu cu cine s-ar fi putut căsători… Eu nu cunosc pentru fiecare om câte o pereche ideală. Pot doar să apreciez cât de mult se potrivesc doi oameni.

—           Adică, interveni Jager, domnul Vancu spune că Lazăr putea să nici nu fi găsit altă femeie cu care ar fi „nimerit-o“ — după cum atât de bine s-a exprimat dânsul — în proporție mai mare de 85 procente.

—           Da, aprobă Vancu cel Roșu, și oricine ar fi putut citi pe fața lui țepoasă că în clipa aceea era fericit.

—           Și atunci, după toate câte le îndură biata soră-mea pe lingă Lazar, n-o să pretindeți că ei se potrivesc 85 la sută…

—           N-am spus asta. Am spus eu asta? îl luă Vancu pe Jager de martor. Am precizat de la început că întotdeauna se poate vorbi numai despre un singur om.

—           Sigur că da. A precizat. Așa că doamna Lazăr a făcut un târg reușit numai în proporție de 15 la sută, confirmă avocatul.

—           Pe dracu! Ar fi prea simplu. Aceste procente nu sunt „ chiar fixe și nici nu se pot lua lucrurile atât de ușor. Am vrut doar să explic ca să mă puteți înțelege și dumneavoastră. Suma acestor procente, pe care le-am amintit aici în acest scop, nu trebuie să dea nici sută la sută și nici două sute la sută, cum ar fi mai logic, pentru ca este vorba despre doi oameni.

—           Spuneți-mi, spuneți-mi, nu mai avu răbdare Rusan, a făcut sau n-a făcut bine soră-mea că l-a luat pe Lazăr de bărbat? Dar a văzut toată lumea că a făcut o măgărie mai mare ca ea, se înfurie el.

—           Acum m-ați întrebat altceva: ați pus problema numai din punctul ei de vedere.

—           Și din punctul meu de vedere.

—           Dumneavoastră contați în ecuația asta doar în măsura în care îi sunteți sau nu indiferent sorei dumneavoastră. Iar despre dânsa pot să vă spun că a făcut și bine și rău ca s-a căsătorit cu Lazăr.

—           Și bine și rău?!

—           Vedeți dumneavoastră, sunt unele aspecte în care n-a greșit. Este cu totul ieșit din comun ca doi oameni să nu se potrivească chiar deloc-deloc, sau mai bine spus ca un om să nu primească absolut nimic de la celălalt.

—           Și ce-a primit, mă rog, Veta de la Lazăr? Că după câte știu, tot ce are, numai din zestrea ei are.

—           Nu-i adevărat, se împotrivi Jager.

—           Și nici nu se pune problema numai material.

—           Dar cum?

—           Sunt o mulțime de lucruri pe care le poți primi de la un om și, și mai multe pe care le pretinzi de la el. Să știți că nimeni n-a primit încă totul de la celălalt și chiar dacă crede că a dat totul, celălalt n-a obținut niciodată acest tot. Eu am vorbit cu cineva care a fost la Verona și pe urmă am fost și eu acolo. Sigur că n-am reușit să aflu fiecare element care mi-ar fi fost necesar în legătură cu Romeo și Julieta, dar pot să afirm și așa că nici ei nu s-au potrivit chiar sută la sută. Am scris și un studiu despre asta.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.