Plafonarea prețurilor, la final? Lecție dintr-o decizie a CJUE

În septembrie 2024, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat o decizie esențială în cauza C-557/23, care se concentrează asupra compatibilității măsurilor de reglementare a prețurilor adoptate de Ungaria cu legislația Uniunii Europene. Această hotărâre ar putea avea implicații semnificative pentru România, având în vedere discuțiile din spațiul public referitoare la o potențială plafonare a adaosului comercial pentru toate produsele procesate din țară.

Contextul din Ungaria

În 2022, guvernul maghiar a implementat un decret pentru a contracara efectele negative ale disfuncționalităților pieței cauzate de pandemia de COVID-19. Acest decret reglementa prețurile pentru o serie de produse agricole esențiale, inclusiv zahăr, făină de grâu, ulei de floarea-soarelui, carne de porc și de pasăre, precum și lapte. Măsura impunea operatorilor economici să continue vânzarea acestor produse la prețuri controlate și în cantități stabilite, chiar și după ce au fost comercializate inițial la prețuri de piață.

Disputa a ajuns în fața CJUE după ce o instanță maghiară a sancționat un operator economic pentru nerespectarea obligațiilor stipulate în decret. Aceasta a dus la formularea unor întrebări preliminare către CJUE, care avea de analizat legalitatea măsurilor impuse de statul ungar în contextul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, ce reglementează organizarea comună a piețelor produselor agricole.

Concluziile CJUE

CJUE a stabilit că, deși statele membre pot justifica măsuri menite să combată inflația sau să protejeze consumatorii vulnerabili, aceste măsuri trebuie să respecte principiul proporționalității. Astfel, măsurile de stabilire a unui preț maxim și cele care obligă distribuitorii să ofere cantități determinate de produse trebuie să fie justificate în mod adecvat și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite.

În analiza sa, CJUE a constatat că, deși decretul guvernamental maghiar putea avea scopul de a proteja consumatorii prin asigurarea unui acces garantat la produsele alimentare de bază la prețuri accesibile, acesta depășește limitele necesare pentru atingerea acestor obiective. De asemenea, CJUE a subliniat că astfel de măsuri pot afecta grav concurența pe piață și pot crea perturbări în lanțul de aprovizionare.

În concluzie, CJUE a afirmat că Regulamentul OCP se opune unei măsuri naționale care impune distribuirea de produse agricole la un preț reglementat și într-o cantitate medie zilnică, stabilită pe baza stocului distribuitorului dintr-un an de referință. Această decizie subliniază importanța respectării normelor europene și a transparenței în gestionarea piețelor agricole.

Implicațiile pentru România

Conform Cătălinei Bălan, senior associate PeliPartners, România, situația este complicată. În prezent, este în vigoare o măsură similară, reglementată prin Ordonanța de Urgență nr. 67/2023, care plafonează adaosul comercial la anumite produse agricole și alimentare. De asemenea, există informații că autoritățile române pregătesc o extindere a acestei măsuri pentru toate produsele procesate, ceea ce ar putea crea un cadru similar cu cel din Ungaria.

Având în vedere precedentul stabilit de CJUE, autoritățile române se află într-o poziție delicată. Implementarea unor măsuri care să reglementeze prețurile la alimente și să impună cantități minime de vânzare ar putea fi contestată, având în vedere că CJUE a subliniat că reglementările naționale nu pot restricționa accesul distribuitorilor pe piață fără justificări solide.

Astfel, este esențial ca autoritățile române să analizeze cu atenție orice planuri de plafonare a prețurilor și să se asigure că aceste măsuri respectă principiul proporționalității, altfel riscă să fie sancționate de Uniunea Europeană. Dificultățile în justificatele acestei măsuri sunt amplificate de faptul că argumentele invocate pentru protejarea consumatorilor vulnerabili trebuie să fie fundamentate pe date concrete și relevante, pentru a îndeplini standardele europene.