„Extravaganța alegerilor din România trezește fantomele trecutului fascist” se intitulează un articol publicat de Politico.eu despre campania prezidențială din România. Un articol în care, dintre candidații ramasi in cursa, sunt pomeniți doar George Simion și Mircea Geoană.
A trecut vremea când miza alegerilor din România mobiliza presa internațională în campanii împotriva unuia sau altuia dintre candidați. A rămas însă eternul clișeu al pomenirii dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, dar lipsește frecventa referire la peisajul cenușiu al cartierelor de blocuri comuniste.
„O identitate bazată pe un amestec ciudat de credință ortodoxă răsăriteană și o limbă romanică a întărit istoric statutul de outsider perceput al țării în regiunea balcanică, determinând atât fasciștii celui de-al Doilea Război Mondial, cât și regimul comunist postbelic al lui Nicolae Ceaușescu să pună accentul pe retorica etnocentrică”, explică autoarea, Una Hajdari, specializată în extrema dreaptă din Serbia și Balcanii de Vest, cu contribuții pentru mai multe publicații regionale și Haaretz, în Israel.
„Fondatorul AUR, George Simion, un activist de extremă dreapta devenit șef de partid, este cotat cu 20% în cursa prezidențială, în urma premierului PSD Marcel Ciolacu, cu 26%, și puțin înaintea candidatului PNL Nicolae Ciucă, șeful Senatului României, cu 17%, potrivit consultanței Socipol”. ”Înainte de a intra în politică, „George Simion a fost membru al grupării de huligani de fotbal de extremă dreapta Honor et Patria.” Simion, care s-a autointitulat recent „un președinte al celor mulți” care refuză să „îngenuncheze în fața trădătorilor de neam” și susține că vrea pace în Europa, „la fel ca Donald Trump”, a susținut, de asemenea, că Holocaustul a fost „o chestiune minoră” despre care copiii nu trebuie să învețe în școală”, scrie Politico.eu.
Urmează apoi un portert făcut Dianei Șoșoacă, un personaj care nu mai este în cursa electorală, și menționarea eliminării sale printr-o decizie a Curții Constituționale. Nimic despre dezbaterea pe care a stârnit-o în România nu verdictul ci motivarea lui, ci doar menționarea unei declarații a lui Șosoacă: despre Legiune, Căpitan și Ion Antonescu.
Este de notat că Politico.eu scrie că în România există ”un candidat care a fost recent adjunctul șefului NATO, dar este acuzat că are legături cu un propagandist al Kremlinului”. Să nu fi fost verificat Mircea Geoană cu atenție înainte de a prelua funcția la NATO? Sau Una Hajdari și cei care au ajutat-o la București pentru articolul despre România să știe mai multe decât serviciile secrete europene și americane despre Geoană? De la o legătură de afaceri între Rareș Mănescu și un afacerist rus se ajunge repede la ”legături ale fostului adjunct al secretarului general NATO cu un afacerist rus”.
„Rezultatul alegerilor ar putea menține România pe calea sa proeuropeană și centristă – sau ar putea-o înclina către politici mai naționaliste, care ar trage un semnal de alarmă la Bruxelles din cauza proximității strategice a țării față de Ucraina și a rolului său de economie cheie în Europa de Sud-Est”, mai scrie jurnalista de la Politico.eu.
În general se minte mult.