Polonia: „Duminică sau niciodată!“

Acesta a fost apelul de ultim moment al candidatului opoziţiei adresat alegătorilor polonezi înaintea turului II al prezidenţialelor de duminică, 12 iulie. Secţiile de votare au fost deschise între orele 7 şi 21, iar cei în vârstă de peste 60 de ani, ca şi părinţii asistaţi de copii sub 3 ani ori gravidele, au beneficiat de prioritate. Dincolo de distanţarea fizică şi de cozile răsfirate, de măsurile specifice de igienizare a localurilor, a cabinelor şi a urnelor, este de notat că alegătorii şi-au putut folosi propriile instrumente de scris pentru a-şi bifa preferatul pe buletinele de vot.

Totalul celor înscrişi pe liste s-a apropiat de 30 de milioane de persoane, în timp ce în străinătate au fost circa jumătate de milion de votanţi. In ţară, comparativ cu turul I, când la ora 12 s-a înregistrat o prezenţă la vot de 24,08%, la aceeaşi oră, în al doilea tur, rata participării a crescut doar cu puţin, atingând 24,73%. Media pe ţară ar fi trebuit să fie mult mai mare pentru a creşte şansele lui Rafał Trzaskowski în faţa preşedintelui Andrzej Duda. Din această perspectivă, rata mai modestă a prezenţei la vot în voievodatele din vestul ţării, în general, favorabile opoziţiei, nu lăsa să se întrevadă victoria opoziţiei, deşi sondajele recente îi acordaseră prima şansă.

Rafał Trzaskowski, devenit candidat abia după ce scrutinul din 10 mai a fost, de fapt, anulat, a reuşit să refacă tot ceea ce Coaliţia Civică [KO] pierduse în precedentele patru luni, fiind avantajat de postura de primar al Varşoviei. Cu o orientare de centru-liberală, a concentrat asupra sa toată împotrivirea majorităţii conservatoare şi de extremă-dreaptă, ca şi cum capitala ţării ar fi devenit un „Sin City”. Dacă ar fi ca esenţa acestei campanii electorale să fie definită într-un singur cuvânt, acesta e ura. De aici şi interpretarea dată de majoritatea analiştilor după despuierea urnelor: cel reales nu va fi altceva decât preşedintele unei jumătăţi din Polonia.

Conform datelor comunicate luni dimineaţă de Comisia Electorală Naţională, după numărarea voturilor exprimate în 99,97% dintre circumscripţiile electorale, pentru realegere s-au pronunţat 51,21% dintre votanţi, în timp ce 48,79% au votat cu opoziţia. La fel ca în România lunii noiembrie 2019, nici în Polonia nu a avut loc o confruntare TV în direct între cei doi protagonişti. Rezerva opţiunilor indecise fiind destul de largă (64,51% – participarea la turul I), o bătălie aprigă s-a dus pentru fiecare vot. In final, rata prezenţei la vot a înregistrat un record pentru turul II, dar nu a depăşit 70%, cota fiind insuficientă pentru ca Trzaskowski să fie ales.

In acest sens, preşedintele Duda s-a adresat cu precădere ultra-conservatorilor, iar în ultimele două săptămâni a vizitat zonele de est şi de sud ale ţării, acolo unde principalul partid al coaliţiei de guvernământ, Dreapta Unită, îşi are alegătorii fideli. Prin vocea liderului de facto al ţării, Jarosław Kaczyński [PiS], s-a exprimat întreaga viziune asupra unei Polonii avându-l drept preşedinte pe Trzaskowski, definit drept „un om fără spirit polonez, fără o inimă poloneză…un «genderyst», care va face ţara de nerecunoscut“, aşa cum au făcut-o guvernările de stânga.

Cu o săptămână înaintea turului II, preşedintele Duda a mai aruncat un as, iniţiind proiectul de lege prin care li se va interzice cuplurilor homosexuale să adopte copii. Astfel de legături nu se oficiază în Polonia, iar Trzaskowski nu a avut altceva de spus decât că nu se opune unei astfel de legiferări. Cele mai multe rele abătute asupra Poloniei sunt, conform declaraţiilor făcute inclusiv de către preşedinte în campanie, din cauza străinătăţii. Dacă ideologia LGBT ar fi o revendicare evreiască, iar infiltrarea unor imigranţi musulmani ilegali – o ingerinţă a Bruxelles-ului, prin cota stabilită de UE, în ultimă instanţă, acesta, aflat în conflict deschis cu mass-media germană, şi-a întrebat auditoriul: „Vreţi să vă voteze nemţii preşedintele?“ Pentru dreapta conservatoare şi pentru extrema-dreaptă, de la care se aşteptau cele 7-8% din voturi care să-i asigure majoritatea preşedintelui Duda (în primul tur, rezultatul a fost 43,50% vs.30,46%), Rafał Trzaskowski nu ar fi decât „marioneta lui Tusk [preşedintele PPE]“.

Şi din partea opusă, unde se spera în mobilizarea stângii poloneze anesteziate şi alăturarea votanţilor popularului star TV Hołownia (13,87% în turul I), s-au auzit etichetări de genul „Duda – marioneta lui Kaczyński “. Problema lui Trzaskowski a constat în inexistenţa unei rezerve de simpatizanţi acolo unde a fost votat într-o proporţie copleşitoare. Toate marile oraşe ale ţării, unde a obţinut peste 40% din opţiuni acum două săptămâni, au avut o prezenţă la urne peste media pe ţară (la Varşovia – 74,4%), în timp ce zonele rurale din est, în care în nenumărate comune nu a primit mai mult de 20% din voturi, au înregistrat o participare la vot mai scăzută, iar rezerva de voturi pentru Andrzej Duda, potenţialul de creştere pentru al doilea tur de scrutin, a fost mai mare.

In străinătate, Trzaskowski a căştigat în primul tur, cu excepţia notabilă a Canadei şi a Statelor Unite. Mai mult de jumătate din totalul celor 311.124 de voturi valabile a provenit din Marea Britanie şi Irlanda de Nord (109.674), respectiv din Germania (49.084). In unele state, s-a votat numai prin corespondenţă, în altele – şi la SVS, ca şi pe 12 iulie. In primul tur, Rafał Trzaskowski a obţinut, în străinătate, 48,13% din opţiuni, faţă de preşedintele Duda – 20,86%, Hołownia – 16,68% şi Bosak (candidat al Confederaţiei, de dreapta extremă) – 8,78%. La secţia din Bucureşti, unde au votat, în total, 353 de persoane, Andrzej Duda a ieşit pe locul 4.

Pentru votanţii din străinătate, procedura de înscriere a fost destul de simplă, online sau prin formular prezentat, dar participarea efectivă în cazul votului expediat prin corespondenţă a depins de eficacitatea serviciului poştal. Mulţi alegători s-au văzut nevoiţi să plătească până la 25 Euro unor firme de curierat, pentru a fi siguri că plicul va ajunge la timp la destinaţie (vineri seara). Conform datelor furnizate de ministerul de Externe de la Varşovia, rata totală a prezenţei în străinătate (personal sau prin plic) a fost de 86,67%, la turul I. Pe ţări, situaţia a fost următoarea: SUA – 26.126, Irlanda – 19.126, Ţările de Jos – 14.161, Norvegia – 10.139, Belgia – 9.011, Franţa – 8.894 (faţă de 11.661 înscrişi), respectiv Suedia – 7.044. Evident, pentru turul II s-au înscris mai mulţi alegători, deşi termenul a expirat pe 29 iunie, la miezul nopţii! S-a estimat iniţial că ar fi 515 mii de votanţi prin corespondenţă (o creştere semnificativă), dar oficialii au confirmat, ulterior, că au fost trimise circa 480 de mii de pachete de vot. Acestea cuprind o declaraţie ce atestă, pe baza CNP, veridicitatea votului, care se alătură buletinului de vot propriu-zis, introdus într-un plic de vot ce e apoi lipit. Declaraţia şi plicul astfel lipit pentru a se asigura secretul, odată recepţionate la destinaţie, se introduc în urne. Dacă trimiterea poştală nu ajunge la termen, votul este pierdut, căci nu sunt posibile înscieri suplimentare pe listele votanţilor, deşi ar părea rezonabil să se admită astfel de operaţiuni, deoarece neprezentarea plicului confirmă faptul că respectivul nu a votat. Pentru a se evita astfel de situaţii, este posibil ca plicul-retur cu votul să fie adus personal la SVS.

Duminică seara, primul exit-poll a indicat un rezultat de 50,4% vs.46,6% pentru Duda, ceea ce lăsa deschisă portiţa unei posibile răsturnări de situaţie, ţinând cont şi de eroarea estimată de 2% a sondajului. Ca rezultatele votului din străinătate să-l propulseze pe Rafał Trzaskowski în funcţia de preşedinte al Poloniei ar fi constituit o răsplată pentru devoţiunea pe care i-a arătat-o diaspora. Diferenţa de 0,8% ar fi putut fi acoperită prin voturile acesteia, dar, deja, la late-poll decalajul se mărise la 2%.

Alegerile de ieri din Polonia, cu toate excesele de limbaj şi cu incidentele raportate la anumite secţii de votare, constituie o mărturie a faptului că această ţară continuă să fie o democraţie funcţională. Poziţia prezidenţială nu implică puteri deosebite, odată ce veto-ul acestuia poate fi răsturnat de un nou vot al Sejmului în favoarea unei legi respinse de preşedinte, dar cu o majoritate de trei cincimi din numărul celor prezenţi.

Faptul că Senatul, în care opoziţia deţine o majoritate fragilă de 52 din 100, a reuşit să invalideze încercarea guvernului de a organiza nişte alegeri contestabile la 10 mai este o probă a eficienţei mecanismelor democratice ale ţării. Cu Rafał Trzaskowski preşedinte, Polonia ar fi avut parte de un joc politic mai nuanţat, sigur de domeniul speculaţiei, dar simpla sa prezenţă în acea funcţie ar fi fost o garanţie că „maşina de vot“ a guvernului naţionalist-conservator ar fi funcţionat cu anumite restricţii.

Altfel, dincolo de felicitările rezervate ale majorităţii liderilor europeni adresate preşedintelui reales, nimic nu lasă să se întrevadă vreo atenuare a asperităţilor din relaţia Varşoviei cu Europa. Iar această realitate se menţine în momentul în care, pentru prima oară de la căderea comunismului, Polonia va înregistra, în acest an, o scădere economică, inerentă în condiţiile pandemiei, pe care nici absorbţia atât de ridicată a fondurilor europene (ce generează, de ani buni, circa 4% din PIB) nu o mai poate contrabalansa.

G.S.Jivănescu 13 iulie 2020

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.