Din 14 martie am intrat în Postul Sfintelor Paşti, cunoscut drept Postul cel Mare. Postul Mare se deschide în Duminica Lăsatului de brânză cu imaginea lui Adam şezând în lacrimi în faţa porţilor raiului.
În această perioadă, ne abținem de la carne, lapte, ouă, brânză și pește. Postul trebuie trăit cu bucurie şi smerenie, renunţând nu doar la bucate, ci şi la păcate şi răutăţi, lucrând fapte bune şi fiind atenţi la propria viaţă spirituală. Avem nevoie nu doar de hrană de post, ci şi de rugăciune şi milostenie pentru a putea creşte duhovniceşte şi pentru a putea împlini rostul acestui Post.
“Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu”.
Un cuvând frumos la începutul postului ni l-a lăsat Arhimandritul Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Atonitul
“Cele cincizeci de zile ale Postului ne sunt puse la dispoziţie ca pregătire spre a primi Învierea cea din morţi. Calea către Înviere, pentru însuşi Dumnezeu Întrupat a trecut prin suferinţă. Taina suferinţei noi o înţelegem de abia mai târziu. La început o primim ca pe o condiţie a creştenii noastre în Dumnezeu, ca o condiţie a dezvoltării noastre, spre a-L putea primi pe Cuvântul lui Dumnezeu şi spre a ne însuşi căile Sale în viaţa practică.
Astfel ne vom alcătui nouă înşine acest tablou pentru Marele Post şi vom vedea cum un Om pe pământ a hotărât în sine să urce pe Gogota şi să rupă cătuşele de fier ale blestemului pentru păcatul lui Adam, să rabde absolut tot ceea ce nimeni pe întreg Pământul nu a înţeles, nimeni nu a putut cu adevărat pătrunde. Iar cînd a săvârşit “lucrul” lui, a zis: “Îndrăzniţi, eu am biruit lumea”.
Dacă înaintea noastră vom avea un astfel de ţel, atunci vom întâmpina Postul Mare ca pe un sfânt răstimp în viaţa întregului an, şi atunci când cu bucurie vom purta nevoiţa trupească a înfrânării de la mâncare, ea nu ne va dăuna, ci ne va ajuta în toate planurile: şi în cel duhovnicesc, şi în cel trupesc. Din nefericire, în vremile noastre, rezistenţa organismului nostru zdruncinat în plan nervos încă din anii copilăriei s-a împuţinat cumplit. Pe vremuri, mulţi erau nevoitorii care puteau petrece săptămâni, luni fără să mănânce, urmând înfrânării lui Hristos, astăzi aceasta se întâlneşte destul de rar chiar şi printre nevoitori. Observ cu durere în inimă, un fenomen jalnic: când este vorba de motive medicale, oamenii sunt în stare să rabde un post, dar pentru Dumnezeu nimic nu merge – pentru că este un oarecare duh care împiedică orice lucrare atunci când este vorba a urma lui Hristos.
Nu este obligatorie deplina înfrânare în cursul primei săptămâni; nu este obligatoriu nici până miercuri, până la prima Liturghie a Darurilor mai-nainte-sfinţite; nu-i obligatoriu nici chiar prima zi să o treci fără a mânca delor. Fiecare să-şi aleagă după puterile proprii. Fiecare de bunăvoie să întâmpine nevoiţa care se deschide înainte noastră. Şi astfel ei vor fi în stare să treacă întregul post fără ca să piardă din vedere adevăratul ţel: să întâmpinăm întrupul nostru stricăcios harul învierii.
Dacă vom păzi poruncile lui Hristos, harul nu ne va părăsi. Iar când harul nu părăseşte, rugăciunea curge fără poticnire în orice condiţii: şi în osteneală, în ascultări, şi în însingurare în chilie, şi în biserică, întotdeauna, în fiecare zi. Noi trebuie să ne amintim de ţelul şi înţelesul petrecerii noastre aici. Noi ne-am adunat împreună ca, într-un singur duh al dragostei pentru Hristos, să urmăm paşilor lui, sprijinindu-ne unul pe altul, vom urma lui Hristos în tot acest Mare Post, ca mai pe urmă cântarea “Hristos a înviat” să irumpă ca un “prisos de viaţă în noi”. (Fragmente din Arhimandritul Sofronie – Cuvântări duhovniceşti, vol.1, Editura Arhiepiscopiei Alba Iulia- Reîntregirea, 2004).
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.